Contract de vanzare - cumparare de actiuni, incheiat in cadrul procesului de privatizare.
Efectele patrimoniale ale rezilierii contractului, in conditiile prevazute de OG 25/2002, in vigoare la data incheierii contractului.
Aspecte legate de aplicarea pactului comisoriu de grad IV.
Incidenta prevederilor Legii 55/1995 si HG. 1045/2001.
Prin sentinta nr.90 din 28 ianuarie 2008 pronuntata de Tribunalul Comercial Mures in dosarul nr.153/ 2005 s-a respins exceptia prescriptiei dreptului de a introduce actiunea principala, invocata de parata A. S. M-P. s-a admis in parte actiunea principala inaintata de reclamanta A.P.V. A. S. Bucuresti, in contradictoriu cu parata A.S. M.-P. si, in consecinta: a fost obligata parata A. S. M.-P. sa plateasca reclamantei A. P.V. A.S. suma de 30.642,70 lei, cu titlu de daune interese, s-a respins actiunea reclamantei pentru restul pretentiilor, s-a respinge cererea accesorie inaintata de reclamata pentru obligarea paratei la cheltuieli de judecata, s-a admis cererea paratei A.S. M.-P. pentru acordarea cheltuielilor de judecata ocazionate de solutionarea actiunii principale si, in consecinta, obliga reclamanta sa plateasca paratei cheltuieli de judecata in cuantum de 1.139 lei, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei reconventionale A. S. M.-P, invocata de parata reconventionala A. P. V. A. S.si, in consecinta: s-a respins cererea reconventionala formulata de reclamanta reconventionala A.S. M.- P. Tg.-Mures, in contradictoriu cu parata A. P. V. A. S. Bucuresti, pentru plata sume de 207.600.000 lei, s-a respins cererea accesorie formulata de reclamata-reconventionala pentru obligarea paratei-reconventionale la cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:
Initial, intre antecesorul reclamantei (AVAS) - initial (FPS), ulterior Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Partiei patii lor Statului -in calitate de vanzator si Asociatia "S" Mures s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare de actiuni nr.888/16.06.1997 prin care cel dintai transmitea celui din urma dreptul de proprietate asupra a 68.978 actiuni cu o valoare nominala de 25.000 lei vechi fiecare (adica in valoare totala de 1.724.450.000 lei vechi), reprezentand 40% din capitalul social al societatii Servagromec Mures S.A. Modalitatea de plata a pretului a fost convenita prin achitarea unui avans in cuantum de 346.000.000 lei vechi, reprezentand 20% din capitalul social, precum si a 8 rate de cate 173.000.000 lei vechi anual, cu o dobanda de 7% pe an.
Prin aceeasi conventie s-a stipulat in favoarea vanzatorului clauza de reziliere a acesteia in cazul neindeplinirii obligatiei de plata a avansului din pretul stabilit pana la data de 01.09.1997 de catre cumparator printr-un pact comisoriu de gradul IV, dar si clauze penale referitoare atat la obligatia acestuia din urma de plata a avansului pretului convenit, precum si a ratelor.
Totodata, intre aceleasi parti contractante a intervenit si conventia accesorie de garantie reala mobiliara fara deposedare instituita asupra unui numar de 55.182 de actiuni din cele ce au facut obiectul conventiei principala.
Cumparatorul Asociatia "S." Mures si-a indeplinit obligatia de plata a avansului din pretul convenit, precum si primele doua rate aferente anului 1998 si 1999, insa, dat fiind ca membrii ei se aflau in raporturi de munca cu S.C."S. Mures" S.A. care a cunoscut pe parcursul aceleiasi perioade pierderi semnificative, asa cum reiese din actele de constatare a pierderilor provocate de actiunea negativa a factorilor naturali, la culturi si plantatii, remuneratiile primite in baza acestor raporturi juridice nu Ie-a permis sa puna la dispozitia asociatiei cumparator resursele financiare pentru indeplinirea si a obligatiilor de plata a celei de a treia rate.
In aceste conditiuni, partile contractului evocat anterior au consimtit la modificarea lui. Asadar, obiectul conventiei s-a modificat ca urmare a modificarii structurii capitalului social al S.C. "S" Mures S.A., astfel ca s-a transmis dreptul de proprietate asupra a 1.724.450 actiuni cu o valoare nominala de 1000 lei vechi, reprezentand tot 40% din capitalul social avut in vedere, pretul total al actiunilor fiind tot de 1.730.000.000 lei vechi (prin rotunjire). Ca modalitate de plata a pretului s-a convenit plata lui esalonata in 7 rate anuale, primele trei in cuantum de 173.000.000 lei vechi, iar urmatoarele in cuantum de 216.250.000 lei vechi.
De asemenea, s-a adaugat clauza de reziliere a conventiei si cu privire la obligatia cumparatorului de achitare a ratelor din pretul convenit (completarea cap. 4 - neplata a doua rate succesive atrage desfiintarea de drept a contractului), nu doar cu privire la obligatia de plata a avansului din acelasi pret.
