Functionar public. Solicitare daune materiale si morale, in conditiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Obligatia de a dovedi existenta unui prejudiciu de ordin moral/material si legatura de cauzalitate intre acesta si emite Decizie nr. 896/R din data de 14.03.2014
pronunțată de Curtea de Apel Brasov

Prin sentinta civila nr. 2601/01.11.2013 pronuntata de Tribunalul Covasna - Sectia civila a fost admisa in parte actiunea formulata, precizata si completata de reclamantul V.M. in contradictoriu cu intimatul I.P.J. C., a fost anulata adresa de raspuns la plangerea prealabila nr. 69698/13.04.2012 emisa de parata, dispozitia nr. 74525/24.02.2012 de punere la dispozitie a reclamantului emis de paratul IPJ C. si dispozitia nr. 74576/22.06.2012 de prelungire a perioadei de punere la dispozitie a reclamantului emisa de paratul IPJ C. si s-a dispus repunerea reclamantului V.M. in situatia anterioara emiterii dispozitiilor mai sus aratate - in sensul ca a obligat paratul sa acorde reclamantului toate drepturile legale aferente functiei ocupate de acesta anterior punerii sale la dispozitie. Totodata, a fost respins ca inadmisibil capatul de cerere avand ca obiect anularea adresei nr. 69.340/24.02.2012 si a fost respins ca neintemeiat capatul de cerere avand ca obiect acordarea daunelor interese.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca, in fapt, reclamantul este absolvent al Scolii Militare Superioare de Ofiteri conform certificatului de absolvire nr. 221/15.02.1990, studiile absolvite fiindu-i echivalate in conformitate cu dispozitiile art. 1 din Anexa I la Legea 420/2003 cu studii superioare de scurta durata (SSD) - durata 3 ani specializarea administratie publica locala, iar, anterior punerii la dispozitie, reclamantul a fost incadrat la IPJ C. in postul de Ofiter principal I la Serviciul Rutier Biroul Drumuri Nationale si Europene, pozitia nr. 139 din statul de organizare, astfel cum rezulta din fisa postului nr. 157.316/15.11.2011 (fila 29 vol.1), din adresa nr. 43228/01.03.2011 (fila 34) si cum se precizeaza expres in actul de punere la dispozitie (fila 14 dosar).
Prin dispozitia nr. 74525/24.02.2012 emisa de IPJ C. (fila 14), comunicata reclamantului cu adresa nr. 69340/24.02.2012 (fila 13), s-a dispus punerea acestuia la dispozitia unitatii "pana la clarificarea situatiei privind nivelul studiilor absolvite, dar nu mai mult de 3 luni", ulterior fiind aprobata prin Raportul MAI nr. 236680/2012 prelungirea termenului de punere la dispozitie pentru inca 3 luni, adica pana la data de 24 august 2012.
Tribunalul a retinut ca punerea la dispozitie a reclamantului a avut loc in contextul in care la data de 1 ianuarie 2011 a intrat in vigoare Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, lege care, in Anexa VII, cuprinde norme cu privire la familia ocupationala de functii bugetare "aparare, ordine publica si siguranta nationala" si in aplicarea careia au fost emise HG nr. 0292/2011 privind stabilirea functiilor pe grade militare, respectiv grade profesionale, pe clase de salarizare si coeficienti de ierarhizare a soldelor de functie / salariilor de functie, pentru personalul militar in activitate, politisti, functionari publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare si preoti militari din institutiile de aparare, ordine publica si siguranta nationala, a fost emis Ordinul MAI nr. I/0526/2011 privind aprobarea listelor cu asimilarea functiilor pe grade militare/profesionale nivelul studiilor, clase de salarizare si coeficienti de ierarhizare prevazute in statele de organizare ale structurilor MAI, precum si Ordinul MAI nr. S/214/2011 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, politistilor si personalului civil din MAI, acte care, potrivit celor aratate de parata in intampinare, stipuleaza ca toate functiile de ofiter presupun conditia studiilor superioare.
