Procedura insolventei. Inlocuirea administratorului judiciar provizoriu. Conditii. Existenta in dispozitivul hotararii a unor omisiuni de ordin formal. Consecinte
Legea nr. 85/2006, art. 11, art. 19
C. proc. civ., art. 121, art. 258, art. 261, art. 377
La recomandarea comitetului creditorilor, in cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor sau ulterior, creditorii care detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i si remuneratia, acestia putand decide si confirmarea practicianului desemnat provizoriu de catre judecatorul-sindic. Creditorul care detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor poate sa decida, fara consultarea adunarii creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator in locul celui provizoriu ori sa confirme administratorul judiciar provizoriu sau, dupa caz, lichidatorul provizoriu si sa ii stabileasca remuneratia.
Creditorii pot contesta la judecatorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia de numire in termen de 3 zile de la data publicarii acesteia in Buletinul procedurilor de insolventa, urmand ca tribunalul sa solutioneze, de urgenta si deodata, toate contestatiile printr-o incheiere prin care va numi administratorul judiciar/lichidatorul desemnat sau, dupa caz, va solicita adunarii creditorilor/creditorului desemnarea unui alt practician.
Lipsa din dispozitivul hotararii judecatoresti a mentiunii ca "pronuntarea s-a facut in sedinta publica", ca hotararea este "definitiva si executorie" ori a caii de atac si a termenului in care aceasta se poate exercita nu poate atrage nulitatea hotararii decat in cazul cand aceasta omisiune a adus o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea acelui act.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 483 din 13 aprilie 2010, dr. C.B.N.
Prin incheierea comerciala nr. 778/J.S. din 19 noiembrie 2009 pronuntata in dosarul nr. 1383/115/2009 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Caras-Severin a respins exceptia invocata de creditoarea S.C. B S.A. Bucuresti privitor la lipsa calitatii administratorului judiciar Cabinet Individual de Insolventa P.E. de a intocmi raportul de activitate din 5 noiembrie 2009 privind pe debitoarea S.C. T S.R.L. Bocsa, respingand cererile creditoarelor D.G.F.P. Caras-Severin si S.C. B S.A. Bucuresti privind infirmarea administratorului judiciar desemnat de judecatorul-sindic si numirea in aceasta calitate a altui practician.
Impotriva acestei incheieri au declarat recurs creditoarele D.G.F.P. Caras-Severin si S.C. B S.A. Bucuresti, prima recurenta solicitand modificarea hotararii atacate si, pe cale de consecinta, admiterea cererii sale de infirmare a administratorului judiciar desemnat in cauza de judecatorul-sindic si numirea in aceasta calitate a practicianului in insolventa S.C.P. I S.P.R.L. Timisoara, iar cea de-a doua, in principal, casarea incheierii, iar in subsidiar modificarea in parte a acesteia, in sensul admiterii contestatiei sale impotriva raportului de activitate din 5 noiembrie 2009 si a raportului de evaluare.
Prin decizia civila nr. 483 din 13 aprilie 2010 Curtea de Apel Timisoara a respins recursurile creditoarelor, mentinand incheierea comerciala nr. 778/J.S. din 19 noiembrie 2009 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr. 1383/115/2009.
Pentru a hotari astfel instanta de control judiciar a retinut ca, intr-adevar, in conformitate cu alin. (1) lit. c) a art. 11 din Legea insolventei, astfel cum a fost ea modificata si completata prin O.U.G. nr. 173/2008 si Legea nr. 277/2009, in vigoare la data pronuntarii hotararii recurate, una dintre principalele atributii ale judecatorului-sindic, in cadrul acestei proceduri judiciare, este si aceea de a desemna motivat, prin sentinta de deschidere a procedurii, dintre practicienii in insolventa care au depus oferta de servicii in acest sens la dosarul cauzei, administratorul judiciar provizoriu sau, dupa caz, lichidatorul care va administra procedura pana la confirmarea ori, dupa caz, inlocuirea sa de catre adunarea creditorilor sau creditorul care detine cel putin 50% din valoarea creantelor, fixandu-i si remuneratia in conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activitatii practicienilor in insolventa, precum si atributiile pentru aceasta perioada. Judecatorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de catre creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de catre debitor, daca cererea ii apartine. In situatia in care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicita numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face de catre judecatorul-sindic din randul practicienilor care au depus oferte in dosarul cauzei.