Accesoriu conventiei principala astfel modificata, aceleasi parti contractante au incheiat si contractul de garantie reala mobiliara nr.51/11.09.2001 in privinta unui numar de 1.379.550 de actiuni ale societatii parat reclamant reconventional.
La data de 10.02.2004, partile au consimtit la o noua modificare a conventiei. Aceasta noua modificarea a constat in renuntarea vanzatorului la pactul comisoriu expres prevazut prin punctul 4 al conventiei, precum si la obligatia asumata de cumparator de a plati pretul ramas neachitat in termen de 60 de zile de la incheierea actului modificator, precum si a accesoriilor nascute din conventia initiala si modificata la data de 11.09.2001.
Totodata, partile contractante si-au insusit conditiile de desfiintare a conventiei pentru neindeplinirea obligatiilor asumate de cumparator prevazute de dispozitiunile art.21 din O.G.nr.25/2002 cu modificarile si completarile ulterioare.
Nici dupa modificarea conventiei in sensul aratat prin cele ce preced cumparatorul nu si-a indeplinit obligatiile asumate, astfel ca vanzatorul a denuntat unilateral desfiintarea contractului, executand, fara a mai pune cumparatorul in intarziere ori alta formalitate prealabila, instiintandu-l doar prin notificarea nr. 2375/11.06.2007 despre aceasta rezolutiune. Gestionarul registrului actiunilor societatii a confirmat prin adresa nr.1467/07.07.2004 retransmiterea dreptului de proprietate asupra celor 1.724.450 de actiuni litigioase in beneficiul reclamantei-parat reconventional.
Pentru a da dezlegare exceptiei prescriptiei dreptului la actiune se impune o analiza atenta a modificarilor date de parti conventiei initiale.
In mod cert, conventia initiala cuprindea un pact comisoriu de gradul IV ce permitea reclamantei-parat reconventional (ori antecesorilor ei) denuntarea unilaterala a desfiintarii ei in cazul neindeplinirii obligatiilor asumate de cumparatoare cu privire la plata avansului de 346.000.000 lei pana la data de 01.09.1997. Acest avans a fost achitat, astfel ca pactul comisoriu nu a operat la 01.09.1997, astfel cum sustine parata.
Sub imperiul modificarilor aduse conventiei la data de 11.09.2001, partile contractante au completat pactul comisoriu de gradul IV pentru situatia neindeplinirii obligatiilor asumate de cumparatoare cu privire la plata a doua rate succesive. Parata nu si-a achitat ratele 3 si 4 la termenele stipulate 30.11.2001, 20.06.2002, insa prin prisma ultimelor modificari aduse conventiei la data de 10.02.2004, reclamanta-parat reconventional a modificat acest pact comisoriu, conventia urmand a fi desfiintata de plin drept, fara a mai fi necesara punerea in intarziere si fara orice alta formalitate prealabila in conditiile prevazute de art.21 din O.G.nr.25/2002 in fiinta la data de 25.06.2004 cand aceasta s-a prevalat de acestea (adica astfel cum a fost aprobata prin Legea nr.506/2002, dar si modificata prin O.G.nr.40/2003, aprobata la randul ei fara vreo modificare sau completare prin Legea nr. 183/2003), daca in termen de 60 de zile cumparatorul nu achita integral sumele datorate.
Cum desfiintarea acestei conventii s-a realizat doar in urma denuntarii unilaterale de catre reclamanta produsa la data de 10.04.2004, aceasta data va constitui momentul initial al curgerii termenului de prescriptie avut in vedere, momentul consumarii prescriptiei extinctive urmand a fi data de 10.04.2007. Or, reclamanta a promovat actiunea judiciara la data de 01.04.2005 -data postei- inlauntrul termenului de prescriptie.
Pentru aceste consideratiuni s-a respins exceptia peremptorie invocata de parata.
In ceea ce priveste fondul pricinii, s-a retinut ca reclamanta, facand aplicarea dispozitiilor legale si contractuale cu privire la pactul comisoriu de gradul IV, s-a realizat rezolutiunea contractului pentru neindeplinirea obligatiei de plata a pretului la termenele convenite.
Spre deosebire de rezolutiune de drept comun, rezolutiunea consfintita de legiuitor prin norma juridica de drept material si speciala reglementata de dispozitiunile art.21 din O.G.nr.25/2002 cu modificarile si completarile aduse ei pana la data de 25.06.2004 se caracterizeaza in mod special prin aceea ca efectele desfiintarii unilaterale a conventiei litigioasa se produc doar pentru viitor, nu si pentru trecut, in mod cert avand in vedere stabilitatea circuitului comercial, deoarece in cazul operarii unor efecte juridice si pentru trecut, interesele tertilor puteau fi grav afectate.