Tribunalul a mai retinut, de asemenea, ca, in acest nou cadru normativ, a avut loc reorganizarea I.G.P. conform Dispozitiei IGPR nr. 038317/30 iunie 2011 (fila 103) prin care a fost aprobat, intre altele, Statul de organizare a I.P.J. C., parata aratand, de asemenea, ca potrivit acestui Stat de functii toate functiile de ofiter sunt prevazute cu studii superioare, nemaifiind prevazute studiile superioare de scurta durata (SSD) de natura celor absolvite de reclamant, acest aspect cu privire la obligativitatea studiilor superioare (S) prevazut in actele normative aratate fiind evidentiat si in adresa de raspuns la plangerea prealabila (fila 20).
Tribunalul a retinut ca, urmare a reorganizarii IGPR si a intrarii in vigoare a Legii 284/2010 si a actelor de organizare mai sus aratate, I.G.P. a instiintat toate inspectoratele judetene la data de 5 august 2011, prin adresa nr. 111.190/05.08.2011 (fila 15), cu privire la faptul ca ofiterilor de politie absolventi de studii superioare de scurta durata le sunt aplicabile dispozitiile art. 22 alin. 8 din Legea nr. 360/2002 care reglementeaza punerea la dispozitia unitatii.
Ulterior, la data de 22 februarie 2012, IGPR a emis catre IPJ C. o noua adresa cu nr. 166970/22.02.2012 (fila 9) prin care a reamintit faptul ca prin adresa anterioara fusesera transmise unitatilor precizari cu privire la situatia ofiterilor de politie absolventi de "studii superioare de scurta durata", context in care s-a solicitat paratei in mod expres sa se comunice care au fost masurile luate in cazul ofiterilor din cadrul IPJ C. pentru absolventi cu astfel de studii, specificandu-se ca in conformitate cu HG nr. 0292/2011 "in statele de organizare nu mai sunt prevazute functii ce pot fi ocupate de ofiteri absolventi de studii superioare de scurta durata".
De asemenea, in adresa IGPR s-a solicitat in mod expres ca "in situatia in care acestia se afla in incapacitate temporara de munca sau au raporturile de serviciu suspendate sa fie monitorizati, urmand ca la reluarea activitatii sa se dispuna masuri in consecinta".
Drept urmare, la data de 24 feb. 2012 parata IPJ C. a emis dispozitia atacata nr. 74525/24.02.2012 de punere la dispozitie a reclamantului pentru o perioada de 3 luni, aratandu-se ca punerea la dispozitie se dispune "pana la clarificarea situatiei privind nivelul studiilor absolvite, dar nu mai mult de 3 luni".
Tribunalul a retinut ca reclamantul a formulat la data de 19 martie 2012 contestatie impotriva dispozitiei de punere la dispozitia unitatii (fila 16), iar prin adresa nr. 69698/13.04.2012 parata IPJ C. a raspuns in sensul ca aceasta nu poate fi admisa, aratandu-se ca dispozitia atacata este legala si temeinica.
Drept urmare, la data de 01.06.2012 reclamantul a formulat prezenta actiune in contencios administrativ solicitand in esenta anularea actului de punere la dispozitie, a actului de prelungire a perioadei de punere la dispozitie si de asemenea anularea adresei de comunicare a dispozitiei si a adresei de raspuns la plangerea prealabila.
In ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect anularea adresei nr. 69340/24.02.2012 (fila 13) tribunalul a constatat ca aceasta adresa reprezinta un act de incunostintare, fiind doar o adresa de comunicare a dispozitiei prin care s-a dispus punerea la dispozitie a reclamantului, aceasta adresa neavand natura unui act administrativ in sensul definit de art. 2 alin.1 lit. c din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, adica a unui act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice, aceasta natura avand-o dispozitia mai sus aratata, considerente fata de care acest petit urmeaza a fi respins ca inadmisibil.
In ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect anularea adresei nr. 69698/13.04.2012 tribunalul a constatat ca acest act emis de parata materializeaza pozitia organului administrativ de respingere a plangerii prealabile formulate de reclamant, aratandu-se expres in cuprinsul sau ca dispozitia atacata este legala si temeinica si fiind expuse argumentele in sprijinul acestei solutii, considerente fata de care instanta constata, fata de natura si de efectele acestei adrese - actul reprezentand raspunsul paratei la plangerea prealabila in sensul art. 11 din Legea 554/2004, ca petitul de anulare a acestei adrese este admisibil.
