Drepturile salariale. Calitate procesuala pasiva

Prin sentinta civila nr.722 din 30.03.2007 pronuntata de Tribunalul Galati in dosarul nr.1389/121 din 15.02.2007 s-a admis actiunea civila a reclamantului V. A.
A obligat paratul sa plateasca reclamantului drepturile salariale reprezentand sporul de fidelitate pe perioada 1.01.2005-31.12.2005 si prima de concediu pe anii 2004 si 2005.
S-a admis cererea de chemare in garantie a I. G.P.R. Bucuresti.
A obligat chematul in garantie sa asigure fondurile necesare platii drepturilor salariale solicitate de reclamant.
S-au respins ca nefondate exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a I. G.P.R. Bucuresti si a necompetentei materiale a instantei.
Prin actiunea civila inregistrata sub nr.1389/121 din 15.02.2007 la Tribunalul Galati reclamantul V.A. a chemat in judecata pe paratul I.P.J. Galati solicitand obligarea acestuia sa-i plateasca drepturile salariale privind sporul de fidelitate pentru perioada anului 2005 cat si a primei de concediu pentru anii 2004 si 2005.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a chematului in garantie I.G.P.R. Bucuresti instanta de fond a respins-o ca nefondata motivat de faptul ca parata este ordonator de credite, are personalitate juridica distincta si utilizeaza creditele bugetare repartizate numai pentru realizarea sarcinilor institutiilor pe care le conduce iar potrivit art. 7 din Legea nr. 218/2002 aceasta este unitatea centrala a politiei romane si are competenta teritoriala generala precum si atributii privind conducerea, indrumarea si coordonarea activitatilor unitatilor subordonate respective si a unitatii parate.
S-a mai retinut de instanta de fond ca, conform art. 6 din OG 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale politistilor "Pentru activitatea desfasurata in institutiile din sectorul de aparare nationala, ordine publica si siguranta
nationala, in calitate de militar, politist, functionar public si personal contractual, politistilor li se acorda un spor de fidelitate de pana la 20% din salariul de baza _.", spor calculat in raport cu vechimea in specialitate.
Ulterior prin art. 2 alin 1 din OUG 118/2004, s-a dispus suspendarea aplicarii dispozitiilor art. 6 din OG 38/2003 pentru anul 2005, a mai retinut instanta de fond.
De asemenea, potrivit art. 37 alin 2 din OG 38/2003 "la plecarea in concediul de odihna politistul primeste o prima de concediu egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu", a retinut instanta de fond.
Ulterior prin art. 7 alin 3 din Legea nr. 519/2003, art. 8 alin 7 din Legea nr. 511/2004 si art. 5 alin 5 din Legea nr. 379/2005 s-a dispus succesiv suspendarea aplicarii prevederilor din actele normative referitoare la primele ce se acorda cu ocazia plecarii in concediul de odihna pentru anii 2004 si 2005.
Instanta de fond a retinut ca, potrivit art. 56 si 64 din Legea nr. 24/2000 dupa intrarea in vigoare a unui act normativ, suspendarea acestuia este posibila doar printr-un act normativ de acelasi nivel sau de nivel superior, iar la expirarea perioadei de suspendare actul normativ reintra in vigoare ori in speta aceste dispozitii nu au fost respectate, dreptul fiind suspendat prin acte normative inferioare celui prin care a fost stabilit.
Curtea Constitutionala, a retinut instanta de fond, a apreciat just ca aceste suspendari succesive sunt in esenta neconstitutionale nefiind in concordanta cu art. 53 din Constitutie care limiteaza legislativul cu privire la restrangerea unor drepturi doar in anumite cazuri: apararea sanatatii, securitatii nationale a ordinii si moralei publice a drepturilor si libertatilor ori in situatii de dezastru sau calamitati, situatii ce nu-si gasesc aplicabilitatea in speta, dar care exced competentei Curtii deoarece actele normative respective au fost abrogate si nu mai pot fi declarate neconstitutionale (DCC.56/2005).
