a) Schimbarea incadrarii juridice. Procedura.
b) Furt, participatie improprie la furt, furt de arbori. Elemente distinctive.
c) Fals material in inscrisuri oficiale, fals intelectual. Elemente distinctive.
C. pr. pen., art. 334
C. pen., art. 31 alin. 2, art. 208, alin. 1, art. 288 alin. 1 si 2, art. 289 alin. 1
C. Silvic, art. 110 a) Schimbarea incadrarii juridice de catre instanta de recurs din fals material in inscrisuri oficiale, in fals intelectual, dupa casarea in parte a hotararii atacate si rejudecarea cauzei in al doilea grad, nu contravine prevederilor art. 334 C. pr. pen. si nici contradictorialitatii procedurilor, din moment ce inculpatul a invocat in motivele de recurs gresita incadrare juridica a faptei, iar procurorul a depus concluzii de respingere asupra alegatiilor inculpatului, prin urmare inclusiv asupra celor vizand incadrarea faptei in infractiunea de fals intelectual.
b) Fapta inculpatului de a determina si de a-l ajuta cu intentie pe martor sa ia pe nedrept lemnele depozitate la capatul drumului forestier, martorul savarsind fapta fara vinovatie, intruneste elementele constitutive ale participatiei improprii la infractiunea de furt, prev. de art. 31 alin. 2 C. pen. cu referire la art. 208 alin. 1 C. pen. Fapta nu se circumscrie autoratului la infractiunea de furt, din moment ce inculpatul nu a efectuat direct nicio manopera de luare a bunurilor mobile, respectiv de deposedare si de imposedare, specifica laturii obiective a infractiunii de furt.
Obiectul material al infractiunii de furt de arbori prevazute de art. 110 din Codul silvic il constituie arborii doborati sau rupti de fenomenele naturale ori arborii taiati sau scosi din radacina din paduri. Obiectul material al infractiunii de furt, prev. de art. 208 C. pen. este dat de bunul mobil aflat in posesia sau detentia altuia.
c) Fapta inculpatului -functionar public, de a intocmi, in exercitiul atributiilor de serviciu, avizul primar de insotire pentru transportul de material lemnos, indicand cu prilejul intocmirii inscrisului date contrare realitatii cu privire la cantitatea materialului lemnos si locatia acestuia, indeplineste continutul infractiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. 1 C. pen. si nu al infractiunii de fals material in inscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. 1 si 2 C. pen., intrucat nici un moment nu s-a pus problema ca inculpatul ar fi contrafacut scrierea ori subscrierea unui inscris oficial deja redactat.
Prin sentinta penala nr. 54/2 martie 2011, Judecatoria Odorheiu Secuiesc:
- in baza art. 334 Cod proc. Penala, a respins cererea inculpatului P.D. privind schimbarea incadrarii juridice a faptei din infractiunea de furt prev. de art. 208 alin.1 Cod penal in infractiunea silvica prev. de art. 110 Cod silvic.
- in baza art. 208 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, c Cod penal, art. 76 lit. d Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul P.D. la pedeapsa de 4 luni inchisoare, pentru comiterea infractiunii de furt.
- in baza art. 288 al. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, c Cod penal, art. 76 lit. e Cod penal, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 luni inchisoare, pentru comiterea infractiunii de fals material in inscrisuri oficiale.
- in baza art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, c Cod penal, art. 76 lit. e Cod penal, l-a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de o luna inchisoare, pentru comiterea infractiunii de uz de fals.
- in baza art. 33 lit.a, 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele stabilite si a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 luni inchisoare.
- in baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
- in baza art. 82 Cod penal,a fixat termen de incercare de 2 ani si 4 luni.
- a atras atentia inculpatului asupra consecintelor nerespectarii disp. art. 83 Cod penal.
- a constatat ca partea vatamata K.A. nu se constituie ca parte civila in cauza.
- l-a obligat pe inculpate sa suporte cheltuielile judiciare avansate de stat in cauza, in cuantum de 1.000 lei.
Pentru pronuntarea acestei hotarari, prima instanta a retinut ca in cazul infractiunii de furt prev. de art.110 din Codul silvic, obiectul infractiunii il constituie arborii doborati sau rupti de fenomenele naturale ori de arborii taiati sau scosi din radacina din paduri.
