Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea rechizitoriului sau a urmaririi penale. Cazuri.
C. pr. pen., art. 300, art. 332
Imprejurarile ca procurorul nu a trecut in rechizitoriu in vederea citarii, dupa caz: asiguratorul sau Fondul de protectie a victimelor strazii si ca nu s-a preocupat, in cursul urmaririi penale, sa lamureasca daca autoturismul implicat in accidentul care a declansat procedurile este sau nu asigurat de raspundere civila, iar, in caz afirmativ, care este societatea de asigurare si corespondentul acesteia in Romania, nu constituie nereguli dintre cele care afecteaza valabilitatea actului de sesizare si pentru a caror remediere nu exista alta cale decat restituirea cauzei in vederea refacerii rechizitoriului.
In acelasi timp, aceste omisiuni ale procurorului nu se incadreaza nici intre viciile de forma expres si limitativ prevazute de art. 332 C. pr. pen., astfel incat acoperirea lor sa implice o dispozitie de dezinvestire a instantei cu consecinta reluarii urmaririi penale. Prin sentinta penala nr. 432/18 noiembrie 2011, Judecatoria Reghin:
- in baza art. 332 alin. 2 Cod procedura penala raportat la art. 263 alin. 2 Cod procedura penala, a restituit cauza privind pe inculpatul G.V. procurorului pentru completarea urmaririi penale.
- a facut aplicarea dispozitiilor art. 192 alin. 3 C. pr. pen.
Pentru pronuntarea acestei hotarari, prima instanta a constatat ca, in cauza, rechizitoriul nu prezinta cadrul procesual complet, in sensul ca in cuprinsul rechizitoriului nu se fac mentiuni referitoare la asigurator sau, potrivit legii, mentiuni privind Fondul de Protectia Victimelor Strazii, in cazul in care din cercetare a rezultat ca vehiculul nu a fost asigurat de raspundere civila auto. In aceasta situatie, potrivit art. 263 al. 2 Cod procedura penala, instanta a constatat ca actul de sesizare este incomplet, intrucat prin rechizitoriu nu se arata numele, prenumele persoanelor care trebuie citate in instanta, cu indicarea calitatii lor in proces si locul unde urmeaza a fi citate prin omisiunea asiguratorului sau a Fondului de Protectia Victimelor Strazii. De asemenea, a mai observat ca, din actele de urmarire penala, nu rezulta cu claritate, nefiind lamurite aspectele legate de existenta unei polite de asigurare valabile, inclusiv a corespondentului in Romania a asiguratorului cu care aceasta polita a fost incheiata si nefiind lamurite aspectele legate de existenta asiguratorului nu s-a dispus prin rechizitoriu citarea Fondului de Protectia Victimelor Strazii. Aceasta chestiune nefiind lamurita, instanta a apreciat ca, potrivit art. 332 al. 2 Cod procedura penala, se impune desesizarea si trimiterea cauzei procurorului sub aspectul lamuririi chestiunilor legate de asigurator sau garant in cauza.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Reghin.
In motivarea caii de atac, se contesta legalitatea si temeinicia dispozitiei Judecatoriei Reghin de dezinvestire si de restituire a cauzei la procuror in vederea "completarii" urmaririi penale. Recurentul considera ca, in cauza, nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 332 alin. 2 C. pr pen., de restituire a cauzei la parchet pentru refacerea urmaririi penale, intrucat faptul ca procurorul nu a identificat asiguratorul strain de raspundere civila si corespondentul acestuia in Romania poate fi corectat in fata primei instante prin emiterea unei adrese catre Biroul Asigurarilor de Autovehicule din Romania. Astfel neregularitatea actului de sesizare putea fi inlaturata prin acordarea unui termen in acest sens si nu prin restituirea cauzei la procuror. In plus, viciul constatat de prima instanta nu se incadreaza intre cele sanctionate cu nulitatea absoluta, prevazute de art. 197 alin. 2 C. pr. pen.