Ca atare, controlul asupra acestor norme cade sub incidenta instantelor specializate si competente in solutionarea litigiilor de munca in raport de obiectul dedus judecatii, respectiv neacordarea drepturilor salariale - a se vedea D. 823/9.03.2006 a ICCJ - care apreciaza ca normele mentionate anterior au fost elaborate si aplicate cu incalcarea legii fundamentale precum si a normelor speciale.
Asadar in speta, reclamantul este indrituit a solicita si primi drepturile salariale solicitate conform art.161 alin 4 si art. 269 din Codul muncii, dispozitii care consfintesc obligatia angajatorului de a-l despagubi pe salariat in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale in situatia in care nu i-a achitat drepturile salariale, a mai retinut instanta de fond.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs paratul I.P.J. Galati si chematul in garantie I.G.P. R. Bucuresti considerand-o nelegala.
Prin decizia civila nr. 734/R/31.08.2007 pronuntata de C.A. Galati
au fost admise recursurile declarate de paratul I.J.P. Galati si chematul in garantie I.G.P. R. Bucuresti.
S-a modificat in parte sentinta civila nr.722 din 30.03.2007 a Tribunalului Galati si s-a dispus inlaturarea din sentinta obligarea paratului si a chematului in garantie la plata drepturilor banesti pentru perioada 30.04.2005-31.12.2005.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei civile pentru urmatoarele considerente:
Intr-adevar din actele dosarului rezulta ca reclamantul in anul 2005 a lucrat in perioada 1.01.2005-30.04.2005 si nu intreg anul 2005, astfel acestuia i se cuvenea un spor de fidelitate numai pentru perioada 1.01.2005-30.04.2005.
Sub acest aspect hotararea instantei de fond este nelegala,acordand drepturi banesti mai mari decat se cuveneau.
Referitor la celelalte sustineri ale paratului si chematului in garantie referitor la fondul cauzei, acestea nu pot fi primite.
Asa cum a retinut si instanta de fond sporul de fidelitate cat si prima de vacanta au fost acordate prin art.6 si respectiv art. 37 alin. 2 din Ordonanta de Guvern nr. nr. 38/2002.
Este adevarat ca acordarea acestor drepturi banesti a fost suspendata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 118/2004 si legile bugetare nr. 507/2003 pentru anul 2004 si nr. 511/2004 pentru anul 2005 dar asa cum corect a retinut instanta de fond, a fost suspendata numai acordarea dreptului dar prin aceasta nu s-a pierdut dreptul, efectele suspendarii incetand odata cu incetarea efectelor actelor normative de suspendare, legile bugetului de stat fiind anuale (art. 11 din Legea nr. 500/2002 si art. 138 alin. 2 din Constitutia Romaniei).
Sporul de fidelitate ca si prima de vacanta sunt drepturi prevazute de lege, recunoscute de lege nefiind elemente din lege,or neacordarea lor ar echivala cu o privare de un drept prevazut de lege.
Intreruperea acordarii dreptului nu inseamna pierderea dreptului.
Neprevederea drepturilor banesti in fondurile bugetare aprobate anual este o problema de executare, neputand constitui o justificare a neacordarii unui drept legal recunoscut si prevazut de lege,fondurile bugetare putandu-se constitui in conditiile legii.
Nu poate fi primita nici sustinerea chematului in garantie I.G.P.R. Bucuresti ca nu ar avea calitate procesuala pasiva in cauza.
Asa cum aratat chiar chematul in garantie,acesta este ordonator secundar de credite.
Desi nu calculeaza si stabileste drepturile salariale ale reclamantului, chematul in garantie, prin natura atributiilor ce-i revin, asigura mijloacele banesti necesare acordarii acestor drepturi cu fondurile alocate de Ministerul Administratiei si Internelor.
Nu este intemeiata nici sustinerea ca instanta de fond a incalcat competenta materiala intrucat reclamantul solicita drepturi banesti, obiect care excede celor mentionate in art. 911 din Legea nr.188/1999.