Garantia oferita de art. 5221 C. pr. pen. nu se refera numai la procedurile de judecata care dezleaga fondul pricinii, ci si atunci cand procedurile vizeaza o sesizare privind revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei. Aceasta, intrucat examenul indeplinirii conditiilor revocarii suspendarii sub supraveghere nu are loc intr-o procedura administrativa, ci intr-o procedura esential jurisdictionala, in care coordonatele de echitate trebuie sa functioneze, iar in notiunea de condamnare la care se refera art. 5221 C. pr. pen. intra atat constatarea existentei faptei, a vinovatiei celui acuzat si aplicarea unei pedepse, cat si impunerea executarii pedepsei aplicate. Altfel spus, in situatia atipica in care pedeapsa se aplica in procedura de fond, iar executarea acestei pedepse se impune intr-o procedura ulterioara fondului pe motive legate de conduita si persoana celui vizat si nu de chestiuni pur obiective, aceasta modalitate de individualizare post judicium a executarii pedepsei este o condamnare in intelesul art. 5221 C. pr. pen.
Prin sentinta penala nr. 204/30 mai 2012, Tribunalul Harghita a respins ca nefondata cererea de rejudecare dupa extradare a sentintei penale nr. 290/15 septembrie 2008 a Tribunalului Harghita, cerere formulata de petentul B.V.I., obligandu-l pe acesta la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat in cauza, in cuantum de 300 lei.
Pentru pronuntarea acestei hotarari, tribunalul a retinut ca prin sentinta penala nr.216 din data de 22 iunie 2004 a Tribunalului Harghita inculpatul B.V.I. a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare cu suspendarea acesteia sub supraveghere potrivit art.861 Cod penal pe un termen de incercare de 5 ani.
Prin sentinta penala nr.290 din data de 15 septembrie 2008 pronuntata de Tribunalul Harghita in dosarul nr.503/96/2008 in baza art.447 Cod procedura penala raportat la art.864 Cod penal s-a revocat suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.
A fost emis mandat de urmarire internationala in vederea extradarii din data de 16 iulie 2009 si petentul a fost extradat din Marea Britanie si predat autoritatilor din tara la data de 10 aprilie 2012.
Petentul sustine ca nu avea cunostinta de cererea de revocare.
Conform sesizarii formulate de Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Harghita, petentul nu si-a indeplinit obligatia de a se prezenta trimestrial si a tinut legatura cu consilierul responsabil pana la data de 24.11.2006.
Cu toate ca sustine ca nu a fost legal citat, prin cererea depusa la 19 mai 2009 a solicitat amanarea cauzei pentru angajarea unui aparator (f.15 - dos.503/96/2008) .
In dovedirea faptului ca nu el a angajat avocatul, petentul a solicitat audierea persoanei care a incheiat contractul de reprezentare cu avocatul, respectiv a vecinului S.D. Aceasta a declarat ca el a angajat-o pe avocata, fara sa poata lua legatura cu petentul.
Declaratia acestui martor nu are relevanta, deoarece petentul cunostea clar obligatiile ce-i revin, dar si consecintele nerespectarii acestora.
La judecarea cauzei avand ca obiect revocarea suspendarii sub supraveghere a fost citat la toate adresele cunoscute, procedura de citare fiind legal indeplinita.
Persoana care, dupa ce a indeplinit o perioada obligatiile stabilite de instanta care l-a condamnat cu suspendarea sub supraveghere a pedepsei, dupa care a ignorat obligatiile impuse nu se afla in situatia unei persoane judecate in lipsa si nu beneficiaza de garantia instituita de art.5221 Cod procedura penala.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs petentul.