O asemenea interpretare se deduce implicit din aceea ca legiuitorul nu se refera la restituirea pretului deja achitat de cumparator de catre vanzator si a accesoriilor aferente acestui pret, acestea ramanand in mana vanzatorului, fara insa a le aprecia ca daune interese. Mai mult decat atat, legiuitorul prezuma daunele interese suferite de vanzator ca fiind constituite din sumele reprezentand dobanzile si penalitatile datorate pentru ratele scadente si neachitate pana la data desfiintarii contractului, precum si penalitatile datorate ca urmare a neindeplinirii celorlalte obligatii contractuale; sumele reprezentand dividendele incasate de cumparator in perioada de valabilitate a contractului; sumele prevazute de H.G.nr. 1045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes platite consultantilor de catre Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului in cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).
In cazul unei rezolutiuni de drept comun, spre exemplu, dividendele incasate de cumparator in cursul executarii contractului pana la desfiintarea lui, i s-ar fi cuvenit de jure vanzatorului, acesta fiind considerat, in mod abstract, pe tot acest interval de timp proprietar al actiunilor litigioase, astfel ca nu ar fi constituit obiectul daunelor interese.
In concret, s-a apreciat ca legiuitorul a reglementat desfiintarea unor astfel de conventii dupa un mecanism menit sa nu pericliteze circuitul comercial. Astfel, in cazul neindeplinirii de catre cumparator a obligatiei asumata conventional de acesta - in concret a pretului actiunilor tranzactionate ramas neachitat si a accesoriilor acestuia - vanzatorul calificat ( APAPS/AVAS) urmeaza a se indestula in natura prin executarea conventiei de garantie reala mobiliara. Mai mult, acesta din urma are posibilitatea de a cere conventional ori judiciar cumparatorului daune interese, legiuitorul oferind si unele criterii de cuantificare a unor astfel de prejudicii contractuale, astfel cum am retinut mai sus, fara a exclude posibilitatea cuantificarii lor si printr-o expertiza judiciara de specialitate.
Prin urmare, la termenul din 21 iunie 2005 au fost dezbatute solicitarile partilor cu privire la efectuarea unei expertize contabile, fiind stabilite obiectivele acestei expertize si desemnat expertul judiciar.
In cadrul raportului de expertiza contabila judiciara intocmit de catre N.I. la obiectivul nr. 7 s-au stabilit obligatiile pecuniare reciproce ale partilor in urma repartizarii sumelor platite, respectiv incasate, retinandu-se ca Asociatia S. Mures PAS mai are de platit reclamantei AVAS suma de 306.426.951 lei, care reprezinta 30.642, 70 lei noi cu titlu de sume neachitate la data de 10.04.2004 pentru dobanzi si penalitati si anume 6.331 lei dobanzi si 24.311,69 lei penalitati de intarziere.
Reclamanta in sustinerea actiunii a apreciat ca partile, prin acordul lor de vointa, au determinat intinderea prejudiciului, astfel ca instanta nu poate nici sa verifice intinderea prejudiciului suferit de creditor si nici sa ceara creditorului sa dovedeasca intinderea prejudiciului efectiv suferit.
Or, pe de o parte se poate observa ca intinderea prejudiciului a fost stabilita de legiuitor -pentru considerente de stabilitate economica- insa, intr-adevar, in limitele prevazute de art.21 alin 1 indice 1 din O.G nr. 25 /2002; sumele reprezentand dobanzile si penalitatile datorate pentru ratele scadente si neachitate pana la data desfiintarii contractului, precum si penalitatile datorate ca urmare a neindeplinirii celorlalte obligatii contractuale; sumele reprezentand dividendele incasate de cumparator in perioada de valabilitate a contractului; sumele prevazute de H.G.nr.1045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes platite consultantilor de catre Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului in cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).
Ca atare rolul expertului in aceasta privinta a fost de a determina cuantumul efectiv al acestor limite, rezultatul fiind: 30.642, 70 lei noi si anume 6.331 lei dobanzi si 24.311,69 lei penalitati de intarziere, neachitate !a data de 10.04.2004 plus dividende in cuantum de 0 lei - acestea nefiind incasate. In ceea ce priveste cuantumul onorariilor de succes platite consultantilor de catre Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului in cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL), se retine ca acestea nu au fost calculate intrucat la dosarul cauzei nu a fost prezentat vreun act care sa dovedeasca plata si cuantum acestor onorarii. Astfel, chiar daca in limitele prevazute de art. 21 alin.1 indice 1 din O.G. nr. 25/2002, AVAS nu avea obligatia sa dovedeasca existenta prejudiciului, pentru a dovedii efectiv cuantumul sumelor datorate de parata cu titlu de daune interese se impune a fi efectuat un calcul (motiv pentru care a fost solicitata si admisa proba cu expertiza judiciara), dar in baza datelor furnizate. Lipsa unor date in acest sens, pentru care se impunea a fi propuse mijloace de proba conform art. 129 alin. 1 Cod pr.civ. coroborat cu art. 1169 Cod civil, a facut imposibil de dovedit ca au fost platite aceste onorarii.
