Incheiere de respingere a cererii de ajutor public judiciar. Cai de atac. Inadmisibilitatea apelului sau recursului
- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008 - art. 15
Potrivit art. 15 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008 "Impotriva incheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, in termen de 5 zile de la data comunicarii incheierii", iar conform alineatului (3) al aceluiasi articol "Cererea de reexaminare se solutioneaza in camera de consiliu de un alt complet, instanta pronuntandu-se prin incheiere irevocabila".
Prin urmare, fata de textul legal de mai sus, care este o norma speciala in raport cu norma generala cuprinsa in art. 282 C. pr. civ., impotriva incheierii de respingere a cererii de ajutor public judiciar se poate doar cerere de reexaminare, solutia data intrand in puterea lucrului judecat si nemaiputand face obiectul cailor de atac prevazute de legiuitor pentru hotararea judecatoreasca insasi.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 1074 din 5 aprilie 2012, G.O.
Prin Decizia civila nr. 1058/14.12.2011, pronuntata in dosarul nr. 33962/325/2010, Tribunalul Timis a respins apelul formulat de reclamantii A.I.G. si A.G.C. impotriva sentintei civile nr. 21644/20.09.2011 pronuntata de Judecatoria Timisoara.
Astfel, Tribunalul a mentinut si confirmat hotararea primei instante care a admis exceptia de netimbrare si pe cale de consecinta a anulat actiunea formulata de reclamanti.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut, in esenta, ca impotriva incheierii prin care a fost solutionata cererea de ajutor public judiciar singura cale prevazuta de legea speciala (art.15 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008) este cererea de reexaminare, astfel incat solutia data nu mai poate face obiectul cenzurii in caile de atac prevazute de legiuitor pentru hotararea insasi.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii, iar prin Decizia civila nr. 1074 din 5 aprilie 2012, Curtea de Apel Timisoara a respins recursul acestora pe baza considerentelor mai jos redate.
Analizand decizia data in apel, Curtea a constatat ca aceasta reflecta o interpretare corecta a dispozitiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 raportat la art. 8 si art. 9 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008 si ca reclamantilor nu li s-a restrans dreptul de acces la justitie, in raport cu dispozitiile art. 6 din CEDO.
In primul rand, Curtea a constatat ca art. 6 din CEDO garanteaza tuturor cetatenilor care fac parte din Consiliul Europei dreptul de acces la o instanta independenta si impartiala, dar asa cum a reafirmat in multiple cazuri Curtea de la Strasbourg, acest drept la instanta este conditionat de plata unor taxe judiciare, in privinta carora statele membre au o anumita marja de liberate decizionala.
In acest context, legiuitorul roman a adoptat initial Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare, acest act normativ reprezentand legea speciala care determina precis taxele judiciare de timbru datorate pentru toate tipurile de actiuni in justitie si care, totodata, nominalizeaza categoriile de actiuni care sunt scutite de la plata unor astfel de taxe, in principiu datorita unor ratiuni de echitate sociala.
In plus, Statul Roman, pentru a facilita accesul la justitie al cetatenilor proprii, dar si al celor din celelalte State Membre ale UE, a adoptat Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 51/2008, care transpune in legislatia interna Directiva CE nr. 8/2003 privind ajutorul public judiciar.
Prin urmare, din punct de vedere legislativ, Romania are asigurate toate instrumentele necesare pentru a facilita accesul la justitie al cetatenilor, iar prin raportarea acestor norme la situatia concreta din speta, Curtea a constatat ca judecatoria a dispus anularea actiunii reclamantilor pentru netimbrare, subsecvent solutionarii cererii de ajutor public judiciar formulata de catre reclamanti in temeiul Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 51/2008 constatandu-se in prealabil ca, raportat la venitul mediu net pe membru de familie realizat, acestia pot beneficia doar de un ajutor public judiciar in modalitatea esalonarii platii taxei judiciare de timbru in suma totala de 7.060,2 lei in 20 de rate lunare egale
Incheierea judecatoriei, investita cu solutionarea actiunii, a fost atacata de reclamantii - recurenti cu o cerere de reexaminare, singura cale de atac prevazuta de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008, prin dispozitiile art. 15 din actul normativ amintit, cerere care a fost judecata de un alt complet, astfel incat solutia data in prima instanta acestui incident procedural a intrat in puterea de lucru judecat, nemaiputand face obiectul cenzurii in caile de atac prevazute de legiuitor pentru hotararea judecatoreasca insasi, prin derogare de la regula de procedura cuprinsa de art. 282 C. pr. civ., in respectarea principiului de drept potrivit caruia specialul deroga de la general (specialia generalibus derogant).
De aceea, Curtea a constatat ca in mod corect tribunalul a apreciat ca singura verificare posibil de efectuat in apel, sub aspectul legalitatii hotararii de prima instanta, este din perspectiva respectarii exigentelor art. 20 alin. (2) si (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, republicata, respectiv a punerii in vedere in prealabil de catre instanta a cuantumului taxei judiciare de timbru de achitat.
Or, din chiar continutul incheierilor pronuntate de cele doua complete asupra cererii de ajutor public judiciar, rezulta in mod cert care era cuantumul primei rate de achitat, reclamantii avand cunostinta de acesta. Si de aceea nu s-a putut retine ca accesul la justitie garantat prin art. 6 alin. (1) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului a fost obstructionat, cu atat mai mult cu cat prin actiunea domniilor lor, reclamantii - recurenti solicitau acordarea de catre instanta a unor sume considerabile, respectiv 58.898,40 EURO precum si peste 5.000 lei.