Imobil intrat in patrimoniul statului fara titlu valabil si detinut de o statiune de cercetari agricole. Neindeplinirea cerintelor prevazute de art. 35 din Legea nr. 18/1991 si de art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr.213/1998.
Potrivit art.35 alin.1 din Legea nr.18/1991 terenurile proprietatea statului sunt acele suprafete intrate in patrimoniul sau in conformitate cu prevederile legale existente pana la 1 ianuarie 1990 iar din continutul alin. 2 al aceluiasi articol rezulta ca doar aceste terenuri proprietate de stat si care sunt administrate de institutiile si statiunile de cercetari agricole apartin domeniului public si raman in administrarea acestora.
Art.11 alin.1 lit. a din Legea nr. 213/1998 prevede ca imobilele care apartin domeniului public sunt inalienabile.
Sectia civila – Decizia civila nr. 208/13 iunie 2008
Prin sentinta civila nr. 762/2001 pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosar nr. 3883/1999 a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul G.G.M. impotriva paratilor Statul roman, Orasul Cisnadie reprezentat prin Primar, S.C. „C.” S.A. si Institutul de Montanologie Cristian.
S-a luat act de renuntarea reclamantului la judecarea actiunii formulate in contradictoriu cu paratii Consiliul judetean Sibiu, Consiliul local Cisnadie, RAGCL Sibiu, Statiunea de cercetare si Productie Pomicola Cisnadie si Statul roman reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice.
Totodata, a fost respinsa cererea de interventie formulata de intervenientii G.L.– E., W.B., W.M. si R.D.W.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca raportul juridic dedus judecatii nu intra sub incidenta disp. art. 6 alin 2 teza I din Legea nr. 213/1998 intrucat imobilul face obiectul Legii nr.18/1991.
Prin decizia civila nr. 46/A/2002 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia in dosar nr. 1088/2002 a fost admis apelul declarat de reclamantul G.G.M. impotriva sentintei primei instante care a fost schimbata in parte in sensul admiterii in parte a actiunii formulate de reclamant impotriva paratilor Statul roman, Consiliul local Cisnadie reprezentat prin primar, S.C. „C” S.A. Cisnadie si Institutul de Montanologie Cristian.
In consecinta, s-a constatat nulitatea exproprierii efectuate in baza art. 3 din Legea nr. 187/1945 privind imobilul inscris in CF 3890 Cisnadie nr. top 6734, a incheierii de intabulare nr. 35/1956 si s-a dispus restabilirea situatiei anterioare de CF in sensul reintabularii dreptului de proprietate asupra imobilului in favoarea defunctilor G.M. si G.E.
S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei.
In considerentele deciziei s-a retinut ca imobilul a trecut in proprietatea statului prin Legea de expropriere nr. 187/1995 privind infaptuirea reformei agrare, in mod abuziv, desi antecesorii reclamantului faceau parte din persoanele exceptate de la expropriere, acestia fiind cetateni onesti si care au facut dovada negativa ca nu au colaborat cu Germania hitlerista (fascista), cu adeverinta aflata la fila 72 din dosarul instantei de fond. Din aceasta adeverinta rezulta ca exceptarea de la expropriere a antecesorului reclamantului a fost definitiva, deoarece nu poate fi incadrat in dispozitiunile art. 3 din Legea si Regulamentul Legii de reforma agrara. Adeverinta a fost eliberata antecesorului petentului la 7 octombrie 1946 de catre Comisia de Plasa pentru aplicarea reformei agrare, astfel ca nu poate sustine ca a fost obtinuta pro causa.
In aceasta situatie, aplicarea Legii nr.187/1945 cu privire la imobilul din litigiu este nelegala si astfel, fiind exceptata in mod expres de la expropriere, toate operatiunile care s-au succedat in decursul timpului sunt lovite de nulitate absoluta, Statul roman nedobandind dreptul de proprietate asupra imobilului in conditiile art. 17 din Decretul Lege 115/1938, nefiind vorba de intalnirea unui acord de vointa in acest sens, iar intabularea nu s-a facut in baza unei hotarari judecatoresti.
Modul in care Statul roman a devenit proprietarul imobilului este in speta contrar dispozitiilor art. 644 si urm. Cod civil.
Fata de aceste considerente, Statul roman a devenit proprietar asupra imobilului, fara a avea un titlu valabil, dobandire facuta cu incalcarea dispozitiilor art. 480 Cod civil, a Constitutiei Romaniei si a Conventiei pentru apararea drepturilor omului.
Dar aplicarea in speta a legii de expropriere mai era inadmisibila si pentru faptul ca obiectul exproprierii era casa de locuit si teren intravilan ce nu era o exploatare agricola.
Potrivit art. 126 din Decretul Lege 115/1938 incheierea de intabulare trebuia comunicata tuturor persoanelor aratate in CF, lucru ce nu s-a facut nici in prezent cu reclamantul sau antecesorul lor, astfel ca termenul de prescriptie nu putea sa curga impotriva acestora.