Pe fond, analizand legalitatea dispozitiei atacate prin care reclamantul a fost pus la dispozitia unitatii, tribunalul a constatat ca temeiul juridic pe care se intemeiaza acest act administrativ il constituie art. 22 alin. 8 din Legea nr. 360/2002 privind statutul politistului, forma in vigoare la data emiterii dispozitiei atacate, text in conformitate cu care - "in cazurile prevazute la art. 69 alin. (1) lit. j), precum si in situatii temeinic justificate, mentionate in actele administrative emise in acest scop, politistii pot fi pusi la dispozitia unitatii pe o perioada de cel mult 3 luni, timp in care vor beneficia de drepturile banesti avute, cu exceptia indemnizatiei de conducere, dupa caz. In cazuri exceptionale, cu aprobarea ministrului administratiei si internelor, acest termen poate fi prelungit cu inca cel mult 3 luni."
Prin urmare, punerea la dispozitie poate avea loc, intre altele, in cazul prevazut de art. 69 alin. 1 lit. j din Legea nr. 360/2002, si anume ipoteza "cand, in urma reorganizarii activitatii M.A.I. sau a unei unitati de politie ori a reducerii unor posturi de natura celui ocupat de politistul respectiv, nu sunt posibilitati pentru ca acesta sa fie incadrat intr-o functie similara in aceeasi unitate sau in alte unitati"
Prin urmare, textul vizeaza, cazul in care are loc reducerea unor posturi de natura celui ocupat de politist si nu sunt posibilitati ca politistul sa fie incadrat intr-o functie similara in aceeasi unitate sau in alte unitati si respectiv cazul in care are loc o reorganizare in urma careia de asemenea nu sunt posibilitati ca politistul sa fie incadrat intr-o functie similara in aceeasi unitate sau in alte unitati.
Raportand aceasta dispozitie la speta de fata, in ceea ce priveste prima dintre ipoteze, tribunalul a avut in vedere ca, astfel cum s-a retinut, urmare a intrarii in vigoare a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, I.G.P. s-a reorganizat, in acest context avand loc de asemenea reorganizarea I.J.P. C., fiind aprobat un nou stat de functii prin Dispozitia IGPR nr. 038317/30 iunie 2011, forma declasificata a acesteia fiind depusa la fila 103 dosar.
Instanta constata insa ca, astfel cum a aratat in cauza prin intampinare parata IPJ C. si cum rezulta din toate inscrisurile depusa de parata la dosar (filele 13), in urma reorganizarii nu a avut loc o desfiintare a postului ocupat de reclamant - acela de ofiter principal 1, ci, din cele aratate de parata, in noul stat de functii exista in continuare postul de ofiter principal 1, insa reclamantul nu mai indeplineste conditiile de studii pentru a putea ocupa acest post.
Aceasta concluzie se desprinde din adresa de raspuns la plangerea prealabila nr. 69698/13.04.2012 (fila 20), din adresa nr. 69640/24.02.2012 (fila 13), este evidentiat explicit in intampinarea depusa la dosar si este aratat in adresele prin care s-a solicitat IPJ C. (fila 9 vol.2), parata nesustinand, neafirmand sub nicio forma ca in urma reorganizarii nu a mai fost prevazut in noul stat de functii postul cu denumirea de "Ofiter principal 1" ocupat de reclamant, care in statul anterior de organizare figura la pozitia 139 (potrivit dispozitiei de punere la dispozitie si fisei postului) sau, cu atat mai putin, ca nu a mai fost prevazut niciun post de "Ofiter principal 1, considerente fata de care tribunalul a constatat ca, in cauza, nu este incidenta ipoteza legala a reducerii unor posturi de natura celui ocupat de reclamant.
