Data fiind modalitatea in care a fost desfiintat postul reclamantului, respectiv, ca o consecinta a desfiintarii intregii subunitati din care a facut parte si reclamantul, dispozitiile art. 61 alin. 5 din CCM nu sunt aplicabile in speta. Procedandu-se la desfiintarea efectiva a Statiei Sighisoara, inseamna ca nu mai exista o organigrama a functiilor si a posturilor in schema de personal si implicit nu mai exista nici postul reclamantului.
Fata de aceste aspecte, apare inutila analiza respectarii criteriilor de selectie a personalului, potrivit dispozitiilor din CCM la nivel de unitate, intrucat Statia Sighisoara s-a desfiintat in integralitate. Nu ne aflam in prezenta unei reconversii a fortei de munca, pentru a putea vorbi de posibilitatea oferirii reclamantului a unui loc de munca de alta natura, decat cel ocupat de el la momentul restructurarii, ci pur si simplu ne aflam in situatia desfiintarii efective a unui punct de lucru.
De asemenea faptul ca parata nu a procedat efectiv la evaluarea performantelor profesionale ale reclamantului nu este de natura a conduce la concluzia anularii deciziei de concediere, in contextul in care intreaga Statie Sighisoara s-a desfiintat.
In conditiile in care din probele administrate in cauza rezulta ca masura concedierii reclamantului a avut o cauza reala si serioasa si a fost efectiva, iar masura respectiva a fost luata cu respectarea prevederilor legale aplicabile in materie.
Prin sentinta civila nr.663 din 8 martie 2012, Tribunalul Mures a admis in parte actiunea civila formulata de reclamantul M.C. in contradictoriu cu parata S.C.M. SA, a anulat decizia de concediere nr. 3A1/9/3932/08.06.2011, emisa de parata, a dispus reintegrarea reclamantului in functia avuta anterior emiterii deciziei de concediere mai sus mentionate, a obligat parata la plata in favoarea reclamantului a unei despagubiri egale cu drepturile salariale de care a fost lipsit reclamantul, incepand de la data de 08.07.2011 si pana la data reintegrarii efective in functia detinuta anterior, a dispus ca despagubirea mai sus indicata sa fie reactualizata in functie de rata inflatiei, calculata de la data scadentei lunare a fiecarui drept banesc si pana la plata integrala a debitului.
Prin aceeasi sentinta s-au respins restul pretentiilor reclamantului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantul a fost angajat al paratei incepand cu data de 08.07.2011, in functia de sef manevra la Statia C.F.R. Sighisoara din cadrul Sucursalei Transilvania.
Prin Decizia de concediere nr. 3A1/9/3932 din 08.06.2011 emisa de parata s-a decis incetarea contractului individual de munca al reclamantului, incepand cu data de 08.07.2011, in baza art. 65 alin. 1 din Codul muncii, ca urmare a concedierilor colective care au avut loc in cadrul societatii parate.
Instanta de fond a retinut ca decizia de concediere este lovita de nulitate, intrucat desi a fost emisa cu respectarea prevederilor art. 76 alin. 1 lit. c din Codul muncii care prevad ca decizia de concediere trebuie sa contina, in mod obligatoriu, in cazul concedierilor colective, criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. 2 lit. d, nu s-au aplicat aceste criterii asa cum mentioneaza parata in notele de sedinta depuse la dosarul cauzei.
Desi parata a sustinut ca nu a fost cazul sa aplice aceste criterii de departajare intrucat Statia de Marfa Sighisoara s-a desfiintat in intregime, instanta de fond a apreciat ca in conditiile in care in cadrul programului de restructurare si reorganizare S.C.M. SA s-a mentionat la capitolul 10 pct. 1 - masuri de reorganizare in profil teritorial si central - ca Statia Gestionara Sighisoara se comaseaza cu Statia gestionara Rupea, Statia Sighisoara devenind statie arondata Statiei gestionare Rupea, fiind vorba de comasarea a doua statii, la concedierea colectiva, parata trebuia sa aplice criteriile stabilite si mentionate la pct. 4 din decizia de concediere si prevazute in CCM din 2011, atunci cand a stabilit care sunt salariatii celor doua statii ce urmeaza a fi concediati.
De asemenea, conform art. 14 din Codul muncii raportarea acestor criterii obligatorii prevazute de CCM trebuia facuta la nivelul angajatorului, adica a persoanei juridice angajatoare si nu doar la o statie sau subunitate.