In cazul infractiunii de furt, prev. de art.208 al.1 Cod penal, obiectul infractiunii il constituie un bun aflat in posesia sau detentia unei persoane.
In cauza de fata, lemnele de foc care au fost sustrase, erau gata curatate si depozitate si totodata trecusera in proprietatea unei alte persoane, partea vatamata K.A., care le-a cumparat, platind o anumita suma de bani. Faptul ca lemnele respective au o valoare economica, rezulta din imprejurarea ca inculpatul i-a achitat partii vatamate suma de bani cu care s-a constituit ca parte civila in cauza, recunoscand practic calitatea acestuia de proprietar, posesor sau detentor al lemnelor. In penal contrar celor sustinute de inculpat, dovada actelor juridice, pe cale de consecinta a intrarii in proprietate a partii vatamate a lemnelor, nu se face ca in civil prin incheierea unui contract de vanzare-cumparare in forma scrisa.
Din depozitiile martorilor ascultati de instanta in dosarul 131/2010 rezulta ca a existat o intelegere intre V.J. si K.D., in sensul ca V.D. sa curete locurile de exploatare si sa adune lemnele astfel provenite, langa drum, iar in schimbul lucrarilor de curatare sa beneficieze de cantitatea de lemne adunate, cu posibilitatea vanzarii acestor lemne. Avand nevoie de bani, V.J. a si vandut aceasta cantitate de lemne pentru partea vatamata K.A., care a devenit proprietarul acestei cantitati de lemne.
Din actele dosarului rezulta ca inculpatul a dispus de lemnele respective fara drept, in conditiile in care acestea nu proveneau din exploatarile forestiere unde el era administrator.
Inculpatul in calitate de padurar isi desfasura activitatea conform fisei postului. Aceasta presupune cunoasterea cu exactitate si a limitelor de competenta in ceea ce priveste hotarele teritoriului ce il are in gestiune, inclusiv speciile de arbori de pe acele terenuri si activitatile ce se desfasoara acolo.
Prin urmare, inculpatul cunostea ca stiva de lemne respectiva nu provine de pe terenul din zona sa de activitate, si dispunea de aceste lemne, fara drept, in contul unor munci prestate, eliberand si aviz primar de insotire a materialului lemnos, ceea ce dovedeste intentia lui de a o sustrage.
Luarea bunului mobil fara consimtamant se efectueaza in mod concret fie prin ridicarea bunului, deplasarea acestuia, sau chiar prin lasarea sa in locul in care se gaseste, dar in asa fel incat bunul sa iasa din sfera de stapanire a posesorului sau a detentorului si sa intre in sfera de stapanire a faptuitorului.
Pentru considerentele de mai sus, instanta a ajuns la concluzia ca inculpatul se face vinovat pentru savarsirea infractiunii de furt prev. de art.208 al.1 Cod penal, astfel nu se impune schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de furt prev. de art.208 al.1 Cod penal in infractiunea silvica prev. de art.110 Cod silvic.
Cu privire la intocmirea documentului de insotire, respectiv savarsirea infractiunii prev. de art. 288 alin. 1 si 2 Cod penal, chiar inculpatul a declarat in cursul urmaririi penale ca stia de existenta materialului lemnos depozitat, dar care nu a fost adunat la solicitarea lui, iar avizul de insotire l-a eliberat pentru a justifica transportul de catre numitul Borbely, act ce face referire la alta cantitate, desi stia ca este vorba despre o cantitate mult mai mare, trecand de asemenea, la loc de incarcare, alta locatie decat cea reala.
Orice aparare a inculpatului, ca nu stia ca se va transporta mai mult decat cantitatea inscrisa, este neintemeiata si neverosimila.
Astfel, inculpatul a confectionat un inscris fictiv in calitatea sa de functionar, in exercitiul atributiilor de serviciu.
Prin predarea actului fals catre numitul B.S. inculpatul a savarsit si infractiunea de uz de fals.
Fata de considerentele de mai sus, instanta a stabilit ca inculpatul se face vinovat de savarsirea, in conditiile art. 33 lit. a Cod penal a infractiunilor prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal, art. 288 alin. 1 si 2 Cod penal si art. 291 Cod penal.