Prin urmare, sumele datorate de catre parata cu titlu de daune interese reclamantei, in baza contractului de vanzare-cumparare nr.888/16.06.1997 si a dispozitiilor art. 21 alin.1 indice 1 din O.G. nr. 25/2002, sunt in cuantum de 30.642, 70 lei noi, astfel ca a fost obligata parata la plata acestor sume.
Pe de alta parte, partile au determinat intinderea prejudiciului prin acordul lor de vointa, fiindca in actul aditional din 10.02.2004, au statuat desfiintarea contractului in conditiile art. 21 din O.G. nr. 25/2002 (deci cu acordarea unor daune interese ca cele calculate mai sus). Pentru a fi acordate alte daune interese in afara celor stabilit contractual si legal, se impunea ca acestea sa fie temeinic motivate in fapt si in drept.
Astfel, in primul rand se impunea ca reclamanta sa dovedeasca imprejurarea ca daunele interese in cuantum de 30.642,70 lei noi nu acopera intregul prejudiciu suferit prin neexecutarea corespunzatoare a contractului, pentru ca daca s-ar adauga acestor daune prezumate, alte daune dovedite s-¬ar afla in situatia imbogatirii reclamantei fara just temei.
In al doilea rand, trebuia sa dovedeasca efectiv daunele interese suferite peste limitele mai sus mentionate, conform art.129 alin.1 Cod pr.civ, coroborat cu art. 1169 Cod civil, pentru ca acestea nu se mai circumscriu dispozitiilor art. 21 alin.1 indice 1 din O.G. nr.25/2002, in cuprinsul carora legiuitorul prezuma daunele interese suferite de vanzator ca fiind constituite din sumele enumerate.
In acest sens, reclamanta a insistat in a-si dovedi pretentiile pe calea expertizei judiciare care a fost completat in repetate randuri, tocmai pentru ca a invocat un prejudiciu mai mare decat cel prezumat de legiuitor. Astfel, partile au formulat o serie de obiectiuni si observatii la raportul de expertiza, situatie in care atat la data de 13.03.2007, precum si la data de 09.11.2007, expertul a completat raportul de expertiza contabila, raspunzand la obiectiunile partilor.
Reclamanta a incercat sa dovedeasca existenta unui prejudiciu prin faptul ca la data rezolutiunii contractului societatea inregistra un activ net negativ in conditiile in care la preluare acesta a fost pozitiv. Or, si la baza raspunderii contractuale sta existenta unui prejudiciu, dar si a culpei partii impotriva careia este invocata aceasta raspundere, precum si a raportului de cauzalitate dintre fapta culpabila si prejudiciu. In cazul de speta, chiar daca se poate considera ca AVAS, in calitate de actionar, a fost prejudiciat prin diminuarea clara a activului net pana la o valoare negativa, nu a fost invocata si ca atare nici dovedita, in conditiile art.129 alin.1 Cod pr.civ. si ale art. 1169 Cod civil, o eventuala culpa in sarcina paratei ASOCIATIA S. MURES-P. sau a unui raport de cauzalitate intre vreo fapta culpabila si diminuarea prejudiciului. O astfel de culpa ar fi fost posibil de invocat, in situatia in care s-ar fi dovedit de exemplu un management defectuos, insa parata noastra nu a avut atributii de manager, nu a fost administrator, ci a detinut doar 40% din actiunile societatii (astfel cum reiese din contractul de privatizare).
Mai mult, este foarte posibil ca aceste pierderi, oglindite in valoarea negativa a activului net sa fi fost determinate de invocatii si doveditii factori naturali negativi, in conditiile in care potrivit centralizatoarelor depuse de catre parata, pagubele cauzate dateaza din anii 1998- 1999-2000 si au fost in valoare de 8.042.027.000 lei (obiectivul 5 propus de parata - raport de expertiza).
De asemenea, a invocat ca a fost prejudiciata prin vanzarile de terenuri aflate in patrimoniul S.C. "S." S.A. sub valoarea lor de piata. Se poate observa ca nici in aceasta situatie nu fost dovedita vreo fapta culpabila a paratei, in conditiile in care capacitatea sa de decizie se limita la un vot ce reprezenta doar 40% din actiuni, nefiind astfel cazul actionarului majoritar, care a hotarat sa instraineze bunurile aflate in patrimoniul societatii la un pret mult sub valoarea pietii, devalizand astfel societatea.
In acest context de fapt si de drept, se impuneau a fi facute unele precizari si cu privire la apararile paratei cu privire la imposibilitatea obiectiva de a executa contractul datorita calamitatilor naturale.