S-a mai retinut ca parata avea obligatia, anterior aplicarii criteriilor pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, sa procedeze la evaluarea realizarii obiectivelor de performanta, astfel cum impune art. 69 alin. 3 din Codul muncii, insa parata nu a facut nici aceasta evaluare.
In ceea ce priveste conditiile de forma si anume respectarea dispozitiilor art. 76 alin. 1 lit. a din Codul muncii care prevad faptul ca decizia de concediere trebuie sa contina in mod obligatoriu motivele care determina concedierea, instanta a constatat ca aceste motive au fost cuprinse in decizia de concediere, aceasta decizie fiind legal semnata si stampilata de managerul centrului regional, in baza delegarii de competente date acestuia de Directorul General al S.C.M. SA - prin dispozitia nr. 30/03.06.2011 .
Pentru motivele de fapt si de drept mai sus retinute, in baza art. 78 si 80 din Codul muncii tribunalul a admis in parte actiunea civila formulata de reclamantul M.C., conform celor consemnate in dispozitivul sentintei atacate.
In ceea ce priveste daunele morale solicitate de reclamant, potrivit art. 269 alin. 1 din Codul muncii, s-a retinut ca daunele morale pot fi acordate salariatilor numai in cazul in care legea, contractul colectiv de munca sau contractul individual de munca cuprind clauze exprese in acest sens, insa un astfel de text legal sau clauza contractuala in acest sens nu exista, iar din actele si lucrarile dosarului nu rezulta incalcarea unui drept subiectiv nepatrimonial al reclamantului. Pentru aceste motive instanta a respins acest capat de cerere formulat de reclamant.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat recurs parata S.C.M. SA, cu sediul in Bucuresti si a solicitat modificarea sentintei atacate in sensul respingerii actiunii reclamantului M.C., invocand in drept prevederile art.304 pct.8 si 9 si art.304 ind.1 Cod procedura civila.
In motivarea recursului s-a aratat ca in mod nelegal prima instanta a constatat faptul ca decizia de concediere a reclamantului este lovita de nulitate absoluta, aceasta interpretand eronat masurile cuprinse in programul de restructurare si reorganizare a C.F.R. Marfa SA.
S-a mai invocat faptul ca Statia CF Sighisoara, unde a fost angajat reclamantul a fost desfiintata si, prin urmare, fiind desfiintate toate posturile, nu a fost cazul sa se aplice criterii de departajare intre salariati, acestea fiind aplicabile doar in cazul in care mai multi salariati cu aceeasi functie sunt afectati de reducerea numarului de posturi, astfel incat sa se poata efectua o departajare a celor care vor fi concediati fata de cei care raman pe posturi, in speta neexistand o asemenea situatie.
Parata a mai sustinut ca in speta trebuie avuta in vedere modalitatea in care a fost desfiintat postul reclamantului, respectiv ca o consecinta a desfiintarii intregii subunitati din care a facut parte acesta, astfel ca dispozitiile legale si cele din CCM referitoare la criterii de departajare nu sunt aplicabile in speta.
In ceea ce priveste prevederile art.69 alin.3 din Codul muncii, la care s-a facut trimitere in considerentele sentintei atacate, parata a aratat ca acest prevederi referitoare la evaluarea obiectivelor de performanta profesionala, au intrat in vigoare la data de 30 aprilie 2011, ulterior desfasurarii consultarilor cu sindicatele. Astfel, consultarile au fost initiate si finalizate inainte de intrarea in vigoare a modificarilor Codului muncii cu privire la evaluarea obiectivelor de performanta profesionala si niciunul dintre partenerii sociali nu au invocat in perioada de consultari alte criterii de departajare in afara celor prevazute in CCM aplicabil, cu mentiunea ca nu a fost cazul aplicarii niciunuia dintre criterii, intrucat nu se aflau mai multi salariati incadrati in aceeasi functie, din care doar unul singur trebuia sa plece.
S-a mai sustinut ca decizia de concediere este temeinica si legala, masura concedierii fiind luata pe considerentul situatiei economico-financiare precare a societatii, iar desfiintarea locului de munca al reclamantului a fost efectiva, reala si a avut o cauza serioasa determinata de situatia critica in care se afla societatea parata.
