Efectele unei hotarari de condamnare a Romaniei de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, urmata de plata despagubirilor stabilite prin aceasta, in privinta raporturilor juridice nascute intre fostul proprietar al imobilului si chiriasii cumparatori in baza Legii 112/1995
In ipoteza unui imobil preluat de stat fara titlu valabil, prin plata despagubirilor catre proprietarii de drept ai acestuia se poate retine consolidarea dreptului in patrimoniul statului care a transmis bunul altuia prin vanzare-cumparare, iar nu ca s-ar fi dobandit un drept nou; raportul juridic cu privire la preluarea abuziva a imobilului de statul comunist de la proprietarii de drept, a fost epuizat prin executarea hotararii de condamnare a statului roman prin Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 2 iulie 2002, iar prin plata despagubirilor exigentele art. 1 Protocolul 1 aditional la Conventie au fost restabilite, urmare a acestei reparatii echitabile; pe de alta parte, nici fostii proprietari insisi nu ar mai putea in prezent sa invoce vreun drept cu privire la imobil, cata vreme acestia au incasat reparatii juste si echitabile, la acest moment, dreptul lor de proprietate fiind stins.
Decizia civila nr.205 R /09.04.2009
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru cauze privind Proprietatea Intelectuala
Asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 5594/25.04.2008 pronuntata de Judecatoria sector 1 Bucuresti s-a respins exceptia inadmisibilitatii cererii invocata de parate prin intampinare.
S-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, invocata de instanta din oficiu.
S-a respins cererea formulata de reclamantul MUNICIPIUL BUCURESTI prin Primarul General in contradictoriu cu paratii Z.M., Z.I.,R.L.O. si SC HERASTRAU NORD SA, ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut in ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare, ca Legea nr.10/2001 nu cuprinde o dispozitie expresa care sa interzica exercitarea actiunii in revendicare de drept comun, mai mult, art. 46 din acest act normativ recunoaste implicit exercitarea acestei actiuni.
Pe de alta parte, s-a retinut ca aceasta lege speciala reglementeaza raporturile dintre fostii proprietari sau mostenitorii lor si autoritatile/unitatile detinatoare, iar nu cele dintre acestia si noii proprietari, in calitate de cumparatori, in baza Legii 112/1995.
In ceea ce priveste calitatea procesuala activa, prima instanta a retinut ca reclamantul a instrainat apartamentul in litigiu in mod valabil, printr-un contract de vanzare-cumparare care nu a fost anulat, astfel ca nu este indreptatit sa pretinda restituirea acestui bun de la persoanele cu care a incheiat contractul de vanzare cumparare.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamantul Municipiul Bucuresti prin Primarul General, criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia civila nr. 1126A/30.09.2008, Tribunalul Bucuresti, Sectia a III- Civila a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de apel a retinut ca intimatele parate au dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentului litigios in baza contractului de vanzare cumparare nr.3543/25735/1997, incheiat in baza Legii 112/1995, contract ce nu a fost anulat.
Actiunea in revendicare este actiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun individual determinat, cere instantei sa i se stabileasca dreptul de proprietate asupra bunului si sa redobandeasca posesia lui de la cel care il stapaneste fara a fi proprietar.
Astfel spus, actiunea in revendicare este actiunea prin care o persoana cere in justitie sa i se recunoasca dreptul de proprietate asupra unui lucru de care a fost deposedat.
Totodata, tribunalul a mai apreciat ca o conditie esentiala pentru exercitarea unei asemenea actiuni, este aceea ca reclamantul trebuie sa fie proprietarul exclusiv al bunului revendicat.
Avand in vedere situatia de fapt constata in cauza, tribunalul a retinut ca apelantul reclamant nu este titularul unui drept de proprietate asupra apartamentului litigios, acest bun aflandu-se in proprietatea exclusiva a intimatelor parate in baza unui act juridic pe deplin valabil.
In aceasta situatie, s-a apreciat ca prima instanta in mod corect a retinut ca reclamantul nu are calitate procesuala activa, calitate ce presupune existenta unei identitati intre persoana celui ce formuleaza cererea de chemare in judecata si cel care ar fi titular al dreptului pretins, drept care in speta, nu a fost dovedit de catre apelantul reclamant.
Pe de alta parte, motivele de apel invocate vizeaza de fapt analiza contractului de vanzare cumparare, situatie ce a intrat in puterea lucrului judecat prin decizia civila nr.1209/2007 pronuntata in dosar nr.38729/299/2006 de catre Tribunalul Bucuresti, astfel ca argumentele invocate in pricina de fata nu au mai putut fi analizate.