In acest sens, art. 19 statueaza ca practicienii in insolventa interesati vor depune la dosar o oferta de preluare a pozitiei de administrator judiciar in dosarul respectiv, la care vor anexa dovada calitatii de practician in insolventa si o copie de pe polita de asigurare profesionala. In oferta, practicianul in insolventa interesat va putea arata si disponibilitatea de timp si de resurse umane, precum si experienta generala sau specifica necesare preluarii dosarului si bunei administrari a cazului. In cazul in care nu exista nicio astfel de oferta, judecatorul-sindic va desemna provizoriu, pana la prima adunare a creditorilor, un practician in insolventa ales in mod aleatoriu din Tabloul U.N.P.I.R.
La recomandarea comitetului creditorilor, in cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor sau ulterior, creditorii care detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i si remuneratia. In cazul in care remuneratia se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilita de catre judecatorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician in insolventa. Creditorii pot decide sa confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de catre judecatorul-sindic. Creditorul care detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor poate sa decida, fara consultarea adunarii creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator in locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori sa confirme administratorul judiciar provizoriu sau, dupa caz, lichidatorul provizoriu si sa ii stabileasca remuneratia. Creditorii pot contesta la judecatorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia prevazuta la alin. 2 si 21, in termen de 3 zile de la data publicarii acesteia in Buletinul procedurilor de insolventa. Judecatorul va solutiona, de urgenta si deodata, toate contestatiile printr-o incheiere prin care va numi administratorul judiciar/lichidatorul desemnat sau, dupa caz, va solicita adunarii creditorilor/creditorului desemnarea unui alt administrator judiciar/lichidator. Daca in termenul stabilit la alin. 3 decizia adunarii creditorilor sau a creditorului ce detine cel putin 50% din valoarea creantelor nu este contestata, judecatorul-sindic, prin incheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditori sau de creditorul ce detine cel putin 50% din valoarea creantelor, dispunand totodata incetarea atributiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin sentinta de deschidere a procedurii.
Fata de cele aratate, in mod corect judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Caras-Severin a respins cererea creditoarei D.G.F.P. Caras-Severin avand ca obiect numirea in calitate de administrator judiciar a practicianului S.C.P. I S.P.R.L. Timisoara, desemnat in cadrul adunarii generale a creditorilor din 21 septembrie 2009, cata vreme aceasta decizie nu a fost publicata in Buletinul procedurilor de insolventa, ceea ce determina ca termenul de 3 zile prevazut de alin. (3) al art. 19 sa nu fi inceput sa curga fata de ceilalti creditori inscrisi la masa credala, fiind lipsit de relevanta juridica imprejurarea, reala de altfel, ca infirmarea administratorului judiciar provizoriu si numirea unui alt practician nu a fost contestata de nicio persoana. Aceasta, intrucat textul legal este foarte clar: daca in termenul stabilit la alin. (3) decizia adunarii creditorilor sau a creditorului ce detine cel putin 50% din valoarea creantelor nu este contestata, judecatorul-sindic, prin incheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditori sau de creditorul ce detine cel putin 50% din valoarea creantelor.
Este adevarat ca in conformitate cu art. 6 alin. (1) si art. 18 din Hotararea Guvernului nr. 460/2005 privind continutul, etapele, conditiile de finantare, publicare si distribuire a Buletinului procedurilor de reorganizare judiciara si faliment, doar instantele judecatoresti, judecatorii-sindici, administratorii si lichidatorii au acces la Buletinul procedurilor de insolventa, respectiv au obligatia de a intreprinde masurile ce se impun in vederea transmiterii actelor de procedura, a documentelor care le insotesc si a informatiilor cuprinse in acestea catre oficiile comertului de pe langa tribunale prin mijloace electronice, in vederea publicarii acestora in buletin, iar potrivit adresei nr. 41820/12.11.2009 a Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Caras-Severin decizia de inlocuire a administratorului judiciar provizoriu nu a fost publicata in Buletinul procedurilor de insolventa, ceea ce denota o oarecare pasivitate a practicianului, intentionata sau nu. Insa, institutia creditoare, constatand ca administratorul judiciar a omis sa-si indeplineasca aceasta atributie legala, avea posibilitatea sa solicite judecatorului-sindic fie obligarea practicianului la efectuarea respectivei publicarii, fie sa intreprinda chiar el (tribunalul) masurile ce se impun in vederea transmiterii hotararii creditorului majoritar catre oficiul comertului de pe langa tribunal in vederea publicarii acesteia in Buletinul procedurilor de insolventa, raportat tocmai la cele doua texte invocate in cererea de recurs.