In mod gresit instanta de fond a retinut ca sunt aplicabile prev. Legii nr. 18/1991 si ca nu sunt aplicabile prev. art. 6 alin 2 din Legea nr. 213/1998, deoarece in speta este vorba de teren cu constructii in intravilan si nu teren arabil, iar proprietar actual (si nelegal) este Statul roman.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata SC Cercetare si Dezvoltare Rurala CEDER S.A., transformata in actualul Institut pentru Cercetare si Dezvoltare pentru Montanologie Cristian, solicitand casarea deciziei si mentinerea sentintei primei instante.
In expunerea motivelor de recurs arata ca instanta de apel in mod eronat a apreciat ca sunt aplicabile disp. art. 6 alin 1, 2, 3 din Legea nr. 213/1998.
In prezent imobilul constituie proprietatea recurentei fiindu-i incidente prevederile art. 35 alin 2 din Legea nr. 18/1991.
In acest sens se mai precizeaza ca Guvernul a emis HG 636/1998 privind infiintarea S.C. „C” SA cu patrimoniu propriu destinat cercetarii si productia de material saditor din categorii biologice superioare. Arata, deasemenea ca in conditiile art. 11 alin 1 lit. a din Legea nr. 213/1998 bunurile din domeniul public nu pot fi instrainate.
In drept invoca art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila.
Prin intampinarea formulata in cauza, reclamantul G.G.M. a solicitat respingerea recursului aratand ca in mod legal instanta de apel a constatat nulitatea exproprierii si lipsa titlului de proprietate a statului in conditiile in care antecesorii reclamantului erau exceptati de la expropriere. Sustine ca imobilul este teren intravilan cu constructii si nu teren arabil sau exploatare agricola, nefiind aplicabile disp. Legii nr.213/1998.
Prin decizia civila nr. 208 din 13 iunie 2008, Curtea de apel Alba Iulia a respins recursul paratului pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 35 alin 1 din Legea nr. 18/1991 terenurile proprietatea statului sunt acele suprafete intrate in patrimoniul sau in conformitate cu prevederile legale existente pana la data de 1 ianuarie 1990 si inregistrate ca atare in sistemul de evidenta al cadastrului funciar general si amenajamentele silvice.
Din continutul alin 2 al aceluiasi text de lege rezulta ca doar aceste terenuri proprietate de stat, care sunt administrate de institutele si statiunile de cercetari agricole, stiintifice si silvice apartin domeniului public si raman in administrarea acestora.
In speta insa nu sunt intrunite toate cerintele alineatului 1 al articolului de lege mentionat respectiv imobilul in discutie nu a intrat in patrimoniul statului in conformitate cu prevederile legale existente pana la 1.01.1990.
Sub acest aspect se impune a se retine ca in mod corect instanta apelului a constatat ca aplicarea Legii nr. 187/1945 cu privire la imobilul in litigiu a fost nelegala deoarece, pe de o parte antecesorii reclamantului au fost exceptati de la expropriere, neputand fi incadrati in prevederile art. 3 a legii de reforma agrara.
Pe de alta parte, imobilul nu avea categoria de teren agricol ci teren intravilan cu constructii, ori legea de expropriere a avut ca obiect exploatarile agricole iar nu casele de locuit.
Astfel, exproprierea operata de Statul roman s-a facut fara titlu valabil, modalitatea de preluare a imobilului fiind contrara prevederilor art. 480 Cod civil, Conventiei privind apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale si Constitutiei in vigoare la acea vreme care garantau dreptul de proprietate.
In conditiile in care imobilul a intrat in patrimoniul statului cu incalcarea in primul rand a dispozitiilor legii de expropriere (nerespectarea art. 3) dar si a celorlalte acte normative mentionate, cerinta cuprinsa in alineatul 1 al art. 35 din Legea nr.18/1991 nu poate fi retinuta ca fiind indeplinita in speta. In consecinta este exclusa aplicarea in cauza a dispozitiilor alin 2 al aceluiasi articol, sustinerile recurentului in acest sens neputand fi primite.
Rezulta ca in mod corect instanta de apel a apreciat ca in temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998 actiunea reclamantului este pe deplin fundamentata.
Recurenta nu se poate prevala in speta nici de disp. art. 11 alin 1 lit. a din Legea nr. 213/1998 care statueaza in sensul inalienabilitatii imobilelor care apartin domeniului public.
In intelesul acestei legi, din domeniul public al statului fac parte doar bunurile care in perioada de referinta a legii au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat.
Ori, asa cum s-a retinut mai sus, imobilul in discutie a fost preluat de stat fara titlu valabil, actul preluarii contravenind atat legii in baza caruia s-a operat cat si Constitutiei vremii, dispozitiilor Codului civil cat si Conventiei privind apararea drepturilor si libertatilor fundamentale.
Astfel, acesta nu poate fi considerat ca intrand in domeniul public al statului asa cum afirma recurenta ci poate fi revendicat de succesorii fostilor proprietari in acord cu prevederile art. 6 alin 2 din Legea nr.213/1998.
Fata de considerentele expuse si constatand ca in speta nu poate fi retinut ca fondat nici unul din motivele de nelegalitate invocate de recurenta si prevazute de art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila, Curtea, in temeiul art. 312 Cod procedura civila a respins ca nefondat recursul.