In ceea ce priveste cea de a doua ipoteza legala, tribunalul a retinut, conform celor de mai sus, ca a avut loc o reorganizare a IPJ C., insa, din analiza tuturor inscrisurilor depuse la dosar de parata, in limitele caracterului secret al actelor ce reprezinta documentatia care a stat la baza emiterii dispozitiei atacate, nu rezulta in mod efectiv ca nu este sau nu a fost posibila ca urmare a reorganizarii incadrarea reclamantului intr-o functie similara celei detinute anterior reorganizarii in aceeasi unitate sau in alte unitati similare, din aceasta perspectiva tribunalul retinand ca, dupa reorganizare, reclamantul a fost in mod efectiv reincadrat in continuare in aceeasi functie detinuta anterior, noul stat de functii intrand in vigoare la data de 6 iulie 2011, potrivit celor aratate de parata in intampinare (fila 4 vol II ), reclamantul participand in perioada 20-22 iulie 2011 la sustinerea examenului de profil ( conform adresei IPJ C. de la fila 35 dosar) si fiind admis cu nota 8,87, aspect necontestat de parata, iar ulterior in data de 15.11.2011 fiindu-i intocmita fisa postului (fila 20 vol.1) vizand incadrarea acestuia - dupa reorganizare - in aceeasi functie de ofiter principal 1.
Nu in ultimul rand, este de observat ca parata a aratat in intampinare (fila 4 vol II) si ca structura din care facea parte reclamantul nu ar fi fost supusa reorganizarii, caz in care de asemenea nu rezulta incidenta art. 69 alin. alin. 1 lit. j din Legea nr. 360/2002.
Pentru aceste considerente, retinand ca dupa reorganizarea IPJ C. a existat posibilitatea de reincadrare in noua schema in sensul vizat de teza a doua a art. 69 alin. 1 lit. j din Legea nr. 36/2002, reclamantul fiind incadrat in aceeasi functie dupa ce a avut loc reorganizarea, tribunalul a constatat ca parata nu a probat indeplinirea conditiilor cumulative prevazute pentru cele doua ipoteze reglementate de art. 69 alin. 1 lit. j din Legea nr. 360/2002, motiv pentru care actul administrativ de punere la dispozitie a reclamantului care se intemeiaza pe art. 22 alin. 8 din Legea nr. 360/2002 privind statutul politistului este nelegal, fiind de asemenea nelegal si actul ulterior de prelungire a perioadei de punere la dispozitie, impunandu-se anularea acestora.
Drept urmare, tribunalul a admis in parte actiunea formulata de reclamant, dispunand conform art. 78 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 raportat la art. 109 din Legea nr. 188/1999 rap. la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ coroborate si cu art. 22 alin. 8 teza I raportat la art. 69 alin. 1 lit. j din Legea nr. 360/2002, anularea adresei de raspuns la plangerea prealabila nr. 69698/13.04.2012 emisa de parata precum si anularea dispozitiei nr. 74525/24.02.2012 de punere la dispozitie a reclamantului emis de parata IPJ C. si a dispozitiei nr. 74576/22.06.2012 de prelungire a perioadei de punere la dispozitie a reclamantului emisa de parata IPJ C..
Pe cale de consecinta, vazand in acest sens dispozitiile art. 117 din Legea nr. 188/1999 raportat la art. 253 alin.1 din Codul muncii tribunalul a dispus repunerea reclamantului V.M. in situatia anterioara emiterii dispozitiilor mai sus aratate - in sensul ca va obliga parata sa acorde reclamantului toate drepturile legale aferente functiei ocupate de acesta anterior punerii sale la dispozitie, in executarea acestei dispozitii urmand a fi luate in considerare in concret si efectele dispozitiei nr. 77901/22.11.2012 emisa ca urmare a suspendarii actelor atacate prin decizia Curtii de Apel Brasov si de asemenea faptul ca intre timp reclamantul a fost trecut in rezerva incepand cu data de 06.03.2013 conform Ordinului MAI nr. II.2741/19.03.2013.
In ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect acordarea de daune interese, tribunalul a retinut ca reclamantul a solicitat, pe de o parte, acordarea de daune materiale, iar pe de alta parte acordarea de daune morale, cuantificand suma totala a acestora la 100.000 lei.