Pe de alta parte, trebuie lamurit si aspectul privitor la afirmatiile contradictorii ale celor doua creditoare. Astfel, in timp ce D.G.F.P. Caras-Severin sustine ca prin inscrierea la masa credala a creantei sale de 334.114 lei, din care suma de 321.592 lei este garantata, in cadrul primei adunari generale a creditorilor din 21 septembrie 2009, unde a fost prezent consilierul sau juridic, fiind creditor majoritar cu 55,03% din valoarea totala a creantelor, a infirmat administratorul judiciar provizoriu desemnat de judecatorul-sindic, hotarand numirea in aceasta calitate a practicianului S.C.P. I S.P.R.L. Timisoara, selectat de comisia constituita la nivelul directiei in data de 13 august 2009 in temeiul art. 16 din Ordinul Presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1009/2007, S.C. B S.A. Bucuresti arata ca la adunarea generala a creditorilor din 5 octombrie 2009 s-a decis numirea in aceasta calitate a practicianul S.C.P. M S.P.R.L. Resita. Or, raportat la prevederile alin. (3) al art. 19 din Legea insolventei, judecatorul-sindic este cel chemat sa solutioneze, mai intai, eventualele contestatii ale creditorilor nemultumiti de numirea practicianului in cadrul adunarii creditorilor ori de catre creditorul care detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor. Aceasta, si raportat la apararile administratorului judiciar Cabinet Individual de Insolventa P.E., care prin intampinarea formulata a invederat faptul ca institutia bugetara, in prezent, nu mai are calitatea de creditor majoritar, in ultimul tabel de creante intocmit la 11 martie 2010 avand doar un procent de 39,18%, D.G.F.P. Caras-Severin nedetinand respectiva calitate nici in cadrul primei adunari generale a creditorilor, deoarece tabelul preliminar a fost refacut inca din data de 21 septembrie 2009.
Pentru aceleasi considerente pentru care nu a fost primita critica celeilalte recurente, nici motivele creditoarei S.C. B S.A. Bucuresti referitoare la nelegala neinlocuire a administratorului judiciar provizoriu cu practicianul desemnat in sedinta adunarii creditorilor din 5 octombrie 2009 in temeiul alin. 2 al art. 19 din legea-cadru nu sunt intemeiate, nici aceasta hotarare nefiind publicata, pana in prezent, in Buletinul procedurilor de insolventa, ceea ce atrage imposibilitatea numirii de catre judecatorul-sindic, prin incheiere, a practicianului desemnat de creditorii care detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor inscrise la masa credala. De asemenea, comitetul creditorilor avea posibilitatea, in temeiul art. 22 alin. (2) din lege, sa solicite judecatorului-sindic, in orice stadiu al procedurii, inlocuirea administratorului judiciar provizoriu desemnat prin sentinta de deschidere a procedurii colective, daca considera ca acesta nu-si indeplineste in mod corespunzator atributiile prevazute in sarcina sa, respectiv nu a efectuat nicio publicare in Buletinul procedurilor de insolventa pe tot parcursul derularii procedurii (convocatoare, hotarari ale adunarii creditorilor etc.). Aceasta, si in considerarea faptului ca judecatorul de insolventa nu a apreciat din oficiu ca o asemenea masura se impune a fi luata in cauza.
Intr-o alta ordine de idei, raportat la dispozitiile alin. (1) lit. i) a art. 20 din Legea insolventei, care prevad obligatia practicianului de a sesiza de urgenta judecatorul-sindic in cazul in care constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative, nu se poate sustine cu temei ca intocmirea raportului de evaluare a bunurilor debitoarei ar fi prematura, cata vreme, pe de o parte, fara o astfel de evaluare, nu se poate sti daca eventualele bunuri ale falitei sunt sau nu suficiente pentru acoperirea costurilor derularii procedurii colective, cum in mod judicios a aratat si administratorul judiciar. Or, pentru efectuarea acestei evaluari, precum si pentru intocmirea celor doua rapoarte prevazute de lit. a) si b) ale art. 20, practicianul are nevoie de serviciile unor persoane de specialitate. Pe de alta parte, trebuia determinat si daca bunurile gajate au valoarea de piata conform gajurilor, aspect important la stabilirea masei pasive, deoarece art. 41 statueaza ca creantele garantate se inscriu in tabel la valoarea garantiilor, evaluata in conformitate cu art. 39. De asemenea, raportul de evaluare a fost folosit si la predarea bunurilor unui custode pentru asigurarea conservarii lor si pentru determinarea valorii bunului in caz de furt. Nu in ultimul rand, este de retinut ca niciunul dintre participantii la procedura, carora legiuitorul le-a conferit dreptul de a propune un plan de reorganizare (art. 94), nu a formulat o asemenea cerere, iar practicianul, prin raportul sau, a aratat ca societatea debitoare nu are nicio sansa de a-si redresa activitatea, ceea ce semnifica faptul ca directia inspre care se indreapta procedura insolventei in prezentul dosar este una singura - falimentul, desi pana in prezent judecatorul-sindic nu a pronuntat hotararea prevazuta de art. 107 din lege.
