Netinerea contabilitatii este o fapta negativa constand in neindeplinirea unei obligatii legale si evident are caracter ilicit, fiind sanctionata atat de Legea nr. 31/1990 cat si de legea contabilitatii. Ea poate fi probata doar prin faptul pozitiv contrar. In conditiile in care administratorul social nu a predat documentele in termenul fixat, se naste prezumtia simpla ca nu s-a tinut contabilitatea ori, aceasta prezumtie putea fi rasturnata de administrator prin predarea documentelor catre lichidator.
Prejudiciul creditorilor reprezinta partea din masa pasiva, ce rezulta din tabelul definitiv al creantelor, care nu poate fi acoperita din averea debitoarei.
Legatura de cauzalitate intre netinerea contabilitatii conform legii si prejudiciul creditorilor exista.
Este evident ca lipsa evidentelor societatii a cauzat starea de insolventa deoarece este logic ca atata timp cat administratorul nu cunoaste care este activul, nu poate cunoaste care este gradul de indatorare pe care societatea il poate suporta. Numai tinerea unei evidente corecte poate asigura functionarea normala a unei afaceri.
Vinovatia administratorului exista deoarece lui ii incuba obligatia legala a tinerii contabilitatii, si este raspunzator fata de societate pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere, potrivit art. 73 din Legea nr.31/1990 iar netinerea contabilitatii ii este imputabila.
Prin Sentinta nr. 1878 din 3 decembrie 2008, pronuntata de Tribunalul Gorj, s-a admis in parte cererea formulata de VLC SPRL, desemnat in calitate de lichidator sa lichideze averea debitoarei SC S. SA - FILIALA ROVINARI si a fost obligat paratul TM la plata sumei de 360.878,36 lei catre averea debitoarei.
Impotriva sentintei a formulat recurs paratul TM, criticand-o ca netemeinica si nelegala.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arata in continuare:
Curtea constata ca lichidatorul a cerut antrenarea raspunderii pentru fapta de netinere a contabilitatii conform legii, prevazuta de art.138 alin.1 lit. d din legea insolventei.
Netinerea contabilitatii este o fapta negativa ce nu poate fi probata decat prin faptul pozitiv contrar. Lichidatorul a facut dovada ca a notificat administratorul social in legatura cu obligatia depunerii documentelor prevazute de art. 28 din legea insolventei, acesta semnand pentru primirea notificarii, luand deci la cunostinta efectiv de obligatia ce ii incuba. In conditiile in care administratorul social nu a predat documentele in termenul fixat, se naste prezumtia simpla ca nu s-a tinut contabilitatea ori, aceasta prezumtie putea fi rasturnata de administrator prin predarea documentelor catre lichidator. In cauza, paratul a facut dovada predarii la 19 februarie 2004 a altor documente contabile si anume cele apartinand altei persoane juridice, cu aceeasi denumire dar cu alt sediu si alta personalitate juridica, aflata si aceasta in procedura de insolventa. In consecinta, administratorul social nu a rasturnat prezumtia simpla de netinere a contabilitatii.
Referitor la indeplinirea conditiilor raspunderii delictuale, curtea constata ca judecatorul-sindic a facut o apreciere corecta a elementelor raspunderii.
Prejudiciul creditorilor exista si consta in imposibilitatea recuperarii integrale a creantelor inscrise la masa pasiva, din averea debitoarei. Se retine ca o parte din masa pasiva s-a acoperit prin distribuirea sumei obtinute din vanzarea unui apartament aflat in patrimoniul debitoarei, ce a putut fi identificat pe baza adresei emise de Primaria Rovinari si pe baza registrului de carte funciara, dupa plata cheltuielilor de administrare a procedurii. Dupa distribuire, a ramas neacoperit un pasiv in cuantum de 360.878,36 lei ce nu mai poate fi acoperit din averea debitoarei deoarece, din cauza nepredarii evidentelor contabile, nu se mai poate identifica nici un element de activ care sa serveasca la stingerea masei pasive. Ca urmare, raspunzator pentru aceasta suma este administratorul de fapt MT. In prezenta cauza nu poate fi analizata existenta si intinderea creantelor deoarece stabilirea masei pasive este o faza distincta in cursul procedurii, ce putea fi la momentul respectiv contestata de debitoare prin administratorul sau. Ca atare, prejudiciul creditorilor reprezinta partea din masa pasiva ce rezulta din tabelul definitiv al creantelor, care nu mai poate fi contestat, si care nu poate fi acoperita din averea debitoarei. Deci, prejudiciul exista, este cert, real si efectiv.
Fapta administratorului exista, este prevazuta de art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006 si consta in netinerea contabilitatii in conformitate cu legea, fiind prezumata, asa cum s-a aratat anterior, ca urmare a nepunerii la dispozitia lichidatorului a documentelor prevazute de art.28 din legea insolventei. Fapta este o fapta negativa, constand in neindeplinirea unei obligatii legale si evident are caracter ilicit, fiind sanctionata atat de Legea nr. 31/1990 cat si de legea contabilitatii.
Legatura de cauzalitate intre netinerea contabilitatii conform legii si prejudiciul creditorilor este evidenta deoarece atata timp cat administratorul nu cunoaste care este activul, nu poate cunoaste care este gradul de indatorare pe care societatea il poate suporta. Pe de alta parte, este evident ca lipsa evidentelor societatii a cauzat starea de insolventa deoarece este logic ca nu pot sti cat sa ma indatorez, cata vreme nu stiu ce venituri am si cum pot plati. Numai tinerea unei evidente corecte poate asigura functionarea normala a unei afaceri.
Vinovatia administratorului exista deoarece lui ii incuba obligatia legala a tinerii contabilitatii si este raspunzator fata de societate pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere, potrivit art. 73 din Legea nr.31/1990 iar netinerea contabilitatii ii este imputabila.
Fata de aceste considerente, curtea apreciaza recursul ca nefondat, sentinta judecatorului-sindic fiind temeinica si legala, fiind intrunite toate elementele raspunderii administratorului pe temeiul art.138 lit. d din legea insolventei.