Procedura de contestare a actelor administrative fiscale Decizie nr. 4912/R din data de 03.07.2013
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Modul de solutionare a contestatiilor. Consecinta dispozitiilor de respingere pe fond a contestatiei pentru o parte din sumele retinute in decizia de impunere si a dispozitiei de respingere ca nemotivata pentru restul sumelor contestate.
• Cod fiscal si Cod de procedura fiscala
• Legea nr. 554/2004 rep.
• Cod pr. civ. - art. 312
Cand prin unul din punctele deciziei de solutionare a contestatiei s-a primit o solutie pe fond iar printr-un alt punct contestatia a fost solutionata pe exceptia nemotivarii, instanta de fond are obligatia sa tina cont in analizarea actiunii in contencios avand ca obiect anularea deciziei de solutionare a contestatiei de modul de solutionare exprimat prin dispozitivul deciziei. Pentru partea din contestatie care a primit o solutie pe fond, instanta la randul sau trebuie sa analizeze pe fond legalitatea si temeinicia deciziei iar pentru partea solutionata prin exceptie, daca instanta constata ca era motivata contestatia si pentru restul sumelor cuprinse in decizie, sa oblige organul de solutionare a contestatiei sa emita o noua decizie prin care sa solutioneze fondul contestatiei .
Prin Sentinta nr.475 din 8 februarie 2013, Tribunalul Harghita a admis actiunea formulata de Composesoratul Ciumani si a anulat Decizia nr.62/19.04.2012 emisa de D.G.P.F Harghita pe care a obligat-o sa emita o noua decizie prin care sa solutioneze pe fond contesta?ia formulata impotriva deciziei de impunere nr.730/30.06.2010 emisa de Activitatea de Inspectie Fiscala prin care s-au stabilit obligatii fiscale de plata in suma de 23.175 lei.
Prima instanta a retinut ca reclamantul a formulat contesta?ie la Decizia de impunere nr.73/30.06.2010 in care a invocat faptul ca la stabilirea impozitului pe profit organele de control fiscal au aplicat retroactiv alin.2 si 3 ale art.15 din Legea nr.571/2003, indicand textul alin.4 care a intrat in vigoare la 14.05.2010, ca nu s-a aplicat corect art.21 alin.1 din Legea nr.571/2003 si nici alin.1 si.2 lit.f ale art.33 din Legea nr.46/2008, nici prev.art.21 alin.1 si 2 din Legea nr.571/2003, precizand ca, composesoratele sunt obligate potrivit Codului silvic sa efectueze cheltuieli cum sunt prevazute de art.26.
Prin Decizia nr.387/R/14.02.2012 pronuntata de Curtea de Apel Tg.-Mures in dosarul nr.939/96/2011 s-a anulat Decizia de impunere nr.73/30.06.2010 iar D.G.P.F Harghita a fost obligata sa emita o noua decizie prin care sa solutioneze pe fond contestatia formulata impotriva Deciziei de impunere nr.730/2010. Prin Decizia nr.62/19.04.2012, parata nu s-a conformat dispozitiilor Deciziei nr.387/14.02.2012 a Curtii de Apel Tg.-Mures care a stabilit ca organul de solutionare a contestatiei avea obligatia sa analizeze contestatia reclamantei sub aspectul motivelor invocate privind aplicarea retroactiva a legii, sa analizeze documentele contabile din perioada verificata si incidenta textelor legale in materie, in vigoare la data respectiva.
Instanta de fond a constatat ca motivele invocate in contesta?ie nu au primit o rezolvare argumentata in fapt si drept.
Hotararea primei instante a fost atacata cu recurs de parata D.G.P.F Harghita solicitandu-se modificarea in sensul trimiterii cauzei spre rejudecare, sustinandu-se ca in mod eronat instanta a apreciat ca D.G.P.F Harghita nu a solutionat pe fond contestatia impotriva Deciziei de impunere nr.730/30.06.2010 deoarece aceasta a fost solutionata prin Decizia nr.62/19.04.2012.
Intimatul parat a formulat intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat deoarece organele de control au aplicat gresit textul de lege in baza caruia s-a nascut creanta, practic reluandu-se motivele aratate in contestatie si cererea de chemare in judecata.
Composesoratul S. C. a sustinut ca nu a fost respectata hotararea instantei de recurs si ca nu exista o solutionare neechivoca privind aplicarea retroactiva a legii, ci s-a avut in vedere doar nedepunerea din partea contestatorului a unor documente, imprejurare insuficienta si neconcludenta privind aplicarea retroactiva a legii.
