Competenta de solutionare a actiunii in constatarea nulitatii contractelor de privatizare apartine sectiei civile a Tribunalului, nu sectiei comerciale, deoarece nu se pune in discutie comercialitatea actului sau natura comerciala a contractelor de vanzare-cumparare.
- art. 46 alin.4 si art. 48 din Legea nr. 10/2001;
DECIZIA CIVILA NR.562A
Sedinta publica de la 28 septembrie 2010
Prin cererea din 20.08.2002, inregistrata sub nr. 14885/2002, astfel cum a fost modificata la data de 10.10.2002, reclamantul T.M. a solicitat, in contradictoriu cu paratele A. pentru P. si A. a P. S., SC P. H. SA, A. P. si P. M. B., ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare de actiuni nr. 309/25.06.1995 ( pentru 93 actiuni care figureaza la pozitia 17 din lista anexa la contract), incheiat de prima parata cu paratele 2 si 3, iar P. M. B. sa fie obligata sa-i restituie in natura spatiile comerciale vandute prin contract.
In motivare, reclamantul a aratat ca imobilul situat in Bucuresti, format din 3 nivele cu 6 apartamente, i-a fost restituit in natura, prin dispozitia nr. 271/03.04.2002 a P. G. al M. B., in baza Legii nr. 10/2001, cu exceptia parterului in suprafata de 95,40 mp, format din trei magazine ce au facut obiectul contractului de vanzare-cumparare din litigiu.
Vanzarea-cumpararea de actiuni este nelegala, deoarece a fost incheiata cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 77/1994 si ale Legii nr. 58/1991, cat si a dispozitiilor art. 41 din Constitutia Romaniei. Astfel, A. pentru P. si A. a P. S., in calitate de vanzator, nu putea vinde 70 % din actiuni, intrucat nu avea titlu legal de proprietate asupra celor trei magazine. In plus, valoarea actiunilor a fost subevaluata, licitatia nu a fost organizata, iar pentru terenul aferent nu exista certificat de atestare a dreptului de proprietate, conform Hotararii Guvernului nr. 834/1991, data in aplicarea Legii nr. 15/1990.
Atat cumparatorul, cat si vanzatorul au inselat F. P. de S. caci in realitate, actiunile au fost cumparate de catre SC P. H. SA Bucuresti, si nu de catre A. P.. Or, SC P. H. SA Bucuresti este o firma privata cu capital mixt romano-olandez si nu putea cumpara actiuni prin metoda MEBO. Sentinta civila nr. 10151/1994 a Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti nu putea constitui temei legal si titlu de proprietate pentru ca se bazeaza pe doua Hotarari ale Guvernului nr. 643 si 765/1990, care au fost emise cu incalcarea art. 107 din Constitutia Romaniei prin nepublicarea lor in Monitorul Oficial. Totodata, acelasi contract de vanzare-cumparare a fost semnat de 14 persoane din care 13 din partea vanzatorului, insa acesti specialisti nu au vazut neconcordanta existenta intre datele de intocmire a documentelor pe care se bazeaza contractul.
In drept si-a intemeiat actiunea pe prevederile art. 948, 949 si 966 Cod civil, cat si pe dispozitiile art. 46 alin. 4 si art. 48 din Legea nr. 10/2001.
Separat, dar la aceeasi data a fost inregistrata actiunea sub nr. 14886/2002, prin care reclamantul T.R.a chemat in judecata aceiasi parati pentru constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare de actiuni nr. 321 din 23.01.1996, incheiat de prima parata cu paratele doi si trei si pentru ca parata P. M. B. sa fie obligata sa-i restituie in natura aceleasi spatii comerciale vandute potrivit contractului respectiv.
Aceasta actiune contine aceeasi motivare ca si prima, atat in fapt cat si in drept, diferenta dintre ele constand doar in faptul ca, prin primul contract de vanzare-cumparare de actiuni nr. 309/20.06.1995, parata FPS a transmis catre SC P. P. A. S. un numar de 11765 actiuni cu o valoare nominala totala de 294.125.000 lei , reprezentand 31,069% din capitalul social al S. C. P. H. SA, iar prin cel de-al doilea contract nr.321/13.01.1996, F. P. IV M. a transmis catre A. P. P. A. S. un numar de 5043 actiuni in valoare totala nominala de 126.075.000 lei reprezentand 13,32 % din capitalul social al S. C. P. H. SA.