In aceste conditii, chiar daca obiectiile bancii recurente privitoare la intentia administratorului judiciar de a valorifica bunurile debitoarei, desi subiectul pasiv se afla inca in procedura generala a insolvetei, par a fi intemeiate, admiterea recursului si modificarea incheierii atacate, in sensul admiterii contestatiei bancii impotriva raportului de evaluare nu poate fi dispusa atata timp cat acest raport, dezbatut in sedinta adunarii creditorilor din 13 noiembrie 2009, nu a fost aprobat, aspect ce reiese cu claritate din procesul-verbal al adunarii depus la dosar, astfel ca el nu creeaza vreo obligatie fata de participantii la procedura colectiva, nefiind altceva decat o determinare a valorii de piata a bunurilor debitoarei in conditii de vanzare fortata.
In ceea ce priveste raportul de activitate al practicianului din 5 noiembrie 2009, chiar daca creditoarea S.C. B S.A. Bucuresti considera ca si acesta ar fi nelegal, prin cererea de recurs nu a invocat niciun motiv de critica ori de nelegalitate, intregul sau demers judiciar concentrandu-se pe raportul de evaluare, ceea ce atrage, in lipsa identificarii unor motive de ordine publica, respingerea recursului si sub acest aspect.
Nu in ultimul rand, Curtea constata ca in speta nu poate fi vorba de necesitatea "casarii" incheierii atacate, raportat la prevederile art. 261 din Codul de procedura civila, text care enumera elementele pe care trebuie sa le cuprinda o hotarare judecatoresca. Este adevarat ca incheierea pronuntata de judecatorul-sindic ar fi trebuit sa cuprinda atat calea de atac si termenul in care aceasta se poate exercita, cat si mentiunea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica, precum si aceea ca hotararea este definitiva si executorie. Insa, motivat de imprejurarea ca, pe de o parte, prin incheierea de indreptare a erorii materiale din 1 februarie 2010 prima instanta a inlaturat toate aceste omisiuni, iar pe de alta parte, cat timp prin nicio dispozitie legala nu se prevede in mod expres nulitatea hotararii daca nu cuprinde mentiunea ca este pronuntata in sedinta publica sau ca hotararea este definitiva si executorie ori modalitatea ei de contestare, interpretarea rationala a art. 121 alin. (3), art. 258, art. 261 si a art. 377 din Codul de procedura civila trebuie sa conduca la concluzia ca lipsa din dispozitivul hotararii a mentiunii ca "pronuntarea s-a facut in sedinta publica", ca hotararea este "definitiva si executorie" (atunci cand legea prevede aceasta situatie, cum este si cazul hotararilor pronuntate de judecatorul-sindic - art. 8 din Legea nr. 85/2006, modificata) ori a caii de atac si a termenului in care aceasta se poate exercita (raportat la principiul legalitatii) nu poate atrage nulitatea hotararii decat in cazul cand aceasta omisiune a adus o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea acelui act. A considera altfel, ar insemna sa se adauge la obligatiile legale prin care sunt reglementate nulitatile si sa se reia judecata pentru omisiuni de ordin formal, in cazuri in care o asemenea nulitate nu opereaza, ceea ce ar fi inadmisibil. In conformitate cu dispozitiile art. 105 alin. (2) din Codul de procedura civila, actele indeplinite cu neobservarea formelor legale se declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii, o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor, numai in cazul nulitatilor prevazute in numele legii, vatamarea fiind presupusa pana la dovada contrarie. Asa fiind, se impune concluzia ca nerespectarea cerintei ca dispozitivul hotararii sa cuprinda mentiunea ca "pronuntarea s-a facut in sedinta publica", ca hotararea este "definitiva si executorie" ori calea de atac si termenul in care aceasta se poate exercita atrage nulitatea hotararii numai atunci cand s-a adus o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea acelui act.