La individualizarea judiciara a pedepselor stabilite pentru fiecare fapta in parte, instanta a tinut seama de dispozitiile art. 72 si 52 Cod penal, totodata a avut in vedere si circumstantele atenuante prev. de art.74 lit. a si c Cod penal, in consecinta inculpatul a fost condamnat, cu aplicarea art. 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 4 luni inchisoare pentru infractiunea de furt si cu aplicarea prev. art. 76 lit. e Cod penal, la pedeapsa de 3 luni pentru fals material in inscrisuri oficiale si la pedeapsa de 1 luna pentru uzul de fals.
In baza art. 34 lit. b Cod penal, inculpatul va executa o singura pedeapsa, aceea mai grea de 4 luni inchisoare.
Ca modalitate de executare, prima instanta a constatat indeplinite conditiile art. 81 Cod penal, astfel, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe un termen de incercare de 2 ani 4 luni si se va atrage atentia inculpatului asupra prev. art. 83 Cod penal.
In ceea ce priveste latura civila, a constatat ca, inca in cursul urmaririi penale, inculpatul a predat cu titlu de despagubire, suma de 900 lei catre numitul K.A., persoana care a cumparat de la numitul Vass Jozsef materialul lemnos. In aceste conditii partea vatamata nu a mai formulat pretentii civile in fata instantei de judecata, neconstituindu-se parte civila.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs inculpatul P.D.
In motivarea caii de atac promovate, recurentul contesta legalitatea si temeinicia hotararii Judecatoriei Odorheiu Secuiesc, sub urmatoarele aspecte: in primul rand, considera gresita incadrarea juridica data faptei de furt pentru savarsirea careia inculpatul a fost trimis in judecata, sustinand ca activitatii materiale care i se imputa acestuia ii corespunde o alta formula juridica, si anume cea prevazuta de art. 110 C. silvic privitoare la furtul de arbori.
In al doilea rand, inculpatul sustine ca nu este vinovat de savarsirea infractiunilor de furt, fals material in inscrisuri oficiale si uz de fals pentru comiterea carora instanta de prim grad a dispus condamnarea la o pedeapsa rezultanta de 4 luni inchisoare. Subliniaza ca, din probatoriul administrat in cauza, nu rezulta ca s-ar fi atins de materialul lemnos indicat in rechizitoriu, acesta a fost strans si luat de o alta persoana. In plus, el a intocmit acte legale pentru materialul lemnos si totusi i s-e retine ca a savarsit infractiunea de fals material, in conditiile in care nu a contrafacut nici scrierea si nici semnatura, nu a alterat in vreun mod, prevazut de textul de incriminare, continutul actului. Cel mult putea fi vorba de fals intelectual, dar in niciun caz de fals material. S-a mai retinut in sarcina sa ca a savarsit infractiunea de uz de fals in momentul in care, ca padurar, a predat actul persoanei care a transportat materialul lemnos, abandonat in padure, arata ca acest fapt nu intruneste elementele infractiunii de uz de fals. In concluzie, prin intreaga sa activitate, a actionat cu buna-credinta si in urma acestui comportament nu a obtinut niciun beneficiu material, dar, daca va ramane cu condamnarea, isi va pierde locul de munca.
Analizand recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 3579/268/2010 al Judecatoriei Odorheiu Secuiesc, a motivelor invocate, a concluziilor recurentului si ale reprezentantului Ministerului Public, precum si din oficiu, in limitele efectelor devolutiv si neagravarii situatiei in propria cale de atac, se retin urmatoarele:
Starea de fapt, asa cum a fost prezentata in partea expozitiva a sentintei penale nr. 54/2 martie 2011 a Judecatoriei Odorheiu Secuiesc este conforma probatoriului administrat in cauza si nu comporta nicio adaugare ori corectura din partea instantei de recurs, fiind integral insusita de catre aceasta.