Intimatul a subliniat faptul ca perioada inspectata era anterioara datei inspectiei si se referea la documente ce priveau activitatea pana la inchiderea perioadei fiscale corespunzatoare sfarsitului anului 2009, iar art.15 din Legea nr.571/2003 pana la 14.05.2010 avea alineatele 2 si 3, care stabileau o modalitate de calcul al impozitului pe profit, iar la 14.05.2010 a intrat in vigoare art.15 alin.4 din Legea nr.571/2003, care coroborat cu art.21 alin.1, din acelasi act normativ, modifica modalitatea de calcul. S-a mai facut precizarea ca au fost incalcate prev.art.21 alin.2 din Legea nr.571/2003 cu privire la protejarea mediului si conservarea recurselor si art.26 cu privire la gestiunea padurilor si ca la vremea respectiva contabilul M. V. desi putea dovedi cu acte din balanta contabila a Composesoratului destinatia fiecarei sume de bani, a refuzat sa trimita actele Activitatii de Inspectie Fiscala - afirmand doar ca sumele au fost corect calculate prin urmare, daca ar fi existat diferente, acestea ii erau imputabile.
Intimatul a invocat si efectuarea unui control preferential in conditiile in care pentru alti doi agenti controlati si pentru aceleasi nereguli constatate ca cele in prezenta cauza, ceilalti doi au fost iertati de plata unui impozit suplimentar.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate si tinand cont si de incidenta prev.art.3041 Cod procedura civila, instanta constata ca recursul este fondat in parte, doar in ceea ce priveste modul in care instanta de fond a inteles sa solutioneze actiunea in contencios avand ca obiect anularea Deciziei nr.62/19.04.2012, anuland in intregime aceasta decizie si obligand D.G.P.F Harghita sa solutioneze pe fond contesta?ia impotriva Deciziei de impozitare nr.730/2010 fara sa observe ca, organul de solutionare a contestatiei a respins ca neintemeiata contestatia cu privire la suma de 15.914 lei si ca nemotivata pentru suma de 7.261 lei.
Instanta de fond avea obligatia sa analizeze actiunea in contencios administrativ, avand ca obiect anularea Deciziei nr.62/2012, tinand cont de faptul ca, organul de solutionare a contestatiei a motivat inclusiv cu redarea textelor legale incidente din Codul fiscal, in raport de perioada verificata, modul de stabilire a profitului impozabil, precizand si ca organele de inspectie fiscala au incadrat Composesoratul verificat in categoria organizatiilor nonprofit pe toata perioada verificata, 2005-2009, la determinarea profitului impozabil aplicand scutirile (facilitatile) prevazute la art.15 alin.2 si 3 din Codul fiscal, respectiv scaderea veniturilor neimpozabile prevazute pentru organizatiile nonprofit. De asemenea, a analizat si motivul de contestatie privind aplicarea retroactiva a prev.alin.2 si 3 ale art.15 din Legea nr.571/2003, sustinand ca scutirile (facilitatile) prevazute in aceste texte legale au fost aplicabile la composesorate incepand cu 01.01.2007, dand explicatii si in legatura cu pretinsa incalcare a alin.1 si 2 lit.f, art.33 si 26 din Legea nr.46/2008.
In mod evident, prin pct.1 al Deciziei nr.62/2012 contestatia a primit o solutie pe fond din partea D.G.P.F Harghita referitor la suma de 15.914 lei, iar instanta la randul sau trebuia sa analizeze pe fond legalitatea si temeinicia deciziei sub aspectul obligarii la plata respectivei sume.
Doar punctul 2 din Decizia nr.62/2012 contine o solutie de respingere ca nemotivata a contestatiei pentru suma de 7.261 lei, in pofida dispozitiilor Deciziei nr.387/14.02.2012 a Curtii de Apel Tg.-Mures, asa cum corect a retinut instanta de fond si pentru care solutia corecta este intr-adevar obligarea D.G.P.F Harghita sa emita o noua decizie prin care sa solutioneze pe fond si contestatia vizand obligatia de plata a sumei de 7.261.
In contextul celor aratate, vazand si prev.art.312 alin.2 Cod procedura civila instanta a admis recursul D.G.P.F Harghita, a casat in parte sentinta atacata trimitand cauza primei instante spre solutionare pe fond a punctului 1 din Decizia nr.62/2012 si a mentinut dispozitia de obligare a paratei la emiterea unei noi decizii prin care sa solutioneze pe fond contestatia impotriva Deciziei de impunere nr.730/2010 doar cu privire la pct.2 din Decizia nr.62/2012 pe care a anulat-o partial, respectiv in ceea ce priveste acest punct.