Legea insolventei. Angajarea raspunderii personale materiale
- Legea nr. 85/2006, republicata, art. 138
- Cod procedura civila, art. 312 alin. 1, 2, 3 teza a III -a
Neclarificarea tuturor aspectelor legate de starea de fapt si neanalizarea in mod concret a actelor contabile raportat la faptele pentru care se solicita angajarea raspunderii pentru a putea ajunge la concluzia ca evidenta contabila nu a fost condusa in conformitate cu legea, neverificarea evidentei faptice a activelor trecute scriptic in Raport si neanalizarea raportului de cauzalitate cu luarea in considerare a datei dobandirii calitatii de administrator a persoanei vizate echivaleaza cu o necercetare a fondului cauzei.
Prin Sentinta nr. 1316/28.09.2011 a Tribunalului Specializat Mures, s-a respins cererea de angajare a rapunderii personale formulata de lichidatorul Judiciar IPURL, in contradictoriu cu paratul L.M.A.
In considerentele hotararii atacate, judecatorul sindic a retinut urmatoarele:
Prin cererea formulata de lichidator, la data de 14.04.2011, s-a solicitat angajarea raspunderii personale a paratului L.M.A., pentru suma de 1.075.538,88 lei reprezentand pasivul debitoarei SC C.I.C. SRL.
Lichidatorul a concluzionat ca, in cauza sunt incidente prevederile art. 138 alin. 1 lit. a, d din Legea nr. 85/2006, ca urmare a faptului ca paratul a folosit bunurile persoanei juridice in interesul propriu sau cel al unei alte persoane, tinand o contabilitate fictiva si facand sa dispara unele documente contabile sau netinand contabilitatea in conformitate cu legea.
Paratul a dobandit calitatea de asociat, respectiv administrator al societatii debitoare la data de 27.01.2010, asa cum rezulta din procesul-verbal de predare-primire incheiat cu fostul administrator al societatii, numitul S.I.
Societatea nu a mai desfasurat activitate de la acea data, din procesul-verbal mentionat mai sus rezultand ca debitoarea avea datorii foarte mari, respectiv 30.408 lei la ANAF, 252.613 lei la furnizori, avand in derulare si mai multe contracte de leasing si bancare, pentru care nu s-au achitat sumele datorate.
Judecatorul sindic a retinut faptul ca, practic, la data incheierii contractului de cesiune, debitoarea nu mai desfasura activitate, avand datorii foarte mari, ceea ce a putut duce la concluzia ca se afla in stare de insolventa.
Lichidatorul nu a produs dovezi privind indeplinirea conditiilor raspunderii delictuale ale paratului in cauza si nici probe concrete ale unor fapte ilicite, savarsite de acesta de natura a-i antrena raspunderea personala.
In speta nu au rezultat probe privind indeplinirea conditiilor raspunderii delictuale a paratului L.M.A., lichidatorul nu a adus probe concrete ale faptei ilicite, si nu s-a facut nici o proba in sensul vinovatiei acestuia.
Impotriva acestei Sentinte, a declarat recurs, in termenul legal, lichidatorul judiciar S.P.J. IPURL, criticand hotararea atacata ca nelegala, pentru urmatoarele considerente:
Paratul L.M.A. a savarsit faptele retinute in cererea introductiva, respectiv cele prevazute de art. 138 alin. 1 lit. a si d din Legea nr. 85/2006.
Astfel, acesta nu a predat documentele contabile, si, de asemenea, nu a tinut o contabilitate conforma cu legea, iar in ceea ce priveste bunurile societatii, acestea nu au fost predate administratorului judiciar, nefiind prezentate nici documente justificative referitoare la modul in care acestea au fost folosite, ceea ce conduce la concluzia ca au fost utilizate in interesul personal al administratorului statutar.
In acest sens, s-a facut referire la contractul de leasing financiar, ale carui bunuri au fost instrainate, ceea ce denota conduita culpabila a administratorului, care, prin comportamentul sau, a condus la ajungerea societatii in stare de insolventa.
Prin note de sedinta, intimatul L.M.A. a solicitat respingerea recursului, facand o ampla prezentare a starii de fapt, si, de asemenea, a aratat ca a facut demersurile necesare pentru identificarea autovehiculelor, si a depus diligente pentru recuperarea creantelor societatii.
Examinand hotararea atacata, prin prisma acestor considerente, precum si din oficiu, potrivit dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:
Referitor la starea de fapt retinuta de judecatorul sindic, este de observa ca, referitor la actele contabile, in masura in care acestea se afla la sediul societatii, acestea trebuiau preluate de lichidatorul judiciar, or, judecatorul sindic nu a depus diligentele necesare clarificarii acestor aspecte, respectiv, daca aceste acte contabile, ca urmare a verificarii lor, ar fi fost de natura sa conduca la concluzia ca evidenta contabila a societatii nu a fost tinuta conform cu legea.
De asemenea, in cauza nu au fost facute demersurile necesare pentru clarificarea situatiei bunurilor ce au facut obiectul contractului de leasing, acest lucru impunandu-se, cu atat mai mult cu cat, referitor la aceste bunuri, administratorul parat a aratat ca au existat acte de urmarire penala.
Pe de alta parte, referitor la pretinsele active despre care se sustine ca ar fi existat in patrimoniul societatii falite, si care au fost cuprinse in Raportul de pe pagina de internet a Ministerului Finantelor Publice, se impunea clarificarea situatiei acestora, respectiv, daca au existat in realitate, sau doar au fost trecute scriptic in Raport.
Asadar, Curtea a apreciat ca analiza temeiurilor juridice, pentru care s-a solicitat angajarea raspunderii personale a paratului, se impunea a fi facuta prin prisma aspectelor de mai sus, aceasta intrucat, in considerentele hotararii atacate au fost expuse unele afirmatii, cu caracter general, teoretic, care insa, nu reprezinta o cercetare in fond a pricinii.
Astfel, se impunea ca judecatorul sindic sa cerceteze imprejurarea ca starea de insolventa a societatii se datora strict paratului, respectiv, verificarea situatiei starii de insolventa a societatii, prin raportare la data dobandirii calitatii de administrator de catre paratul L.M.A.
Si nu in ultimul rand, este de observat ca, referitor la lit. d a art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecatorul sindic nu a intrat in cercetarea fondului, nefiind prezentate argumente care sa conduca, in mod firesc, la concluzia inexistentei acestei fapte in sarcina paratului.
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat ca judecatorul sindic nu a intrat in cercetarea fondului, ceea ce face imposibila exercitarea controlului judiciar de catre instanta de recurs, solutia care se impune in aceasta cauza fiind, asadar, admiterea recursului, potrivit art. 312 alin. 1 teza I Cod procedura civila, si casarea hotararii atacate, cauza urmand a fi trimisa spre rejudecare Tribunalului Specializat Mures, potrivit art. 312 alin. 2, 3 teza a III-a Cod procedura civila, cu ocazia rejudecarii cauzei judecatorul sindic trebuind sa cerceteze ambele temeiuri juridice ale cererii introductive, si, de asemenea, sa administreze probatoriul necesar stabilirii unei stari de fapt corespunzatoare adevarului.