Recurs. Incheiere de indreptare a erorii materiale. Inadmisibilitate.
C. pr. pen., art. 195, art. 3851, art. 38515 pct. 1 lit. a
Art. 3851 alin. 2 si 3 C. pr. pen. instituie regula dupa care incheierile pronuntate de instanta, chiar ulterioare hotararii asupra fondului, nu pot fi atacate separat cu recurs, ci numai odata cu sentinta ori decizia recurata. In categoria acestor incheieri intra si cele pronuntate in temeiul art. 195 C. pr. pen., pentru ele nefiind prevazute dispozitii distincte care sa deroge de la regula. Prin incheierea pronuntata la data de 2 septembrie 2011 in dosarul nr. 670/320/2009, Judecatoria Tg.-Mures a respins ca neintemaiata cererea de indreptare a erorii materiale pretins strecurate in dispozitivul sentintei penale nr. 923/14 iulie 2009 a Judecatoriei Tg.-Mures, cerere formulata de aparatorul desemnat din oficiu pe seama inculpatilor D.C.N. si D.F..
In motivarea acestei incheieri, prima instanta a retinut, in esenta, ca in sentinta penala enuntata nu s-a strecurat vreo eroare materiala, de natura celei invocate de avocat.
Impotriva acestei incheieri au declarat recurs condamnatii D.F. si D.C..
In motivarea recursurilor, cei doi precizeaza ca nu sunt de acord sa achite cheltuielile judiciare la care au fost obligati.
Analizand recursurile formulate, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 670/320/2009 al Judecatoriei Tg.-Mures, a sustinerilor recurentilor si ale reprezentantului Ministerului Public, precum si din oficiu, in limitele efectelor devolutiv si neagravarii situatiei in propria cale de atac, se retin urmatoarele:
Art. 3851 alin. 2 si 3 C. pr. pen. instituie regula dupa care incheierile pronuntate de instanta, chiar ulterioare hotararii asupra fondului, nu pot fi atacate separat cu recurs, ci numai odata cu sentinta ori decizia recurata. In categoria acestor incheieri intra si cele pronuntate in temeiul art. 195 C. pr. pen., pentru ele nefiind prevazute dispozitii distincte care sa deroge de la regula.
In plus, chiar daca incheierea prin care s-a solutionat o cerere de indreptare a erorilor materiale ar fi fost supusa separat recursului, d-nii D.F. si D.C. nu intra in categoria persoanelor interesate sa o atace, din moment ce dispozitia primei instante pe primul nu-l prejudiciaza cu nimic, iar pe al doilea nu-l vizeaza deloc.
In aceste circumstante, recursurile celor doi sunt inadmisibile, urmand sa fie respinse ca atare, in conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. a C. pr. pen.
In acest context, mai amintim ca o manifestare de vointa in sensul retragerii caii de atac declarate nu poate produce consecinte decat daca acea cale de atac raspunde exigentelor legale sub aspectul hotararii vizate, al titularului si al termenului, ceea ce nu este cazul in speta.