In concluzie, avand in vedere ca instanta de fond a interpretat gresit actul dedus judecatii si a schimbat natura si intelesul acestuia, precum si faptul ca hotararea pronuntata a fost data cu aplicarea gresita a legii, raportat la argumentele prezentate in memoriul de recurs, s-a solicitat sa se dispuna modificarea sentintei atacate si sa se constate ca decizia de concediere a reclamantului este temeinica si legala.
Reclamantul intimat M.C. a formulat intampinare si a solicitat respingerea recursului sustinand ca, in mod corect, instanta de fond a retinut ca decizia de concediere trebuia sa contina, in mod obligatoriu, criteriile de stabilire a ordinii de prioritati in cazul concedierilor colective conform art.69 alin. 2 lit. d din Codul muncii, criterii care nu au fost aplicate de catre parata.
S-a mai sustinut ca, in conditiile in care, in urma restructurarii societatii parate, Statia Gestionara Sighisoara s-a comasat cu Statia Gestionara Rupea, fiind vorba de comasarea a doua statii, la concedierea colectiva trebuiau aplicate criteriile stabilite si mentionate la pct.4 din decizia de concediere.
Referitor la interpretarea notiunii de "unitate", s-a aratat ca aceasta trebuie interpretata in sensul prevazut de Directiva 98/59/CE a Consiliului Europei si, in plus, conform art.14 din Codul muncii, raportarea criteriilor obligatorii prevazute de CCM trebuie facuta la nivelul angajatorului si nu doar la o statie sau o subunitate. Prin urmare, pentru a aprecia cu privire la natura concedierii dispusa in speta, in mod corect prima instanta a constatat ca la efectuarea concedierilor parata s-a raportat doar la Statia CF Sighisoara desi trebuia sa se raporteze la intreaga Sucursala Transilvania, intrucat doar sucursala intruneste conditiile pentru a fi calificata "unitate".
S-a mai invocat faptul ca sustinerea recurentei in sensul ca nu s-a procedat la evaluarea obiectivelor de performanta profesionala deoarece procedura de concediere a fost declansata inainte de intrarea in vigoare a Codului muncii este nefondata, in conditiile in care programul de restructurare si reorganizare al C.F.R. Marfa SA a fost aprobat prin Hotararea AGA nr.8 din 6 mai 2011, deci dupa intrarea in vigoare a noului Cod al muncii.
In consecinta, luarea in considerare a criteriilor indicate in art.4 din decizia de concediere poate avea loc si poate constitui temei al stabilirii ordinii de prioritate la concediere numai dupa ce salariatii au fost ierarhizati din punct de vedere al competentei profesionale, respectiv al atingerii performantelor aferente postului ocupat.
In cazul concedierii reclamantului nu s-a facut nicio comparatie intre competenta profesionala a acestuia si a celor transferati in Statia Rupea, precum si a celor ramasi pe functii in Statia Rupea.
Reclamantul a mai sustinut ca in mod corect a motivat instanta de fond ca decizia de concediere a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor art.76 alin.1 lit. c din Codul muncii.
Examinand sentinta atacata, prin prisma motivelor de recurs si in raport de prevederile art.3041 Cod procedura civila, si avand in vedere actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Prin Decizia nr. 3A1/9/3932 din 08.06.2011, emisa de parata S.C.M. SA, s-a decis incetarea contractului individual de munca al reclamantului M.C., angajat in functia de sef manevra in cadrul Statiei CF Sighisoara, in baza art. 65 alin. 1 din Codul Muncii.
Motivele concedierii au fost determinate de restructurarea societatii si au fost luate in baza Hotararii AGA nr. 8/2011 si a Programului de Restructurare si Organizare a C.F.R. Marfa SA.
Potrivit art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, contractul individual de munca poate fi desfacut din initiativa angajatorului, cand unitatea isi reduce personalul prin desfiintarea unor posturi de natura celui ocupat de cel in cauza, ca urmare a reorganizarii activitatii.
Instanta de recurs retine ca din inscrisurile depuse la dosar de parata rezulta ca desfiintarea postului ocupat de reclamant a fost efectiva si a avut o cauza reala si serioasa.
Astfel din "Programul de restructurare si reorganizare a S.C.M. SA reiese ca la nivelul paratei s-au redus un numar de 23 de statii gestionare, dintre care 3 statii din cadrul Sucursalei Brasov si in aceste conditii s-a hotarat comasarea prin preluarea activitatii a Statiei Gestionare Sighisoara cu Statia Gestionara Rupea, Statia Sighisoara devenind statie arondata Statiei Gestionare Rupea.