In motivarea caii de atac promovate, sunt contestate legalitatea si temeinicia hotararii primei instante de respingere a cererii de rejudecare formulate de petent. Sub aspectul legalitatii, petentul subliniaza ca sentinta Tribunalului Harghita nu cuprinde motivul pe care se intemeiaza solutia ori motivarea solutiei contrazice dispozitivul. Din perspectiva temeiniciei, petentul mentioneaza ca instanta nu s-a pronuntat asupra unor probe administrate ori asupra unor cereri esentiale pentru parti, de natura sa influenteze solutia procesului si ca instanta a comis o grava eroare de fapt avand drept consecinta pronuntarea unei hotarari gresite. In esenta, considera ca sunt indeplinite in cauza conditiile prevazute de art. 5221 C. pr.pen., ca sa obtina rejudecarea cauzei finalizate cu sentinta penala nr. 290/15 septembrie 2008 a Tribunalului Mures.
Analizand recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 1319/96/2012 al Tribunalului Harghita, a motivelor invocate, a sustinerilor si concluziilor recurentului si ale reprezentantului Ministerului Public, precum si din oficiu, in limitele efectelor devolutiv si neagravarii situatiei in propria cale de atac, se retin urmatoarele:
Solutia adusa de Tribunalul Harghita cererii petentului de rejudecare, intemeiate pe dispozitiile art. 5221 C. pr. pen., precum si argumentele oferite de instanta in sprijinul acestei rezolvari sunt juste si, cu exceptia unor completari, nu comporta alte corecturi sau adaugiri. Prin urmare, recursul promovat de d-l B.V.I. impotriva sentintei penale nr. 204/30 mai 2012 este nefondat, urmand sa fie respins ca atare, in temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. Pen.
Cat priveste motivele de recurs alegate de petent, nu le vom primi, pentru urmatoarele considerente:
A. Prin Legea nr. 281/2003 in Codul de procedura penala a fost introdus, sub denumirea marginala "Rejudecarea celor judecati in lipsa in caz de extradare", un nou articol -5221 - menit sa acorde celui condamnat in lipsa si extradat un remediu procesual ca pricina i se va rejudeca in prezenta sa.
Ulterior, dupa intrarea in vigoare a Titlului III din Legea privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, avand in vedere ca, in cazul mandatului european de arestare nicio norma nu facea trimitere la textul art. 5221 C. pr. pen. si exista, astfel, riscul unei interpretari formale si restrictive a acestui articol, prin art. 92 din Legea nr. 302/2004 republicata s-a prevazut expres ca art. 5221 C. pr. pen. se aplica in mod corespunzator si in situatia celui predat pe baza unui mandat european de arestare in vederea executarii unei sanctiuni pronuntate in lipsa.
Legea prevede un singur caz care justifica rejudecarea pe taramul art. 5221 C. pr. pen. : este vorba de pronuntarea unei condamnari definitive in contumacie, argumentat de nevoia salvgardarii drepturilor apararii. Pentru a legitima, insa, redeschiderea procedurii, cazul de rejudecare este circumscris unei alternative: fie cel condamnat in lipsa a fost extradat, fie a fost predat pe baza unui mandat european de arestare. In prezenta cauza, petentul a fost predat in Romania pe baza mandatului european de arestare emis de Tribunalul Harghita in vederea executarii pedepsei de 3 ani inchisoare impuse prin sentinta penala nr. 290/15 septembrie 2008 a Tribunalului Harghita prin care a fost revocata suspendarea sub supraveghere a acestei pedepse aplicate prin sentinta penala nr. 216/22 iunie 2004 a aceleiasi instante.
Potrivit art. 5221 alin. 2 C. pr. pen., in procedura de rejudecare, dispozitiile art. 404-408 C. pr. pen. se aplica in mod corespunzator. Desi norma de trimitere nu vizeaza si art. 403 C. pr. pen., din interpretarea dispozitiilor art. 405 C. pr. pen. care fac referire la rejudecarea cauzei dupa admiterea in principiu a cererii de revizuire, in procedura rejudecarii dupa extradare se parcurg posibil doua etape : prima - obligatorie - a admisibilitatii in principiu si a doua - eventuala - a rejudecarii pricinii in prezenta celui condamnat.