Prin incheierea din 12.12.2002, constatandu-se ca intre cele doua actiuni exista caz de conexitate, in baza art. 164 Cod procedura civila dosarul nr. 14886/2002 a fost conexat la dosarul nr. 14885/2002.
Parata A. P. P. A. S. a formulat intampinare prin care a invocat lipsa calitatii procesuale active ca urmare a faptului ca reclamantul nu are calitatea de parte in contract, dar si lipsa calitatii procesuale pasive, aratand ca prin contractele de vanzare-cumparare nr. 309/20.06.1995 sau nr. 321/23.01.1996, a cumparat actiuni si nu active. Totodata, a invocat exceptiile inadmisibilitatii actiunii in raport de prevederile Legii nr.10/2001, cat si autoritatii de lucru judecat, in raport de sentinta civila nr. 10151 din 18.11.1994 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, prin care se constata ca spatiul comercial in suprafata de 95,40 mp se afla in patrimoniul SC P. H. SA.
La randul sau, parata SC P. H. SA, prin intampinare, a invocat aceleasi exceptii, iar pe fond, a solicitat respingerea actiunii.
Prin sentinta civila nr.17297 din 20.12.2002, Tribunalul Bucuresti - Sectia Comerciala a respins actiunea, ca fiind prescrisa.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala, prin decizia civila nr. 1702 din 05.11.2003, a admis recursul declarat de reclamant, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala, ca urmare a inlaturarii exceptiei prescriptiei.
Prin sentinta comerciala nr. 12160 din 25.11.2004, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala a respins exceptiile lipsei calitatii procesuale active si pasive cat si a autoritatii de lucru judecat, dar si actiunea ca neintemeiata.
Prin decizia comerciala nr. 63 din 08.02.2006, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a Comerciala a respins apelul, ca nefondat.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia Comerciala, prin decizia nr. 1569 din 27.04.2007 a admis recursul, a casat decizia si sentinta nr. 12160/25.11.2006 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala si a trimis cauza Tribunalului Bucuresti - Sectia civila.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca, reclamantul a formulat actiunea principala si conexa ce fac obiectul litigiului, in calitate de persoana indreptatita la masurile reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Constatarea nulitatii absolute a celor doua contracte de vanzare-cumparare actiuni incheiate in cadrul procesului de privatizare a SC P. H. SA si AS PAS P., cu privire la spatiul situat la parterul imobilului a carui restituire se solicita, s-a fundamentat in drept, pe dispozitiile art.46 alin.4 si art.48 din legea nr.10/2001.
Prin urmare, raportul juridic dedus judecatii se circumscrie exclusiv pe dispozitiile Legii nr. 10/2001, pe care persoana indreptatita si-a intemeiat in drept actiunea.
Litigiul nu pune in discutie comercialitatea actului sau natura comerciala a contractelor de vanzare-cumparare a caror nulitatea se solicita, ci legalitatea actelor juridice de instrainare facute in cadrul procesului de privatizare avand ca obiect un imobil care intra sub incidenta Legii speciale nr. 10/2001, in raport de care se examineaza cererea de constatare a nulitatii absolute a contractelor.
Cum competenta de a se pronunta asupra acestor motive de nulitate apartine tribunalului, potrivit legii speciale, Inalta Curte de Casatie si Justitie a constatat ca hotararile pronuntate in cauza de sectiile comerciale au fost date cu incalcarea normelor imperative care reglementeaza competenta de atributiune a instantelor de judecata in aceasta materie.
Rejudecand, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila, prin sentinta civila nr. 262/08.02.2008, a respins actiunea formulata de reclamantul T. R., intre timp decedat, si continuata de T. D., pentru lipsa calitatii procesuale active, cu motivarea ca aceasta nu a facut dovada calitatii de mostenitor de dupa reclamant.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie, prin decizia civila nr. 621A din 08.09.2008, a admis apelul declarat de T.D., a desfiintat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare primei instantei, cu motivarea ca aceasta a facut dovada calitatii de mostenitor de dupa reclamantul T. R. cu certificatul de mostenitor nr.39/2004.