Astfel, se poate observa ca aceasta imposibilitate obiectiva a fost invocata de cumparatorul Asociatia "S" Mures tocmai pentru prima modificare a contractului initial in baza careia s-a realizat o noua esalonare a ratelor si care a operat la data de 11.09.2001. Deci, cu toate ca parata si-a indeplinit obligatia de plata a avansului din pretul convenit, precum si primele doua rate aferente anului 1998 si 1999, datorita faptului ca membrii ei se aflau in raporturi de munca cu S.C. "S. Mures" S.A. Tg.-Mures care a cunoscut pe parcursul aceleiasi perioade pierderi semnificative, asa cum reiese din actele de constatare a pierderilor provocate de actiunea negativa a factorilor naturali, la culturi si plantatii, remuneratiile primite in baza acestor raporturi juridice nu Ie-a permis sa puna la dispozitia asociatiei cumparator resursele financiare pentru indeplinirea si a obligatiilor de plata a celei de a treia rate. Or, dupa cum observam aceasta imposibilitate este contemporana perioadei de inceput a derularii relatiilor contractuale intrucat potrivit centralizatoarelor depuse de catre parata, pagubele cauzate de factorii naturali dateaza din anii 1998- 1999-2000. Prin urmare, este tardiva invocarea acestor probleme pentru neexecutarea obligatiilor contractuale din anul 2004, an in care s-a acordat un ultim termen pentru achitarea pretului si a celorlalte obligatii contractuale.
In plus se impune a se observa ca prin contractul initial - la capitolul 10, s-a prevazut o adevarata procedura de urmat in cazul in care una dintre parti apreciaza ca a fost impiedicata sa execute contractul datorita unei cauze de forta majora: partea care invoca forta majora trebuia sa anunte cealalta parte in termen de 5 zile de la aparitia respectivului caz si sa-i comunice actele doveditoare in cel mult 15 zile, precum si data incetarii cazului de forta majora, urmand ca in caz contrar sa suporte toate daunele provocate celeilalte parti prin neanuntarea in termen. Parata nu a facut dovada ca a urmat aceasta procedura stabilita conventional, or, vointa partilor are putere de lege intre partile contractante, potrivit art. 969 Cod civil, iar judecatorul pricinii nu poate modifica aceasta vointa. Mai mult, se impune a fi analizat daca factorii naturali negativi invocati se circumscriu cauzelor de forta majora sau riscului obisnuit specific activitatilor comerciale.
Fata de cele ce preced, s-a admis in parte actiunea principala inaintata de reclamanta A. P.V.A. S. si a fost obligata parata A.S. MURES - P. sa plateasca reclamantei suma de 30.642,70 lei, cu titlu de daune interese.
Pe de alta parte, pentru considerentele expuse, s-a respins actiunea reclamantei pentru restul pretentiilor intrucat nu au fost dovedite.
Dispozitiile art. 21 alin. 4 din O.G. nr. 25/2002 prevede intr-adevar "cheltuielile aferente efectuarii expertizei prevazute la alin.3 vor fi avansate de societate sau, dupa caz, de Autoritate si vor fi recuperate de la cumparator", insa acestea se impun a fi coroborate cu art. 127 Cod pr.civ care prevad ca partea care a cazut in pretentii va plati cheltuielile ocazionate de purtarea litigiului. Analizand obiectivele de expertiza propuse de reclamanta se poate observa ca stabilirea cuantumului daunelor interese potrivit pct. 4 din actul aditional din 10.02.2004 raportat la art. 21 din O.G. nr. 25/2005, care au fost castigate de aceasta, nu a fost realizata in baza obiectivelor sale de expertiza, ci in baza obiectivelor propuse de catre parata. Obiectivele propuse de reclamanta nu au dus la dezlegarea cauzei in favoarea sa. Aceasta prin obiectivele propuse a urmarit stabilirea unui drept de creanta suplimentar celui stabilit de dispozitiile legale si contractuale mai sus invocate, insa pretentiile sale in acest sens au fost respinse, astfel ca si cererea sa pentru acordarea cheltuielilor de judecata - constituite din onorariul avansat expertului judiciar - a fost respinsa.
In acelasi timp, anumite obiective propuse de parata au ajutat la dezlegarea pricinii(obiectivele 2, 5, 6, 7), motiv pentru care in limita cheltuielilor ocazionate de aceste obiective s-a admis cererea paratei ASOCIATIA S. MURES-PAS pentru acordarea cheltuielilor de judecata ocazionate de solutionarea actiunii principale, si anume 1/2 din totalul sumelor achitate de parata cu titlu de onorariu expert corespunzator obiectivelor propuse de parata si care s-au dovedit utile solutionarii cauzei. In consecinta, a fost obligata reclamanta sa plateasca paratei cheltuieli de judecata in cuantum de 1.139 lei constituite din 1/2 din totalul sumelor acordate de parata cu titlu de onorariu expert si anume 938,97 lei, la care se vor adauga o parte din cheltuielile ocazionate de angajarea avocatului ales 200 lei din 500 achitati de parata, intrucat reclamanta a cazut in mare parte in pretentii si, ca atare, parata a castigat in ceea ce priveste actiunea principala pierduta de parata, insa onorariul avocatului a inclus si sustinerea actiunii reconventionale, care a fost pierduta de parata reconventionala (astfel ca aceste cheltuieli privesc actiunea reconventionala si nu pe cea principala).
