Suspendarea executarii actului administrativ - Decizie de imputare. Neindeplinirea cerintelor art.14 din Legea nr.554/2004.
Imprejurarea ca decizia nr.28/01.06.2012 a Camerei de Conturi Sibiu a fost atacata cu actiune in anulare, nu reprezinta un temei suficient in sensul prev. de art.2 lit.t din Legea nr.554/2004. Contestarea actului care a stat la baza emiterii deciziei de imputare nr.248/03.09.2012, nu reprezinta prin ea insasi un motiv care sa puna la indoiala legalitatea actului atacat in prezenta procedura, atat timp cat nu se invoca si alte aspecte concrete de nelegalitate.
Sectia de contencios administrativ si fiscal - Decizia nr. 7466/10 iulie 2013
Prin incheierea din 14.05.2013 pronuntata de Tribunalul Sibiu - Sectia a II-a Civila, de contencios administrativ si fiscal in dosar nr. 7650/85/2012 s-a respins cererea de suspendare a executarii Deciziei de imputare nr.317/2012.
Deliberand asupra cererii de suspendare a executarii Deciziei de imputare nr. 317/2012, formulata de reclamant in temeiul art. 15 alin. 1 din Lg. nr. 554/2004, instanta a dispus respingerea acesteia, apreciind ca nu sunt indeplinite cerintele prevazute de art. 14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, nefiind indeplinita prima conditie a cazului bine justificat, intrucat fara a se antama fondul cauzei, reclamanta nu a invocat imprejurari care sa aduca o puternica indoiala asupra prezumtiei de legalitate de care se bucura actul administrativ atacat.
Impotriva incheierii a declarat recurs reclamantul V.I.D. si a solicitat modificarea incheierii in sensul admiterii cererii de suspendare, cu motivarea ca decizia de imputare a fost emisa de parata in vederea aducerii la indeplinire a deciziei nr.28/01.06.2012 a Camerei de Conturi Sibiu, asupra careia planeaza suspiciunea nelegalitatii acestui act administrativ, sens in care reprezentantul UAT Municipiul Sibiu a solicitat atat suspendarea efectelor acestuia cat si anularea lui pentru motive de nelegalitate, actiune are formeaza obiectul dosarului 6817/85/2012 pe rolul Tribunalului Sibiu. Se invoca totodata faptul ca sunt indeplinite conditiile prev. de art.14 si 15 din legea nr.554/2004.
In drept s-au invocat disp. art.304/1, art.2, art.14 alin.4, art.15 din Legea nr.554/2004.
Examinind actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate si sub toate aspectele, Curtea constata ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Conform art.14 din Legea nr.554/2004 suspendarea executarii actului administrativ poate fi solicitata de reclamant in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente.
In conformitate cu art.2 lit.t din Legea nr.554/2004 cazul bine justificat este reprezentat de imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ.
In ceea ce priveste cazul bine justificat, acesta, in lumina dispozitiilor art.2 lit.t din aceeasi lege, reprezinta acele imprejurari legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ.
Sub acest aspect, Curtea retine ca in cauza dedusa judecatii, recurentul nici prin cererea adresata primei instante si nici prin motivele de recurs nu a facut dovada cazului bine justificat, deoarece acesta nu a invocat imprejurari de fapt sau de drept, care, fara a tinde a analiza in fond cauza, sa poata crea o indoiala serioasa cu privire la legalitatea actului si sa justifice suspendarea executarii actului administrativ.
Imprejurarea ca decizia nr.28/01.06.2012 a Camerei de Conturi Sibiu a fost atacata cu actiune in anulare, nu reprezinta un temei suficient in sensul prev. de art.2 lit.t din Legea nr.554/2004. Contestarea actului care a stat la baza emiterii deciziei de imputare nr.248/03.09.2012, nu reprezinta prin ea insasi un motiv care sa puna la indoiala legalitatea actului atacat in prezenta procedura, atat timp cat nu se invoca si alte aspecte concrete de nelegalitate.
In acelasi sens, in ceea ce priveste conditia pagubei iminente, astfel cum este ea definita in art.2 lit.s din Legea contenciosului administrativ, Curtea va retine ca nici cu privire la aceasta conditie recurenta nu a facut dovezi.
Se constata deci ca nu s-au invocat aspecte de fapt si de drept care sa faca admisibila cererea de suspendare formulata de reclamant, astfel cum corect a concluzionat prima instanta.
In consecinta, hotararea atacata fiind legala si temeinica, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul V.I.D. impotriva Incheierii pronuntata de Tribunalul Sibiu - Sectia a II-a Civila si de Contencios Administrativ la data de 14.05.2013.