Sub acest aspect instanta va avea in vedere ca potrivit dispozitiilor art. 22 alin. 2 din Lege conform caruia - "instanta poate obliga autoritatea sau institutia publica _ sa plateasca daune morale si/sau patrimoniale", daunele avand rolul de a repara prejudiciul suferit ca urmare a emiterii actului administrativ nelegal.
In ceea ce priveste daunele materiale, se constata, pe de o parte, ca reclamantul a aratat ca aceste daune constau in drepturile banesti neacordate ca efect al punerii la dispozitie, iar sub acest aspect instanta va avea in vedere ca aceste drepturi se acorda reclamantului ca efect al repunerii in situatia anterioara, iar pe de alta parte se constata ca nu a fost indicat, in concret, un alt prejudiciu material ca urmare a emiterii actului de punere la dispozitie.
Relativ la daunele morale astfel cum s-a retinut de Inalta Curte de Casatie si Justitie, de exemplu, prin decizia nr. 663 din 7 februarie 2005 - simplul fapt al anularii actului administrativ, nu este de natura a duce la concluzia producerii de vatamari psihice pentru acordarea daunelor morale, fiind nevoie de existenta unor elemente probatorii adecvate care sa permita gasirea unor criterii de evaluare a intinderii acestora, nefiind suficienta libera apreciere a instantei.
In sensul celor de mai sus, tribunalul a constatat ca reclamantul a aratat ca acestea au constat, pe de o parte, in suferinta produsa acestuia si familiei sale prin emiterea dispozitiei de catre parata, iar pe de alta parte in aceea ca, urmare a emiterii actului de punere la dispozitie, s-au activat niste afectiuni cardiace mai vechi ale reclamantului, astfel ca acesta a fost declarat ulterior inapt pentru indeplinirea serviciului de politie.
Sub acest aspect, tribunalul a constatat ca, in speta, actul atacat de reclamant nu a constat in disponibilizarea efectiva a reclamantului, acesta fiind doar pus la dispozitie, astfel ca, prin emiterea acestui act reclamantul nu si-a pierdut locul de munca, fiind doar instiintat ca ar putea exista o astfel de posibilitate in viitor, considerente fata de care instanta apreciaza ca actul respectiv nu a fost de natura sa aiba implicatii de proportiile invocate de reclamant, respectiv sa creeze un prejudiciu moral in sensul invocat de reclamant.
In ceea ce priveste reactivarea unor afectiuni mai vechi, instanta apreciaza ca nu exista o legatura directa de cauzalitate intre emiterea dispozitiei si starea de boala a reclamantului, in cauza rezultand ca reclamantul sufera intr-adevar de mai multe afectiuni, intre care obezitate de gradul 2 cu tulburari functionale moderate, disfunctie ventilatorie restrictiva moderata, angina pectorala clasa II, discopatie vertebrala lombara si gonartroza stanga reactivata (fila 25), insa nu rezulta ca aceste afectiuni cronice, mai vechi, s-au reactivat sau s-au accentuat strict ca urmare a faptului ca reclamantul a fost pus la dispozitie (fara a fi disponibilizat), fiind de observat ca, in ceea ce priveste cauza pensionarii pe caz de boala, in cadrul Deciziei medicale nr. A344/1/05.02.2013 s-a specificat la rubrica aferenta legaturii cauzale a bolii cu indeplinirea sarcinilor militare mentiunea ca este vorba despre o boala obisnuita conform art. 68 alin.1 lit.c din Legea 263/2010, considerente fata de care instanta nu va retine existenta unui prejudiciu moral in sensul invocat de reclamant.
Prin prisma celor de mai sus, tribunalul a constatat ca, in cauza, reclamantul nu a probat prejudiciul moral invocat, sens in care instanta constata ca acest capat de cerere formulat de reclamant este neintemeiat, acesta fiind respins ca atare.
Impotriva acestei hotarari, reclamantul V. M. a declarat recurs, in termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in parte a sentintei si admiterea cererii avand ca obiect acordarea daunelor interese.