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata-reconventionala A.V.A.S., in raport cu actiunea comerciala reconventionala promovata de reclamanta-reconventional in contra ei, aceasta instanta observa ca izvorul invocat de aceasta din urma pentru creanta pretinsa il constituie dispozitiile art.8 alin.4 din Legea nr.55/1955, modificate si completate prin O.U.G.nr.37/1997 si ale art. 969 Cod Civil.
Aceste texte de lege prevad pe de o parte ca "din sumele cuvenite Fondului Proprietatii de Stat si incasate efectiv pentru actiunile vandute se lasa, cu titlu gratuit, la dispozitia societatii comerciale privatizate, o cota de 60%...", iar pe de alta parte "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante". Or, este cert ca obligatia a fost stabilita de legiuitor in sarcina paratei-reconventionale (mai precis, a antecesoarei ei) si in favoarea societatii comerciale privatizat, care in speta este S.C "S" S.A., care asa cum bine a sustinut parata reconventionala, este o entitate juridica distincta de ASOCIATIA S. MURES. De altfel, S.C. "S" S.A. nu este nici parte in contractul nr.888/16.06.1997, pentru a face aplicarea dispozitiilor art. 969 Cod civil.
Prin urmare, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei reconventionale ASOCIATIA S. MURES-PAS, invocata de parata reconventionala A. P.V. A. S. si, pe cale de consecinta, s-a respins cererea reconventionala formulata de reclamanta reconventionala A. S. MURES-PAS in contradictoriu cu parata A. P. V. A. S.
Intrucat reclamata-reconventionala a cazut in pretentii, in baza art. 274 Cod pr.civ, s-a respins si cererea sa accesorie pentru obligarea paratei-reconventionale la plata cheltuieli de judecata ocazionate de purtarea acestui litigiu.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs ASOCIATIA S. MURES - PAS si A. P. V. A. S.
ASOCIATIA S. MURES - PAS prin cererea de recurs a solicitat modificarea hotararii primei instante in sensul respingerii actiunii reclamantei, admiterea cererii reconventionale si obligarea reclamantei - parata reconventionala sa-i restituie sumele achitate in baza contractului nr.888/16.06.1997 prin care au fost cumparate un numar de 68.978 de actiuni cu valoarea nominala de 25.000 lei Rol/actiune.
In motivarea cererii de recurs se arata ca prima instanta a obligat-o sa-i plateasca reclamantei cu titlu de daune interese suma de 30.642,70 lei ron, fara sa se tina seama de faptul ca Asociatia S. a fost in imposibilitate de a-si onora obligatiile prevazute in contract din motive de forta majora intrucat culturile de pe terenul asociatiei au fost afectate de calamitati naturale(seceta, grindina, ploi torentiale, etc.)si nu au incasat despagubiri de la societatile de asigurare din lipsa de fonduri. Critica de asemenea solutia de respingere a cererii de obligare a reclamantei la plata sumei de 20.760 lei reprezentand cota de 60 % aferenta ratelor 2 si 3 achitate in valoare de 34.600 lei, aceasta cerere avand ca temei legal prevederile Legii nr.55/1995, respectiv art.8 astfel cum a fost modificat prin pct.9 al OUG nr.37/1997 potrivit carora "din sumele cuvenite fondului proprietatii de stat si incasate efectiv pentru actiunile vandute se lasa cu titlu gratuit la dispozitia societatii comerciale privatizate o cota de 60 % care va fi utilizata in ordinea prevazuta de lege". Cu toate ca obligatia de virare a acestor sume rezulta din lege reclamanta AVAS Bucuresti nu a virat nici o suma de bani, nici in contul SC S. SA si nici in cel al Asociatiei. Prin urmare se poate concluziona ca rezilierea contractului de vanzare de actiuni a fost determinata si de atitudinea reclamantei care la randul ei nu si-a respectat obligatiile prevazute in contract.