In ceea ce priveste analiza admisibilitatii in principiu, aceasta presupune verificarea urmatoarelor conditii:
a) cererea sa fie introdusa de titularul legal ;
b) titularul cererii de rejudecare sa fi fost extradat sau predat in Romania pe baza unui mandat european de arestare ;
c) extradarea sau, dupa caz, predarea sa fi avut loc in vederea executarii unei hotarari definitive de condamnare ;
d) cererea sa priveasca hotararea prin care s-a aplicat sanctiunea pentru executarea careia condamnatul a fost extradat sau predat ;
e) titularul cererii sa fi fost judecat si condamnat in absentia.
Daca vreuna din aceste conditii nu este realizata, cererea de rejudecare se respinge prin sentinta, dupa regulile revizuirii.
In cauza de fata, cererea petentului B.V.I. nu indeplineste conditia de admisibilitate indicata mai sus la litera e. Procedand la o analiza in substanta a conditiei legate de judecarea si condamnarea in lipsa, potrivit actelor dosarului nr. 503/96/2008, constatam, pentru inceput, ca prin sentinta penala nr. 216/22 iunie 2004 a Tribunalului Harghita, petentul B.V.I. a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare cu suspendarea sub supraveghere a executarii acesteia. Petentul a fost prezent la judecata pe fond a cauzei finalizata cu hotararea mentionata. Ulterior, prin sentinta penala nr. 290/15 septembrie 2008 a Tribunalului Harghita, a fost revocata suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei de 3 ani inchisoare, dispunandu-se executarea acesteia in detentie, pe motiv ca d-l B.V.I. nu si-a indeplinit cu rea-credinta masurile si obligatiile fixate prin sentinta nr. 216/2004. Contrar sustinerilor procurorului dupa care aceasta a doua procedura nu constituie o judecare si o condamnare in sensul art. 5221 C. pr. pen. care se raporteaza numai la procedurile de judecata care dezleaga fondul pricinii, constatam ca, in cauza, o judecata a avut loc -este vorba de judecarea sesizarii asupra revocarii suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei, deoarece, in acest caz examenul indeplinirii conditiilor revocarii suspendarii sub supraveghere nu are loc intr-o procedura administrativa, ci intr-o procedura esential jurisdictionala, in care garantiile de echitate trebuie sa functioneze. In acelasi timp, a existat si o condamnare dispusa prin sentinta penala nr. 290/2008, aceasta intrucat in notiunea de condamnare la care se refera art. 5221 C. pr. pen. intra atat constatarea existentei faptei, a vinovatiei celui acuzat si aplicarea unei pedepse, cat si impunerea executarii pedepsei aplicate. Altfel spus, in situatia atipica in care pedeapsa se aplica in procedura de fond, iar executarea acestei pedepse se impune intr-o procedura ulterioara fondului pe motive legate de conduita si persoana celui vizat si nu de chestiuni pur obiective, aceasta modalitate de individualizare post judicium a executarii pedepsei este o condamnare in intelesul art. 5221 C. pr. pen.