In motivare, a aratat ca prin cererea de chemare in judecata a solicitat, in baza art. 19 din Legea nr. 554/2004 sa fie obligata parata la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune materiale si morale, dar prima instanta a respins aceasta cerere motivat de faptul ca nu exista legatura de cauzalitate intre punerea sa la dispozitie de catre parata si starea de sanatate.
Recurentul reclamant a sustinut, insa, ca, referitor la daunele materiale, desi a primit drepturile salariale pe perioada punerii sale la dispozitie, prin emiterea actelor contestate i s-a redus vechimea in munca, stagiul de cotizare real in conditii speciale de munca potrivit HG nr. 1822/2004, Ordinului MAI 489/2005, Ordinului MAI nr. 1140/2006 si Dispozitiei IGPR nr. 544/2006, cu implicatii negative la calculul vechimii, a reducerii varstei standard de pensionare si a cuantumului pensiei medicale si salariul lunar de care beneficia cat timp era in activitate.
Recurentul reclamant a mai sustinut ca, referitor la daunele morale, de la data emiterii actului de punere la dispozitie, atat el, cat si familia sa, au trecut si trec prin situatii critice din punct de vedere psiho-emotional, ajungand la stari de nervozitate accentuate, insomnii, culminand cu reactivarea unor afectiuni cardiace mai vechi, care au necesitat internari si controale medicale repetate, care au condus, in final, la declararea sa ca "apt limitat" in luna septembrie 2012, iar, ulterior, in luna februarie 2013, ca "inapt pentru serviciul in politie".
Or, la data admiterii sale in MAI, recurentul a aratat ca era perfect sanatos, afectiunile fiind dobandite pe parcursul carierei si ca, numai datorita trairilor determinate de masurile nelegale luate de parat, aceste afectiuni s-au reactivat, chiar daca decizia medicala 344/2013 nu releva acest aspect.
In drept a fost invocata aplicarea art. 299, 301-302 si 304 ind. 1 Cod procedura civila.
Cererea de recurs este scutita de obligatia de plata a taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997, modificata.
Intimatul IPJ C., prin intampinare (filele 13-16), a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantul V.M..
In sustinerea acestei pozitii procesuale a aratat ca, in aplicarea deciziei nr. 3763/R/18.09.2012 a Curtii de Apel Brasov, prin care s-a dispus suspendarea dispozitiei nr. 74525/24.02.2012 emise de paratul IPJ C., de punere la dispozitie a reclamantului, a fost emisa dispozitia sefului IPJ C. nr. 77901/21.11.2012, cu aplicare din data de 24.02.2012, de repunere in drepturi a reclamantului, astfel ca acesta si-a reluat functia si drepturile avute anterior punerii la dispozitie - ofiter principal I la Serviciul rutier - Biroul DNE. Prin urmare, perioada de punere la dispozitie a reclamantului nu a avut efect asupra drepturilor sale salariale sau asupra conditiilor de munca luate in calcul la intocmirea dosarului de pensie.
In plus, intimatul a mai aratat ca, astfel cum rezulta din decizia nr. 2356/20.04.2011 a ICCJ - Sectia de contencios administrativ si fiscal, daunele morale reprezinta atingerea adusa existentei fizice a persoanei, integritatii corporale si sanatatii, cinstei, demnitatii, onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea acestora nu este suficienta stabilirea culpei autoritatii, ci trebuie dovedite daunele morale suferite efectiv.
Intimatul a aratat ca cel ce solicita acordarea daunelor morale trebuie sa dovedeasca acest prejudiciu, precum si legatura de cauzalitate dintre prejudiciul invocat si fapta autoritatii, aspecte care nu au fost probate in cauza de catre reclamant, in conditiile in care in cuprinsul deciziei medicale nr. A 344/1/05.02.2013 emisa de comisia de expertiza medico-militara de pe langa Spitalul Medical de Urgenta B., la rubrica aferenta cauzei bolii sau accidentului cu indeplinirea obligatiilor militare s-a consemnat "BO conform art. 68 alin. 1 lit. c din Legea nr. 236/2010", respectiv boala obisnuita care nu are legatura cu munca.