Reluand judecata, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila, prin sentinta civila nr. 1415 din 08.12.2009, a respins actiunea, ca neintemeiata.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca, prin contractele de vanzare-cumparare de actiuni nr. 309/1995 si nr. 321/1996, parata A. P. P.A.S. a cumparat un numar de 93, respectiv 39 actiuni din capitalul social al SC P. SA de la FPP IV Muntenia, respectiv FPS, aferente magazinului alimentar din str. Galati nr. 111.
Asociatia P. SA s-a constituit persoana juridica in temeiul Legii nr. 21/1924, prin sentinta civila nr. 4 din 15.02.1993 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti si transformata ulterior, in conformitate cu prevederile Legii nr. 77/1994.
De asemenea, a statuat ca spatiul comercial din litigiu a fost adus ca aport la capitalul social de catre actionarul Statul Roman, in conditiile art. 65 din Legea nr. 31/1990 si sentinta civila nr. 674/1992 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, de catre societatea parata. Contractele au fost incheiate cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 58/1991 si ale Legii nr. 77/1994. Totodata, reclamanta nu a dovedit reaua-credinta a paratelor in incheierea contractelor si nici incalcarea vreunor dispozitii legale imperative care sa atraga nulitatea absoluta a contractelor de vanzare-cumparare in baza art. 948, 949 si 969 Cod civil.
In plus, prin decizia civila nr. 69 din 29.01.2009 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, pronuntata in dosarul nr. 30164/3/2006, i s-au acordat reclamantului masuri reparatorii in echivalent l a pretul pietii,
conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, in baza art. 29 din Legea nr. 10/2001, pentru spatiul comercial de 84,65 mp situat la parterul imobilului din Bucuresti.
Referitor la cererea completatoare depusa la data de 18.02.2009, prin care reclamanta a solicitat obligarea paratei SC P. H. SA la plata sumei de 793.000 lei, reprezentand contravaloarea chiriilor incasate de aceasta de la data de 03.04.2003, de la agentii economici, instanta a retinut ca in momentul incasarii chiriei parata era unic proprietar al cladirii, ceea ce-i conferea beneficiul tuturor atributelor dreptului de proprietate.
Sentinta a fost atacata cu apel de catre reclamanta, care, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, a sustinut in concret urmatoarele:
- afirmatia ca spatiul comercial in litigiu a fost adus ca aport la capitalul social, in conditiile art. 65 din Legea nr. 31/1990 si a sentintei civile nr. 674/1992 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, de catre societatea parata, nu este sustinuta de inscrisurile dosarului. Critica precum ca reclamanta nu a probat nerespectarea la incheierea contractelor de vanzare-cumparare de actiuni a unor dispozitii imperative care sa atraga nulitatea absoluta a acestora, este nereala;
- sentinta nr. 674/1992 a fost pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti si nu de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti si are ca obiect infiintarea SC P. H. SA Bucuresti, ca o firma privata mixta romano-olandeza;
- actiunile cumparate de A. P. PAS predate fara plata catre SC P. H. SA Bucuresti de la FPS, nu faceau parte din capitalul social al SC P. SA la data cand SC P. H.SA Bucuresti a devenit persoana juridica;
- valoarea actiunilor a fost subevaluata;
- vanzatorul nu avea in proprietate spatiul in litigiu, neavand titlu de proprietate si nefiind evidentiat in cadastru funciar, iar contractul de vanzare-cumparare nu a fost intocmit de un notar public;
- Asociatia P. PAS care a predat fara plata actiunile firmei private cu capital mixt romano-olandez a incalcat Legea nr. 77/1994, privind privatizarea societatilor comerciale cu capital integral de stat, intrucat SC P. SA se privatizase prin sentinta nr. 674/SC/1992 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti;
- SC A. SA, care administra imobilul din str. V. L. nr. 111, sector 2, Bucuresti, nu a participat la intocmirea acestor contracte;
- spatiul comercial nu putea fi vandut si cumparat, intrand sub incidenta Legii nr. 10/2001, ca urmare a preluarii abuzive prin Decretul nr. 92/1950, astfel cum se constata prin dispozitia nr. 271/03.04.2003 a Primarului General al Municipiului Bucuresti;
- FPS nu a detinut niciodata imobilul in litigiu;
- despagubirile in echivalent stabilite prin decizia civila nr. 69 din 29.01.2009 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, nu asigura o plata efectiva a despagubirilor calculate in conditiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005;
- gresit i s-a respins cererea de acordare a despagubirilor in suma de 793.000 lei, deoarece ea este proprietara spatiului comercial in litigiu;
- instanta a incalcat dispozitiile art. 1291 pct. 5 si 6 Cod procedura civila, cat si dispozitiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedura civila, neexercitand rol activ pentru aflarea adevarului si pentru a se pronunta asupra obiectului cererii deduse judecatii, iar hotararea nu cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se sprijina.