In schimb, in cauza pendinte, d-l B.V.I. nu se afla in situatia unei persoane judecate si condamnate in lipsa, ci a unui fugar, deoarece, cu toate ca era in cunostinta de cauza asupra masurilor si obligatiilor fixate in sarcina sa prin sentinta penala nr. 216/2004 a Tribunalului Harghita si asupra consecintelor nerespectarii acestora, desi a fost atentionat in scris de consilierul de probatiune asupra faptului ca va solicita revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei, nici dupa data de 7 ianuarie 2008, cand s-a respins sesizarea anterioara de revocare, petentul nu a mai mentinut legatura cu consilierul de probatiune responsabil de caz, nu s-a mai prezentat la intrevederile de supraveghere si nu a anuntat Serviciul de probatiune asupra schimbarii tarii gazda si a locuintei sale, asumandu-si astfel riscul ca o instanta sa revoce suspendarea sub supraveghere de care a beneficiat. In aceste conditii, la judecarea noii sesizarii vizand revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei, prima instanta l-a citat de la toate locuintele cunoscute, dar esecul acestor chemari nu este imputabil instantei, ci petentului care era tinut de obligatia anuntarii in prealabil a Serviciului de probatiune asupra oricarei schimbari de domiciliu, resedinta sau locuinta, obligatie pe care nu a respectat-o. In acest sens, cu toate ca s-a stabilit in Anglia, nu a instiinta consilierul de probatiune asupra noii resedinte, fapt ce rezulta din dosarul de probatiune care, contrar afirmatiilor petentului, se afla in mod complet in fata judecatorului cand acesta a hotarat revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei. Petentul mai sustine ca a instiintat Serviciul de probatiune ca, dupa vanzarea locuintei sale din localitatea Balan, si-a stabilit domiciliul in com. Agas, sat Cosnea, jud. Bacau. Alegatiile sale sunt contrazise de documentele aflate in dosarul de probatiune. In 1 februarie 2005, d-l B.V.I. a informat in scris consilierul de probatiune ca, pana la urmatoarea intrevedere din data de 10 martie 2005 si nu pe viitor, va parasi domiciliul din orasul Balan pentru a se deplasa in localitatea Cosnea, nr. 98, jud. Bacau. Nu a specificat nimic - nici atunci, nici mai tarziu - ca aceasta adresa este cea a noii locuinte ori resedinte sau a noului domiciliu, astfel instanta care a judecat sesizarea asupra revocarii suspendarii sub supraveghere nu avea obligatia sa-l citeze si din acest loc. In aceiasi ordine de idei, nu trebuia trimisa vreo citatie pe numele petentului la adresa din Budapesta, str. Faludy, aceasta intrucat, intr-adevar in 23 iunie 2006, petentul a incunostintat Serviciul de probatiune asupra adresei sale din Ungaria, insa la momentul in care s-a judecat noua sesizare privind revocarea suspendarii sub supraveghere, el nu mai locuia la acea adresa, dovada fiind faptul ca au fost restituite citatiile emise in dosarul nr. 2653/96/2007 al Tribunalului Harghita in care s-a judecat o sesizare anterioara de revocare a suspendarii sub supraveghere. De altfel, nici petentul nu a sustinut ca in perioada 14 aprilie 2008-15 septembrie 2008 ar mai fi locuit in Budapesta, str. Faludy.
B. Hotararea recurata contine motivele pe care se bazeaza solutia primei instante, iar aceste motive nu contrazic sub nicio forma dispozitivul. Motivarea sentintei nu este completa, dar ea a fost complinita in al doilea grad, prin prezenta decizie, procedura permisa avand in vedere natura recursului, care declanseaza o noua judecata in substanta, atunci cand acesta este singura cale ordinara de atac.
C. Prima instanta a examinat probele administrate in fata sa care se repercutau asupra modalitatii de solutionare a cererii de rejudecare dupa predarea si a raspuns in principiu apararilor formulate de petent. Caracterul incomplet al celor expuse in partea descriptiva a sentintei a fost corectat in recurs prin completarile aduse prin considerentele expuse anterior sub lit. A.
D. Intrucat cererea petentului nu indeplineste cumulativ conditiile pentru a declansa, pe taramul art. 5221 C. pr. pen., o rejudecare a sesizarii privind revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei de 3 ani inchisoare, la solutionarea cererii de rejudecare, tribunalul nu trebuia sa cerceteze din nou intrunirea cerintelor revocarii, aceasta chestiune fiind dezlegata prin sentinta penala nr. 290/15 septembrie 2008 a Tribunalului Harghita care, odata ramasa definitiva, se bucura de prezumtia de legalitate.