In termen legal, impotriva acestei decizii, reclamantul Municipiul Bucuresti prin Primar General a formulat recurs, prevalandu-se de prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
In dezvoltarea motivelor de recurs recurentul invedereaza ca prin cererea de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu intimatele-parate a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr. 3543/06.03.1997 privind apartamentul situat in Bucuresti, sector 1 si obligarea paratelor sa-i lase acest imobil in deplina proprietate si posesie.
Instanta de apel ca si instanta de fond, a retinut in raport de definitia data de literatura de specialitate actiunii in revendicare, ca recurentul reclamant nu este titularul dreptului de proprietate asupra apartamentului litigios, acesta aflandu-se in proprietatea exclusiva a intimatelor parate in baza unui act juridic ce nu a fost anulat.
In opinia recurentului, s-a omis insa a se avea in vedere criteriile consacrate de doctrina pentru determinarea titlului preferabil dintre cele opuse de fiecare parte.
Prezenta actiune a fost promovata ca urmare a sesizarii neregulilor savarsite la incheierea contractului de vanzare-cumparare intre Primaria Municipiului Bucuresti reprezentata prin mandatar SC Herastrau Nord SA si paratele persoane fizice din prezenta cauza si are ca obiect revendicarea imobilului, in urma anularii contractului de vanzare cumparare pentru ilegalitatile survenite la incheierea acestuia.
Legea nr. 112/1995 a instituit anumite reguli de instrainare a acestor imobile, reguli ce trebuiau respectate fara nici un fel de abatere.
In speta, recurentul considera ca la perfectarea actului de proprietate al intimatelor au fost incalcate mai multe prevederi imperative din prezenta lege, respectiv dispozitiile art. 9 si art.10 din actul normativ invocat.
Imobilul in litigiu a fost preluat in proprietatea statului in temeiul Decretului nr. 92/1950 de la B.A., fapt ce a avut ca efect stingerea dreptului de proprietate al fostului proprietar si constituirea unui drept de proprietate in favoarea statului.
In aceste conditii, recurentul considera ca este indreptatit sa solicite anularea contractului si obligarea intimatelor sa le lase in deplina proprietate si posesie apartamentul, atat timp cat pentru el s-au platit despagubiri de catre institutiile statului litigiu in urma unei decizii a Curtii Europene a Drepturilor Omului si contractul de instrainare s-a incheiat cu incalcarea prevederilor legale.
Recurentul conchide ca are calitate procesuala activa, deoarece, in urma platii daunelor catre fostii proprietari, este singura care mai poate pretinde vreun drept si opune actualilor proprietari un titlu valabil.
Intimatele parate au formulat intampinare la motivele de recurs, solicitand respingerea acestuia ca nefondat.
Recursul formulat este nefondat.
Analizand materialul probator administrat in cauza, vazand criticile formulate prin motivele de recurs si examinand decizia recurata pe temeiul acestora, Curtea apreciaza ca in speta nu sunt intrunite cerintele ipotezei prevazute de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata initial pe rolul Judecatoriei sector 1 la data de 21.11.2006, Municipiul Bucuresti a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare nr. 3543/25735/6.03.2006 incheiat intre Z.N. si Z.M.(in prezent, calitate procesuala pasiva avand-o si intimata Z.I., mostenitoare a lui Z.N., alaturi de Z.M.), invocand incalcarea unor dispozitii imperative ale Legii 112/1995 la momentul incheierii lui, act juridic in care reclamantul figureaza in calitate de vanzator prin mandatarul sau SC Herastrau Nord SA, solicitand totodata, prin aceeasi cerere introductiva, ca paratele sa fie obligate sa-i lase in deplina proprietate si pasnica posesie apartamentul ce a format obiectul contractului mentionat.
Cauza a fost solutionata initial prin sentinta civila nr. 1795/5.02.2007 a Judecatoriei sector 1 in sensul respingerii ca prescris al capatului de cerere privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare (retinandu-se incidenta art. 45 alin. 5 din Legea 10/2001, republicata), insa aceasta sentinta a fost desfiintata si cauza trimisa spre rejudecare prin decizia civila nr. 1209A/15.10.2007 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a III-a Civila, instanta de apel statuand ca in mod legal s-a observat termenul special de prescriptie pentru actiunea in nulitatea contractului de vanzare cumparare, insa constatand ca pe cel de-al doilea capat de cerere prima instanta nu s-a pronuntat; acest al doilea capat de cerere a fost calificat drept o actiune in revendicare.
