Distinctia facuta de catre reclamanta in memoriul de recurs, intre normele de drept material si cele de drept procesual, in ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata din oficiu de catre instanta de fond, nu are nicio relevanta in cauza.
Noul Cod Civil a intrat in vigoare la data de 1 octombrie 2011, anterior implinirii termenului de prescriptie si in aceasta situatie sunt aplicabile pe deplin dispozitiile art. 6 alin. 4 din NCC, care statueaza ca "prescriptiile, decaderile si uzucapiunile incepute si NEIMPLINITE la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit".
Prin sentinta civila nr. 2534 din 06.09.2012 Tribunalul Mures a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si a respins, ca prescrisa, actiunea civila formulata de reclamanta C. A. E. in contradictoriu cu paratul Tribunalul Mures.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca reclamanta este angajata a Tribunalului Mures, in functia de grefier. La data de 5.11.2008 reclamanta a nascut-o pe minora B. M.-A.
Reclamanta a solicitat prin actiune obligarea paratului la plata ajutorului pentru nasterea minorei, invocand Contractul Colectiv de Munca la nivel national valabil pe anii 2007-2010.
Instanta de fond a retinut prevederile art. 268 alin. 1 lit. c si e si alin. 2 si art. 171 alin. 1 din Codul Muncii, considerand ca termenul de prescriptie de 3 ani era implinit la data introducerii actiunii, raportat la momentul nasterii minorei.
S-a mai retinut ca faptul ca parata nu a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune nu are relevanta in cauza cu privire la exceptia invocata, invocand prevederile noului Cod Civil - art. 2512, alin. 1 si 2, care nu sunt aplicabile in cauza, precum si prevederile art. 6 alin. 4 din noul Cod Civil.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta, solicitand admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea dosarului spre rejudecare, potrivit art. 304 ind. 1, raportat la art. 312 Codul de Procedura Civila iar in subsidiar, rejudecarea si admiterea actiunii.
In motivarea recursului a aratat ca in cauza dedusa judecatii nu era admisibila invocarea din oficiu a exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune. In opinia majoritara se face o inacceptabila confuzie intre normele de drept material si cele de drept procesual.
Noul Cod Civil reprezinta o codificare a normelor de drept material, inclusiv a celor ce reglementeaza prescriptia extinctiva (art. 2 din Noul Cod Civil). In acest context se situeaza si prevederile art. 6 alin. 4 din Noul Cod Civil, care se refera la ultraactivitatea legii civile (legii materiale civile), expres calificata de Cod ca fiind o norma de drept material (art. 2 din NCC). Deci, prescriptiile incepute si neindeplinite la data intrarii in vigoare a NCC raman guvernate de vechea norma de drept material.
De altfel, aceste prevederi sunt cu claritate cuprinse in sistemul Codului, in "Capitolul II privind aplicarea legii civile" (nu a legii procesual civile), deci suntem in prezenta unei norme de drept material (calificate astfel in mod neechivoc de art. 2 din NCC).
Ca atare, este evident ca art. 6 alin. 4 din NCC nu este incident sub aspect procesual civil, neavand ca obiect reglementarea regulilor de procedura civila si nici ultraactivitatea acestora.
De asemenea, art. 18 din Decretul nr. 167/1958 (norma speciala de procedura civila), articol ce prevedea regulile de solutionare a unei exceptii de catre instanta de judecata, nu ultraactiveaza, ci dimpotriva, a fost expres abrogat prin art. 230 lit. p din NCC.
In urma acestei abrogari exprese si indubitabile, singura norma de procedura in vigoare, speciala si de imediata aplicabilitate (conform art. 725 alin. 1 Codul de Procedura Civila ), este art. 2512 alin. 2 din NCC, care nu permitea invocarea din oficiu a exceptiei.
Pe fondul cauzei, a aratat ca actiunea sa este fondata, conform art. 2 alin. 1 si 2, art. 3 alin. 1 lit. a din CCM unic la nivel national pe anii 2007-2010, Conventiilor nr. 98/1949 si 154/1981 ale Organizatiei Internationale a Muncii, raportate la cele ale art. 11 si 20 din Constitutie.
Paratul nu a formulat intampinare.
Examinand recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si din oficiu, conform art. 304 ind.1 Codul de Procedura Civila, Curtea a constatat ca acesta este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Distinctia facuta de catre reclamanta in memoriul de recurs, intre normele de drept material si cele de drept procesual, in ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata din oficiu de catre instanta de fond, nu are nicio relevanta in cauza. Relevanta in cauza prezinta faptul ca dreptul la actiune al reclamantei s-a nascut la data de 5.11.2008, data nasterii minorei, ca dreptul la actiune al reclamantei se prescrie intr-un termen de 3 ani de la data nasterii dreptului, adica data nasterii minorei, conform art. 171 alin. 1 din Codul Muncii, ca noul Cod Civil a intrat in vigoare la data de 1 octombrie 2011, anterior implinirii termenului de prescriptie si in aceasta situatie sunt aplicabile pe deplin dispozitiile art. 6 alin. 4 din NCC, care statueaza ca "prescriptiile, decaderile si uzucapiunile incepute si NEIMPLINITE la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit".
Ca atare, instanta de fond a facut o corecta aplicare si interpretare a prevederilor legale, atunci cand a retinut ca prevederile din Codul Muncii se completeaza cu prevederile vechiului Cod Civil, conform art. 278 din Codul Muncii si art. 6 din Noul Cod Civil.
Fata de cele retinute mai sus, Curtea a apreciat ca exceptia prescriptiei dreptului material la actiune a fost corect invocata de instanta de fond si in consecinta nu exista motiv de casare a sentintei si trimitere spre rejudecare pe fond.
In baza art. 312 alin. 1 Codul de Procedura Civila, recursul declarat de reclamanta urmeaza a fi respins ca nefondat.