Cu toate acestea, pentru chestiuni de drept, recursul promovat in cauza de inculpatul P.D. impotriva hotararii Judecatoriei Odorheiu Secuiesc este fondat, iar aspectele pe care le vom expune in continuare determina incidenta motivului de casare prevazut de art. 3859 alin. 1 pct. 17 si: in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen., admiterea caii de atac, cu consecintele casarii in parte a sentintei penale recurate si rejudecarii in recurs a pricinii, in urmatoarele limite:
a) In drept, fapta inculpatului P.D. de a determina si de a-l ajuta cu intentie pe martorul Borbely Sandor sa ia pe nedrept lemnele depozitate la capatul drumului forestier din apropierea satului Laz Firtanus, la locul numit "Herczeg Laz", martorul savarsind fapta fara vinovatie, intruneste elementele constitutive ale participatiei improprii la infractiunea de furt, prev. de art. 31 alin. 2 C. pen. cu referire la art. 208 alin. 1 C. pen.
Fapta nu se circumscrie autoratului la infractiunea de furt, din moment ce inculpatul nu a efectuat direct nicio manopera de luare a bunurilor mobile, respectiv de deposedare si de imposedare, specifica laturii obiective a infractiunii de furt.
Activitatea de determinare consta in promisiunea pe care inculpatul a facut-o martorului de a-i preda materialul lemnos la care am facut referire in schimbul transportului de huma pe care martorul l-a efectuat in interesul Ocolului silvic, cu aratarea expresa a stivei de lemne. Ajutorul acordat martorului consta in intocmirea in fals a avizului primar de insotire pentru transport de material lemnos.
Fapta aceluiasi inculpat -functionar public, de a intocmi, in exercitiul atributiilor de serviciu, avizul primar de insotire pentru transportul de material lemnos, indicand cu prilejul intocmirii inscrisului date contrare realitatii cu privire la cantitatea materialului lemnos si locatia acestuia, indeplineste continutul infractiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. 1 C. pen. si nu ale infractiunii de fals material in inscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. 1 si 2 C. pen., intrucat nici un moment nu s-a pus problema in cauza ca inculpatul ar fi contrafacut scrierea ori subscrierea unui inscris oficial deja redactat.
In lumina acestor considerente, prin prezenta decizie, in urma admiterii recursului promovat de inculpat si rejudecarii pricinii in recurs, vom dispune schimbarea incadrarii juridice dupa cum urmeaza:
-din infractiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1 C. pen., retinuta in sarcina inculpatului P.D., in participatie improprie la infractiunea de furt, prev. de art. 31 alin. 2 C. pen., cu referire la art. 208 alin. 1 C. pen.
-din infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. 1 si 2 C. pen., in infractiunea de fals intelectual, prev. de art. 289, alin. 1 C. pen.
Procedeul ales de instanta de recurs referitor la schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale, in infractiunea de fals intelectual nu contravine prevederilor art. 334 C. pr. pen. si nici contradictorialitatii procedurilor, din moment ce inculpatul a invocat in motivele de recurs gresita incadrare juridica a acestei fapte, iar procurorul a depus concluzii de respingere asupra alegatiilor inculpatului, prin urmare inclusiv asupra celor vizand incadrarea faptei in infractiunea de fals intelectual.
Constatand ca faptele exista, ca au fost comise de catre inculpatul P.D. cu intentie directa ceruta atat de participatia improprie, cat si de falsul intelectual, pornind de la criteriile de individualizare judiciara a pedepsei prescrise de art. 72 C. pen., asa cum au fost dezvoltate de prima instanta, vom stabili pedeapsa de 4 luni inchisoare pentru savarsirea participatiei improprii la infractiunea de furt si 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de fals intelectual, retinand in favoarea inculpatului circumstantele atenuante judiciare prevazute de art. 74 alin. 1 lit. a si c C. pen., privind comportamentul ireprosabil al inculpatului in societate anterior faptelor si prezentarea lui la chemarile autoritatilor judiciare. Prezentarea unei alte variante asupra starii de fapt decat cea retinuta de catre instanta nu-l prejudiciaza sub nicio forma pe inculpat, reprezentand modalitatea in care el a inteles sa-si exercite drepturile apararii.
In temeiul art. 34 lit. b raportat la art. 33 lit. a C. pen., vom contopi pedepsele de 4 luni inchisoare si 3 luni inchisoare stabilite prin prezenta decizie, cu pedeapsa de o luna inchisoare stabilita prin sentinta Judecatoriei Odorheiu Secuiesc pentru comiterea infractiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., aplicand inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 luni inchisoare, considerata proportionala si suficienta sa raspunda in concret si in mod eficient nevoilor reeducarii si preventiei generale.