In consecinta, a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei si retinerea cauzei spre rejudecare in fond, in sensul de a se dispune obligarea paratei SC P. H. SA Bucuresti de a-i lasa in deplina proprietate si linistita posesie spatiul comercial de la parterul imobilului situat in Bucuresti, str. V. L. nr. 111, in limita cotei de 3/4 pentru reclamanta si 1/4 pentru M. G.G., pe care eronat instanta a refuzat sa-l introduca in cauza. De asemenea, a cerut obligarea intimatei-parate SC P. H. SA Bucuresti sa-i lase in deplina proprietate si linistita posesie spatiul denumit "depozit", in suprafata de 14 mp, construit ilegal, fara autorizatie de construire, ca anexa la spatiul in litigiu, cat si obligarea acesteia la plata sumei de 793.000 lei reprezentand chiriile incasate din inchirierea spatiului comercial din litigiu.
Dupa prima zi de infatisare din 22.06.2010, reclamanta si-a completat motivele de apel, insa, intrucat acestea au fost depuse cu depasirea termenului legal, instanta nu le poate lua in considerare.
Prin intampinare, intimata A. P. PAS Bucuresti a invocat exceptiile lipsei calitatii procesuale active, lipsei de interes si lipsa calitatii sale procesuale pasive.
Sub aspectul exceptiei lipsei de interes a reclamantei, in sustinerea actiunii, parata a pretins, ca chiar daca s-ar anula vanzarea celor 93 actiuni de catre APAPS (FPS) respectiv a celor 39 actiuni de catre SIF Muntenia, aceste actiuni ar reveni in proprietatea APAPS, respectiv SIF Muntenia, iar reclamanta nu ar avea nici un beneficiu.
Intimata SC P. H. SA Bucuresti a solicitat respingerea apelului, invocand incidenta exceptiei autoritatii de lucru judecat, in raport de decizia civila nr. 69/29.01.2009 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 1024/18.02.2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia Civila, cat si de sentinta civila nr. 2688/14.04.2003 a Judecatoriei sector 2 Bucuresti ramasa definitiva si irevocabila prin respingerea apelului si a recursului.
Intimata A. pentru V. A. S. - A.V.A.S a reiterat exceptiile lipsei calitatii procesuale active cat si a lipsei de interes a reclamantei.
In sustinerea exceptiei lipsei de interes a cererii in anularea contractelor de vanzare-cumparare de actiuni, intimata a pretins ca anularea contractelor de vanzare-cumparare nu ar avea consecinta asupra dreptului de proprietate asupra imobilului, a carui restituire in natura o pretinde reclamanta prin capatul doi de cerere.
Nu exista pentru apelanta reclamanta interesul personal si direct pentru anularea vanzarii pachetului de actiuni, intrucat folosul practic nu este atins prin admiterea cererii de anulare a actelor respective. Aceasta intrucat, ea a realizat privatizarea SC P. H.SA Bucuresti prin vanzarea pachetului de actiuni detinut in numele statului la aceasta societate, iar nu prin instrainarea imobilului a carui restituire in natura se solicita.
Astfel, prin anularea contractelor de vanzare-cumparare de actiuni, acestea ar redeveni proprietatea A.V.A.S, respectiv SIF Muntenia si nu a reclamantei.
Apelul nu este intemeiat.
Astfel, se constata ca, desi initial, reclamantul T. R. a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare nr. 309 din 25.06.1995 si nr. 321 din 23.01.1996 si restituirea in natura a spatiilor comerciale de catre M. B., drept efect al constatarii nulitatii, prin prezentul apel continuatoarea reclamantului pretinde revendicarea imobilului.