Pricina a fost din nou inregistrata pe rolul Judecatoriei sector 1, cauza fiind solutionata prin sentinta civila nr. 5594/25.04.2008, in temeiul lipsei calitatii procesuale active, asa cum deja s-a aratat, cu referire la capatul de cerere in revendicare, intrucat respingerea cererii in nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare incheiat intre parti a intrat in puterea lucrului judecat, fata de considerentele deciziei civile nr. 1209A/15.10.2007 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a III-a Civila, ramasa irevocabila prin nerecurare.
Solutionarea cererii in revendicare pe calea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a fost in mod legal confirmata de instanta de apel.
In situatia in care recurentul reclamant a avut calitatea de vanzator in contractul de vanzare cumparare nr. 3543/25735/6.03.2006 catre intimatele parate din cauza, act juridic care se opune cu puterea legii partilor lui contractante in virtutea principiului obligativitatii actului juridic civil, astfel cum este consacrat de art. 969 Cod civil, exprimat in adagiul pacta sunt servanda, egal opozabil oricareia dintre partile acestuia in virtutea principiului relativitatii efectelor contractului, conform art. 973 Cod civil, rezulta cu evidenta ca recurentul reclamant nu mai are in patrimoniul sau dreptul de proprietate transmis in patrimoniul intimatelor prin efectul contractului de vanzare cumparare mentionat si prin urmare, cum corect au retinut instantele este lipsit de legitimare procesuala activa.
O parte dintr-un contract translativ de proprietate cum este contractul de vanzare cumparare si care este tocmai instrainatorul, nu ar putea redobandi posesia asupra bunului instrainat, decat ca efect al aplicarii principiilor ce guverneaza efectele nulitatii contractului, cu referire la principiul repunerii in situatia anterioara - restitutio in integrum, prin urmare numai pe calea desfiintarii actului translativ, iar nu pe calea actiunii in revendicare, cata vreme actul ii este in continuare opozabil; altminteri, ar insemna sa se accepte ideea ca transmitand un drept de proprietate asupra unui bun in intregul sau, in acelasi timp instrainatorul a pastrat acelasi bun si pentru sine pentru ca apoi sa se poata intoarce cu actiune in revendicare impotriva celui caruia i l-a transmis in puterea unui act juridic valabil, consolidat prin implinirea termenului de prescriptie, date fiind prevederile art. 45 alin. 5 din Legea 10/2001, republicata si sa ceara restituirea lui, ceea ce nu poate fi primit, intrucat s-ar incalca prevederile art. 969 si art. 1294 Cod civil.
Curtea apreciaza ca nu ar putea fi luata in considerare nici teza conturata de recurent in sensul unei subrogari a acestuia in drepturile fostilor proprietari B. si P., care au obtinut condamnarea Romaniei la CEDO pe temeiul art. 6 alin. 1 din Conventie si art. 1 Protocolul 1 aditional la Conventie, in sensul ca platindu-li-se acestora despagubiri la valoarea de circulatie a imobilului (deoarece restituirea in natura nu mai era posibila, data fiind existenta acestui contract de vanzare cumparare dintre recurent si intimate), recurentul ar putea invoca aceleasi drepturi ca fostii proprietari.
Imobilul respectiv a fost preluat de stat fara titlu valabil, iar prin plata despagubirilor catre proprietarii de drept ai acestuia se poate retine consolidarea dreptului in patrimoniul statului care a transmis bunul altuia prin contractul mentionat, iar nu ca s-ar fi dobandit un drept nou prin plata acestor despagubiri; raportul juridic cu privire la preluarea abuziva a imobilului de statul comunist de la proprietarii de drept, a fost epuizat prin executarea hotararii de condamnare a statului roman prin Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 2 iulie 2002, iar prin plata despagubirilor exigentele art. 1 Protocolul 1 aditional la Conventie au fost restabilite, urmare a acestei reparatii echitabile; pe de alta parte, nici fostii proprietari insisi nu ar mai putea in prezent sa invoce vreun drept cu privire la imobil, cata vreme acestia au incasat reparatii juste si echitabile, la acest moment, dreptul lor de proprietate fiind stins.
Fata de cele ce preced, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.