Intimatul a mai aratat ca, in mod corect a retinut prima instanta, ca simplul fapt al anularii actului administrativ, nu este de natura a duce la concluzia producerii de vatamari psihice pentru acordarea daunelor morale, fiind nevoie de existenta unor elemente probatorii adecvate care sa permita gasirea unor criterii de evaluare a intinderii acestora, nefiind suficienta libera apreciere a instantei si ca reclamantul nu si-a pierdut locul de munca prin actul anulat, fiind doar instiintat ca ar putea exista o astfel de posibilitate in viitor, astfel ca actul respectiv nu a fost de natura sa aiba implicatii de proportiile invocate de reclamant, respectiv sa creeze un prejudiciu moral in sensul invocat de reclamant.
Partile nu au mai solicitat administrarea altor probe in recurs.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor art. 304 ind. 1 Cod procedura civila, a art. 304 Cod procedura civila. si recursul declarat de reclamantul V.M., curtea constata ca acesta nu este intemeiat.
Motivul de recurs invocat de catre reclamant - gresita solutionare a petitului referitor la acordarea daunelor materiale si morale in cuantum de 100.000 lei, in conditiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ - se incadreaza in dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, dar nu este fondat.
Referitor la daunele materiale, instanta de recurs constata ca reclamantul, prin precizarea cererii de chemare in judecata (fila 107 dosar tribunal), a aratat ca acestea constau in diferenta dintre pensia de boala si salariul net avut pe perioada in care era in activitate, precum si in diferenta dintre cuantumul pensiei calculate si cel care i s-ar fi cuvenit daca perioada de punere a sa la dispozitie s-ar fi considerat vechimea in munca, stagiul de cotizare real in conditii speciale de munca potrivit HG nr. 1822/2004, Ordinului MAI 489/2005, Ordinului MAI nr. 1140/2006 si Dispozitiei IGPR nr. 544/2006.
Or, referitor la acestea, curtea constata ca recurentul reclamant nu a produs nici o proba, respectiv nu a facut dovada ca perioada de punere a sa la dispozitie nu a fost considerata vechimea in munca, stagiu de cotizare real in conditii speciale de munca potrivit HG nr. 1822/2004, Ordinului MAI 489/2005, Ordinului MAI nr. 1140/2006 si Dispozitiei IGPR nr. 544/2006 si ca nu a fost luata in calcul la stabilirea pensiei.
Referitor la cererea recurentului reclamant de acordare a diferentei dintre salariul avut anterior punerii sale la dispozitie si cuantumul pensiei acordate, instanta de recurs retine ca acest prejudiciu nu se incadreaza in categoria stabilita de art. 22 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv de daune pentru prejudiciul suferit ca urmare a emiterii actului administrativ nelegal, astfel ca aceasta cerere apare ca neintemeiata.
Cu privire la daunele morale, in mod legal a retinut instanta de fond ca recurentul reclamant avea obligatia de a proba existenta unui prejudiciu de ordin moral si legatura de cauzalitate intre acesta si emiterea actului anulat ca nelegal.
Or, in cauza, pe de o parte, actul anulat de instanta de fond pentru motive de nelegalitate nu a avut ca efect disponibilizarea efectiva a reclamantului, acesta fiind doar pus la dispozitie, astfel ca recurentul reclamant nu si-a pierdut locul de munca, ci a fost incunostintat ca exista, in viitor, o astfel de posibilitate. Pe de alta parte, actele medicale depuse la dosar releva faptul ca boala reclamantului este una obisnuita, iar nu o boala profesionala.
Prin urmare, in mod corect prima instanta a apreciat ca actul administrativ nu putea avea consecintele majore invocate de recurentul reclamant si ca nici prejudiciul moral invocat, nici legatura de cauzalitate dintre emiterea actului nelegal si prejudiciul aratat nu sunt probate.
Pentru toate aceste considerente, constatand incidenta art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, curtea va respinge recursul declarat de recurentul reclamant V.M. impotriva sentintei civile nr. 2601/01.11.2013 pronuntata de Tribunalul Covasna - Sectia civila pe care o va mentine.