A.P.V.A.S. prin cererea de recurs formulata solicita in principal casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare iar in subsidiar modificarea hotararii in sensul admiterii actiunii astfel cum a fost formulata, acordarea tuturor daunelor solicitate prin actiune si respingerea cererii reclamantei reconventionale de acordare a cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii de recurs se arata ca prin actiunea dedusa judecatii a solicitat obligarea paratei la plata de daune interese ca urmare a desfiintarii contractului de vanzare-cumparare de actiuni nr.88/16.06.1997 constand in dobanda aferenta ratelor 3-6, penalitatilor aferente ratelor 3-6, suma de 500 de euro platibili in lei la cursul BNR din ziua platii in conformitate cu art.41 Titlul VI Cap.III din Legea nr.99/1999, dividendele incasate pe perioada de derulare a contractului, precum si plata celorlalte daune interese reprezentand valoarea prejudiciului adus AVAS - ului prin rezilierea contractului. Prin hotararea recurata prima instanta a obligat parata sa-i plateasca suma de 30.642,70 lei cu titlu de daune interese, fiind respinse celelalte pretentii. Se arata ca in cauza s-a solicitat efectuarea unei expertize contabile pentru a se stabili prejudiciul si intinderea acestuia determinat de rezilierea contractului, insa prin raportul de expertiza intocmit in cauza s-a stabilit numai cuantumul dobanzilor si penalitatilor fara sa se procedeze si la stabilirea celorlalte daune suferite de AVAS. S-au formulat obiectiuni la aceasta expertiza, s-a solicitat si efectuarea unei noi expertize insa toate aceste cereri au fost respinse. Intrucat dezlegarea acestei pricini depinde de modul in care expertul intelege sa intocmeasca raportul de expertiza in sensul de a stabili toate daunele prevazute de art.21 din OG nr.25/2002 iar aceasta proba nu poate fi administrata in faza de recurs, apreciaza ca se impune casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare. In ceea ce priveste cererea de modificare a hotararii se arata ca in mod gresit prima instanta a stabilit daunele interese constand din dobanzi si penalitati calculate doar pana la data de 10.04.2004, data considerata de instanta ca data a desfiintarii contractului. In realitate acest contract a fost desfiintat numai la data la care AVAS s-a reinscris ca actionar al societati parate, aceasta data a desfiintarii contractului rezultand din conventia incheiata intre parti, conventie in care era inscris un pact comisoriu de gradul 4. In continuare se arata ca prima instanta a respins cererea de acordare a sumei de 500 de euro, suma solicitata in temeiul art.,41 titlul VI Cap.III din Legea nr.99/1999 fara nici o motivare, fiind incalcate disp.art.261 C.pr.civ. Cat priveste obligarea ei la plata cheltuielilor de judecata se arata ca in conditiile in care actiunea reconventionala a paratei a fost respinsa, instanta nu putea obliga reclamanta-parata reconventionala la plata cheltuielilor de judecata, fiind incalcate in acest sens disp.art.274 C.pr.civ. potrivit carora partea care cade in pretentii va fi obligata la cerere sa plateasca cheltuieli de judecata.
Examinand cererile de recurs, prin prisma motivelor invocate si in limitele prev. de disp.art.3041 C.pr.civ., Curtea a constatat ca recursurile sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:
Asociatia S. PAS prin cererea de recurs formulata nu contesta calculul facut de expert in ceea ce priveste intinderea prejudiciului suferit de AVAS prin rezilierea contractului si nici faptul ca aceasta din urma institutie a suferit un prejudiciu prin rezilierea contractului. Sustine insa ca instanta de fond trebuia sa faca aplicarea disp.art.1083 C.civ. intrucat neonorarea obligatiilor stabilite prin contract s-a datorat unui caz de forta majora(cultura distrusa ca urmare a unor calamitati naturale), situatie in care nu pot fi obligati la daune interese, clauza de altfel prevazuta in contract.
Verificand clauzele inscrise in contractul de vanzare de actiuni nr.888/16.06.1997 instanta de control constata ca prin art.10 din contract s-a prevazut ca forta majora exonereaza de raspundere partea care o invoca si sunt apreciate ca imprejurari de forta majora(razboiul, revolutia, cutremurul, mari inundatii, embargo, etc.). Prin acelasi articol este stabilita si procedura ce se impune a fi urmata de cel care invoca forta majora pentru a putea beneficia de aceasta exonerare.
In cauza asa cum corect a retinut si prima instanta parata nu a facut dovada existentei vreuneia dintre imprejurarile apreciate ca fiind de forta majora si nici faptul ca a fost urmata procedura prevazuta in aceeasi conventie pentru a putea beneficia de exonerarea invocata ca fiind stabilita in contract.
In ceea ce priveste critica adusa hotararii primei instante pentru respingerea cererii de acordare a sumei de 20.760 lei reprezentand cota de 60 % aferenta ratelor 2 si 3, instanta de control retine ca legiuitorul prin art.8 alin.4 din Legea nr.55/1995 a stabilit beneficiarul acestor sume, acesta fiind societatea agricola privatizata dar si destinatia acestor sume respectiv acoperirea de catre societate a datoriilor catre bugetul de stat. Recurenta nu se regaseste printre acesti beneficiari, situatie in care in mod temeinic si legal prima instanta a apreciat ca recurenta nu are calitate procesuala activa, calitate care sa o indreptateasca sa solicite aceste sume. Mai mult in conditiile in care a intervenit rezilierea contractului OG nr.25/2002 a stabilit destinatia sumelor achitate in baza contractului de vanzare de actiuni.