Insusindu-ne integral considerentele primei instante vizand motivele pentru care scopurile pedepsei pot fi atinse si fara executarea integrala a acesteia, vom mentine dispozitiile sentintei penale vizand suspendarea conditionata a executarii sanctiunii aplicate, termenul de incercare fixat si atentionarea inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C. pen., relative la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in cazul savarsirii inauntrul termenului de incercare a unei noi infractiuni, revocarea fiind facultativa daca noua infractiune este comisa din culpa.
b) Cat priveste celelalte motive de recurs alegate de inculpat, nu le vom primi, pentru urmatoarele considerente:
In primul rand, asa cm sublinia si Judecatoria Odorheiu Secuiesc, obiectul material al infractiunii de furt de arbori prevazute de art. 110 din Codul silvic il constituie arborii doborati sau rupti de fenomenele naturale ori arborii taiati sau scosi din radacina din paduri. Obiectul material al infractiunii de furt, prev. de art. 208 C. pen. este dat de bunul mobil aflat in posesia sau detentia altuia.
In prezenta cauza, materialul lemnos luat de martorul B.S., la determinarea si cu ajutorul inculpatului, se afla in posesia partii vatamate K.A., care l-a cumparat, platind o suma de bani considerabila. Pentru dovedirea posesiei la care face referire art. 208 C. pen., nu este nevoie de incheierea unui act scris de vanzare-cumparare, dovada conventiei putand fi facuta cu orice mijloc de proba, inclusiv cu martori. Or, martorii K.D., V.G. si V.J. confirma ca materialul lemnos in litigiu a fost vandut partii vatamate de catre ultimul martor, dupa ce acesta il stransese, cu incuviintarea primului, de pe parcelele 171/K, 171B si 171/M aflate in administrarea Ocolului Silvic Privat Odorheiu Secuiesc.
Chiar daca inculpatul nu cunostea despre existenta intelegerilor intervenite intre K.D. si V.G. si nici despre conventia dintre acesta din urma si partea vatamata, el putea si trebuia sa stie ca materialul lemnos nu apartine Ocolului Silvic de Stat Homorod, prin urmare ca nu are nici posesia, nici detentia asupra lemnelor, aceste elemente apartinand altor persoane, fara sa prezinte relevanta, pentru existenta infractiunii de furt, daca subiectul activ cunoaste sau nu identitatea posesorului ori detentorului.
Calitatea de padurar si experienta inculpatului, atributiile care i-au fost incredintate potrivit fisei postului, existenta unor limite de hotar certe intre cele doua Ocoale Silvice se opun sustinerilor inculpatului dupa care el a avut convingerea ca materialul lemnos s-a aflat pe domeniul Ocolului Silvic de Stat Homorod si nu pe domeniul Ocoluluii Silvic Privat Odorheiu Secuiesc.
Cum precizam sub punctul a) intocmirea de catre inculpat -angajat al Ocolului Silvic de Stat Homorod, a avizului primar de insotire pentru materialul lemnos, atestand date contrare realitatii asupra cantitatii si locului, intruneste elementele infractiunii de fals intelectual, iar utilizarea acestui inscris prin predarea lui catre martorul B., in vederea transportarii si care a transportat de altfel materialul lemnos constituie elementele infractiunii de uz de fals, aceasta instanta neidentificand vreun impediment de fapt sau de drept care sa excluda indeplinirea cumulativa a continutului constitutiv al celor doua infractiuni.
c) Un alt viciu se mai desprinde din hotararea primei instante: asa cum rezulta din prezentarea starii de fapt, infractiunea de furt a fost savarsita in prezenta a doua cauze de calificare: participarea a doua sau mai multe persoane impreuna si in loc public. Cu toate acestea, pe durata procedurilor anterioare judecatii si in fata judecatoriei cu ocazia primei judecati, nu s-a discutat asupra schimbarii incadrarii juridice prin retinerea si a art. 209 alin. 1 lit. a si e C. pen. Cum procurorul sau partea vatamata nu a atacat sentinta penala nr. 139/22 iunie 2010 a Judecatoriei Odorheiu Secuiesc, principiul neagravarii situatiei in propria cale de atac a impiedecat atat pe prima instanta in rejudecare, cat si pe instanta de recurs sa corecteze aceasta neregula de drept.