Sub acest aspect, curtea de apel constata ca, prin decizia nr.1569 din 27.04.2007, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia Comerciala a stabilit cu putere de lucru judecat, temeiul juridic al cererii de chemare in judecata, respectiv, dispozitiile art. 46 alin.4 si art. 48 din Legea nr. 10/2001 si cadrul legal in care trebuie analizat raportul juridic dedus judecatii si anume, dispozitiile acestei legi speciale, cu referire la calitatea de persoana indreptatita a reclamantei.
In plus, conform art. 294 alin. 1 Cod procedura civila, in apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot face alte cereri noi.
Ca urmare, motivele de apel ce vizeaza gresita respingere a actiunii in revendicare, urmeaza a fi respinse ca inadmisibile.
Intrucat instanta de apel nu este legal investita cu o actiune in revendicare, exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de SC P. H. SA Bucuresti, in raport de decizia civila nr. 1024 din 18.02.2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin care s-au respins ca nefondate recursurile declarate de reclamanta T.D. si intervenientul M.G. G. impotriva deciziei nr. 69 din 29.01.2009 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, urmeaza a fi respinsa, ca neintemeiata.
Neincidenta exceptiei autoritatii de lucru judecat este data de cauza diferita a celor doua cereri de chemare in judecata, caci, prin actiunea de fata, intemeiata pe prevederile art. 46 alin. 4 si art. 48 din Legea nr.10/2001, cat si pe prevederile art. 948, 949 si 969 Cod civil, s-a solicitat constatarea nulitatii contractelor de vanzare de actiuni si repunerea in situatia anterioara, ce in acceptiunea reclamantului echivaleaza cu restituirea in natura a imobilului, iar prin actiunea finalizata prin decizia civila nr. 1024/18.02.2010 a
Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a solicitat si solutionat actiunea in revendicare, intemeiata pe prevederile art. 480 Cod civil.
Or, conform art. 1201 Cod civil este lucru judecat cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti. Lipsa unei singure conditii, atrage neincidenta exceptiei.
In cauza, nu este data nici exceptia lipsei calitatii procesuale active, caci, reclamanta a facut dovada calitatii de persoana indreptatita la masuri reparatorii pentru imobilul din litigiu prin Dispozitia nr. 6408 din 05.10.2006 a Primarului General al Municipiului Bucuresti.
Totodata, fiind parti in contractele de vanzare-cumparare de actiuni, a caror nulitate se solicita, deci parti in raportul obligational dedus judecatii, intimatele parate au calitate procesuala pasiva.
Conform art. 46 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, in vigoare la data intentarii actiunii: "Actele juridice de instrainare, inclusiv cele intocmite in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta daca au fost incheiate cu incalcarea dispozitiilor imperative ale legilor in vigoare la data instrainarii."
Pentru a face insa obiectul analizei motivelor de nulitate invocate, reclamanta trebuie sa dovedeasca indeplinirea cumulativa a conditiilor de exercitiu a actiunii si anume afirmarea unui drept, interesul, capacitatea procesuala si calitatea procesuala. Lipsa unei singure conditii atrage respingerea actiunii.
Examinand exceptia lipsei de interes, invocata de intimate, curtea constata ca aceasta este intemeiata.
Intr-adevar, pentru a justifica declansarea procedurii judiciare, reclamantul trebuie sa dovedeasca existenta folosului practic pe care il urmareste, adica sa faca dovada existentei unui avantaj legal respectiv al unui folos de ordin material sau moral.
Conditia interesului nu este ceruta numai la punerea in miscare a actiunii prin introducerea cererii de chemare in judecata, ci ea trebuie indeplinita in legatura cu toate formele procedurale care alcatuiesc continutul actiunii (aparari, exercitarea cailor de atac, etc.) .
Consecinta constatarii lipsei de interes exceptie dirimanta si de fond, atrage respingerea actiunii ca lipsita de interes.
Astfel, chiar daca s-ar constata incidenta cazurilor de nulitate absoluta, invocate de catre reclamanta si cele doua contracte de vanzare-cumparare de actiuni, ar fi declarate nule, actiunile vandute prin acestea ar reveni in patrimoniul vanzatorilor, drept efect al repunerii in situatia anterioara si nu ar putea conduce la restituirea imobilului in natura, caci prin aceste contracte, s-a transferat dreptul de proprietate asupra actiunilor, si nu dreptul de proprietate asupra imobilului, constand din spatiile comerciale din litigiu.