Prin urmare Statia Gestionara Sighisoara a fost desfiintata si contrar sustinerilor intimatului din intampinare, din statele de functii depuse la dosarul cauzei si din adresa nr. 3CZ/7130/2011, emisa de Sucursala Transilvania, Centrul Zonal de Marfa Brasov referitoare la organigrama CZM Brasov nu rezulta ca a fost preluat personalul Statiei Sighisoara.
Prin prisma prevederilor art. 65 alin. 2 din Codul muncii concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia.
In speta, prin desfiintarea Statiei Sighisoara, ca punct de lucru s-a desfiintat si postul ocupat de reclamant. Din continutul actelor depuse la dosar rezulta ca desfiintarea postului reclamantului a fost efectiva, reala si serioasa, parata avand prerogativa de a-si reorganiza activitatea in conditiile Legii nr. 31/1990, inclusiv prin reorganizare interna, care presupune comasari de sucursale, servicii, statii ca urmare a reducerii de activitate, ceea ce atrage si desfiintarea de locuri de munca. In aceste conditii angajatorul este in masura sa decida care posturi si care puncte de lucru se impun a fi desfiintate, neputandu-se impune angajatorului ca desfiintarea anumitor posturi sa se raporteze la nivelul intregii sucursale. De asemenea, fiind vorba de o reorganizare, instanta nu are prerogativa de a cenzura deciziile angajatorului ce privesc eficientizarea activitatii unitatii sau a unei subunitati din cadrul acesteia, in prezenta cauza aceste aspecte rezultand din cuprinsul Programului de restructurare aprobat la nivelul societatii parate.
Cata vreme restructurarea a vizat intreaga Statie Sighisoara si toate posturile din cadrul acesteia au fost desfiintate, criteriile ce trebuie avute in vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere nu se puteau aplica si ca atare in speta nu se mai impune analiza acestor criterii, neexistand o astfel de prioritate in situatia reclamantului. Aceste criterii au fost detaliate in cuprinsul deciziei de concediere, pentru respectarea dispozitiilor art. 69 alin. 2 lit. d din Codul muncii, insa criteriile de departajare ar fi fost aplicabile doar in cazul in care mai multi salariati cu aceeasi functie ar fi fost afectati de reducerea numarului de posturi, astfel incat sa se poata efectua o departajare a celor care vor fi concediati fata de cei care raman in posturi.
Data fiind modalitatea in care a fost desfiintat postul reclamantului, respectiv, ca o consecinta a desfiintarii intregii subunitati din care a facut parte si reclamantul, dispozitiile art. 61 alin. 5 din CCM nu sunt aplicabile in speta. Procedandu-se la desfiintarea efectiva a Statiei Sighisoara, inseamna ca nu mai exista o organigrama a functiilor si a posturilor in schema de personal si implicit nu mai exista nici postul reclamantului.
Fata de aceste aspecte, apare inutila analiza respectarii criteriilor de selectie a personalului, potrivit dispozitiilor din CCM la nivel de unitate, intrucat Statia Sighisoara s-a desfiintat in integralitate. Nu ne aflam in prezenta unei reconversii a fortei de munca, pentru a putea vorbi de posibilitatea oferirii reclamantului a unui loc de munca de alta natura, decat cel ocupat de el la momentul restructurarii, ci pur si simplu ne aflam in situatia desfiintarii efective a unui punct de lucru.
De asemenea faptul ca parata nu a procedat efectiv la evaluarea performantelor profesionale ale reclamantului nu este de natura a conduce la concluzia anularii deciziei de concediere, in contextul in care intreaga Statie Sighisoara s-a desfiintat.
In conditiile in care din probele administrate in cauza rezulta ca masura concedierii reclamantului a avut o cauza reala si serioasa si a fost efectiva, iar masura respectiva a fost luata cu respectarea prevederilor legale aplicabile in materie, instanta de recurs retine ca in mod gresit a apreciat instanta de fond ca se impune anularea deciziei de concediere contestate de reclamant.
Fata de cele ce preced, pentru considerentele aratate, constatand incidenta in cauza a motivelor de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 si 9 din Codul de procedura civila, in temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, Curtea a admis recursul declarat de parata si a modificat hotararea atacata, in sensul ca a respins integral actiunea civila formulata de reclamant.