A.P.V.A.S. prin cererea de recurs formulata critica hotararea primei instante pentru neacordarea altor daune decat penalitati de intarziere, dobanzi si retinerea sumei incasate in baza contractului de vanzare de actiuni si sustine ca expertul prin raportul de expertiza intocmit in cauza nu a determinat cuantumul celorlalte daune prevazute de art.21 din OG nr.25/2002.
Potrivit acestui text legal in cazul desfiintarii contractului pe cale conventionala sau judiciara, autoritatea va retine de la cumparator toate sumele achitate de acesta in contul contractului reprezentand dupa caz avans, rate, dobanzi, penalitati achitate cu orice titlu pana la desfiintarea acestuia.
Prin acelasi text legal sunt prevazute si plata de daune interese constand in sumele reprezentand dobanzile si penalitatile datorate pentru ratele scadente si neachitate pana la data desfiintarii contractului precum si penalitati datorate ca urmare a indeplinirii celorlalte obligatii contractuale, sumele reprezentand dividendele incasate de cumparatori in perioada de valabilitate a contractului, sumele prevazute in HG nr.1045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes platite consultantilor de catre APAPS in cadrul Programului pentru ajustarea sectorului privat(PSAL).
Acelasi text legal prevede ca pentru prejudiciile cauzate societatii de catre cumparator aceasta poate cere instantei judecatoresti daune interese, stabilirea prejudiciului si intinderea daunelor interese se face pe baza unei expertize la cererea autoritati.
Prin hotararea recurata prima instanta i-a acordat reclamantei cu titlu de daune interese suma de 30.642,70 lei ron reprezentand dobanzi si penalitati de intarziere neachitate la data de 10.04.2004, suma determinata prin raportul de expertiza. Expertul nu a fost in masura sa determine si cuantumul altor daune suferite de catre AVAS prin rezilierea contractului de vanzare de actiuni atata timp cat institutia reclamanta nu a fost in masura sa precizeze in ce constau celelalte daune suferite prin rezilierea contractului. Expertul este chemat sa determine cuantumul daunelor in conditiile in care aceste daune sunt dovedite, el nu poate sa se substituie obligatiei reclamantei de a dovedi efectiv daunele interese suferite, obligatie prevazuta de art.1169 C.civ.
In conditiile in care aceste daune nu au fost dovedite nici macar nu s-a precizat in ce constau aceste daune, expertului i-a fost practic imposibil sa faca o determinare a cuantumului acestor daune, astfel ca aceste critici ale recurentei vizavi de raportul de expertiza intocmit in cauza apar ca fiind nefondate.
In ceea ce priveste data pana la care au fost calculate dobanzile si penalitatile de intarziere - 10.04.2004, respectiv data rezilierii contactului de vanzare de actiuni, instanta constata ca aceasta data a rezilierii contractului a fost stabilita de catre parti prin conventie - art.4 din contract respectiv in situatia in care cumparatorul nu achita integral sumele datorate vanzatorului in termen de 60 de zile de la semnarea conventiei, contractul se va desfiinta de deplin drept, aceasta clauza fiind calificata ca un pact comisoriu de gradul 4.
Sustinerile recurentei in sensul ca rezilierea a intervenit numai in momentul in care AVAS si-a reinscris in registrul comertului actiunile nu poate fi primita intrucat in conditiile in care reclamanta in calitate de vanzatoare a ales intre reziliere si continuarea contractului, sanctiunea rezilierii, aceasta opereaza conform conventiei de la data la care era prevazuta in contract, respectiv depasirea celor 60 de zile acordate pentru plata integrala a pretului.
In legatura cu cheltuielile de judecata la care a fost obligata recurenta AVAS, se constata ca prima instanta a avut in vedere dispozitiile art.21 alin.4 din OG nr.25/2002 potrivit carora "cheltuielile aferente efectuarii expertizei vor fi avansate de societate sau dupa caz de autoritate si vor fi recuperate de la cumparator".
In cauza contravaloarea expertizei a fost achitata in mod egal de catre ambele parti, valoarea expertizei fiind stabilita in raport de obiectivele formulate de catre cele doua parti si incuviintate de catre instanta. In conditiile in care numai o parte dintre obiectivele stabilite de catre AVAS au condus la dezlegarea pricinii si au determinat admiterea in parte a actiunii reclamantei, pentru obiectivele solicitate de catre reclamanta in sensul dovedirii cuantumului altor daune fara a se preciza in ce constau aceste daune si fara a se demonstra ca reclamanta a suferit alte daune decat cele cuantificate de expert, in mod temeinic si legal prima instanta a dispus restituirea sumei achitata de catre S. Mures pentru aceste obiective.
Fata de cele prezentate mai sus, instanta, in baza disp.art.312 alin.1 C.pr.civ. rap. la art.316 din acelasi cod, a respins recursurile ca nefondate si a mentinut solutia primei instante ca temeinica si legala.