Ca urmare, actiunile ar reveni in patrimoniul vanzatorilor, respectiv al F. P. de S. si F. P. P.IV M..
In consecinta, reclamanta ar putea pretinde de la aceste institutii masuri reparatorii, in conditiile art. 21 din Legea nr.10/2001,
Numai ca reclamanta este deja beneficiara acestor masuri reparatorii, dar nu in natura, ci in echivalent, in baza Dispozitiei nr. 6408/05.10.2006 a P. G. al M. B., din cuprinsul careia rezulta ca s-au acordat masuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentele instrainate si spatiul comercial in suprafata de 95,40 mp ocupat de societatea parata in baza sentintei civile nr. 10151/18.11.1994 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, astfel cum rezulta din cuprinsul deciziei civile nr. 1024 din 18.02.2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala.
In plus, prin decizia civila nr. 69/29.01.2009 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila s-a statuat irevocabil, deci cu putere de lucru judecat ca pentru spatiul comercial de 84,65 mp teren situat la parterul imobilului din Bucuresti, reclamanta este indreptatita la masuri reparatorii prin echivalent la pretul pietii conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Este adevarat ca, in baza art. 48 (ulterior art. 47) din Legea nr.10/2001, in redactarea in vigoare la data intentarii actiunii: "Persoanele indreptatite, precum si persoanele vatamate intr-un drept al lor, carora pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi li s-au respins prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, actiunile avand ca obiect bunuri preluate in mod abuziv de stat, de organizatii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura solutiilor pronuntate, masuri reparatorii in natura sau prin echivalent, in conditiile prezentei legi".
Ulterior insa, prin decizia nr. 1055/2007 a Curtii Constitutionale, aceste prevederi au fost declarate neconstitutionale.
Or, in prezent, curtea nu poate face aplicarea unui text de lege declarat neconstitutional, chiar daca acesta era in vigoare la data intentarii actiunii.
Ca urmare, dat fiind efectul negativ al prezumtiei lucrului judecat pentru reclamanta, dar si al declararii neconstitutionale a prevederilor art. 48 (art. 47) din Legea nr. 10/200, reclamanta nu poate obtine restituirea in natura a imobilului nici in temeiul Legii nr. 10/2001.
In consecinta, folosul practic ce s-ar putea obtine de catre reclamanta prin constatarea nulitatii absolute a celor doua contracte de vanzare-cumparare, este inexistent,
Pentru acest considerent, solutia primei instante este legala si temeinica.
In conditiile constatarii inexistentei uneia din conditiile de exercitiu a actiunii, si anume lipsa interesului, examinarea pe fond a motivelor de nulitate absolute invocate si reiterate prin motivele de apel, nu mai este posibila.
Just a fost respins si capatul de cerere privind plata contravalorii lipsei de folosinta a spatiului comercial in litigiu, atata vreme cat reclamanta nu si-a reinviat dreptul de proprietate asupra acestuia, pe calea actiunii in revendicare respinsa cu putere de lucru judecat prin decizia civila nr. 69/29.01.2009 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila si ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 1024/18.02.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, si nici pe calea acestei actiuni.
Mentinerea solutiei de respingere a actiunii, dar pe considerentul primirii exceptiei lipsei de interes a primelor doua capete de cerere, face, ca criticile privind nerespectarea dispozitiilor art. 261 Cod procedura civila, ce vizeaza nemotivarea in fapt si in drept a hotararii data in prima instanta, cat si a prevederilor art. 129 Cod procedura civila, ce vizeaza lipsa rolului activ al primei instante, sa ramana fara obiect.
In acest context ramane lipsita de interes si critica privind neintroducerea in cauza a numitului M. G.G., titular al dreptului la despagubiri alaturi de reclamanta, in baza sentintei civile nr. 56/24.01.2005 a Tribunalului Bucuresti Sectia a IV-a Civila, definitiva prin decizia civila nr. 62A/29.01.2007 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si irevocabila prin Decizia nr. 292/21.01.2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pentru imobilul din litigiu.
Drept urmare, retinand netemeinicia apelului, urmeaza ca in baza art. 296 Cod procedura civila, acesta sa fie respins, ca nefondat.
2