Analizand recursul declarat, prin prisma materialului dosarului nr. 3860/289/2011 al Judecatoriei Reghin, a sustinerilor si concluziilor recurentului si ale intimatilor, precum si din oficiu, in limitele efectului devolutiv, se retin urmatoarele:
Recursul declarat de procuror impotriva acestei hotarari este fondat, in acest sens aducand urmatoarele argumente:
Pentru inceput, observam ca prima instanta a constatat ca procurorul nu a indicat in rechizitoriu in mod complet persoanele care urmeaza sa fie citate in fata instantei, omitand sa identifice in cauza care este persoana tinuta, potrivit legii, sa garanteze repararea prejudiciului alegat de persoana vatamata, dupa caz, in calitate de asigurator sau parte responsabila civilmente.
Desi judecatoria a calificat initial aceasta omisiune ca fiind o neregula a actului de sesizare, hotararea de desesizare a intemeiat-o pe dispozitiile art. 332 C. pr. pen., dar a restituit cauza la procuror in vederea "completarii" urmaririi penale, cu toate ca o asemenea finalitate nu mai este posibila in actuala reglementare.
Subliniem apoi ca, potrivit art. 300 C. pr. pen., alin. 2 C. pr. pen., in cazul in care, cu prilejul verificarii rechizitoriului, instanta constata ca sesizarea nu este facuta potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui termen in acest scop, dosarul se restituie organului care a intocmit actul de sesizare, in vederea refacerii acestuia.
Legea nu prevede, nici macar enumerativ, care sunt cauzele care pot justifica dispozitia instantei de desesizare pentru refacerea rechizitoriului. In orice caz, acestea nu pot fi decat vicii intrinseci actului originar de sesizare care privesc, de exemplu:
- necompetenta materiala, personala ori functionala a procurorului titular al rechizitoriului;
- absenta dispozitiei de punere in miscare a actiunii penala, daca acuzarea nu a fost formulata anterior prin ordonanta;
- absenta dispozitiei de trimitere in judecata;
- neindicarea in dispozitivul rechizitoriului a persoanei si/sau a faptei pentru care este sesizata instanta. Este avuta in vedere aici situatia in care se omite complet aratarea persoanei si a faptei, nu si imprejurarea in care, in partea descriptiva a rechizitoriului apar mai multe persoane si/sau fapte decat in dispozitiv;
- ambiguitratea incadrarii juridice aduse faptei/faptelor;
- absenta verificarilor impuse de art. 264 alin. 3 C. pr. pen.;
- absenta partii expozitive a rechizitoriului, ori o motivare a acestuia echivoca, incompleta si in contradictie cu dispozitivul sau cu normele elementare de drept;
-contradictii existente intre starea de fapt si incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare.
Chiar daca rechizitoriul reprezinta oglinda fazei prealabile judecatii, in actuala reglementare, nu se circumscriu cauzelor care atrag aplicarea art. 300 C. pr. pen. neregularitati anterioare si extrinseci rechizitoriului, strecurate pe durata desfasurarii urmaririi penale, cum sunt nelegala incepere a urmaririi penale, necompetenta organului de cercetare penala, neinformarea invinuitului/inculpatului asupra cauzei si naturii acuzatiei, neaudierea sau audierea informa a invinuitului/inculpatului, omisiunea prezentarii materialului de urmarire penala ori prezentarea acestuia contrar dispozitiilor legale pertinente, iregularitatea obtinerii probelor, omisiunea identificarii tuturor persoanelor care urmeaza sa fie citate in instanta. Pentru aceste vicii exista alte remedii de reparare care pot fi, in functie de specificul neregulii: invocarea nulitatii relative, prevalarea de procedura instituita de art. 332 C. pr. pen., inlaturarea probei pe taramul art. 64 alin. 2 C. pr. pen., implicarea instantei, cu concursul procurorului si al partilor, in identificarea si chemarea tuturor celor care contribuie la justa solutionare a litigiului.
In prezenta cauza, imprejurarile ca procurorul nu a trecut in rechizitoriu in vederea citarii, dupa caz: asiguratorul sau Fondul de protectie a victimelor strazii si ca nu s-a preocupat, in cursul urmaririi penale, sa lamureasca daca autoturismul implicat in accidentul care a declansat procedurile este sau nu asigurat de raspundere civila, iar, in caz afirmativ, care este societatea de asigurare si corespondentul acesteia in Romania, nu constituie nereguli dintre cele care afecteaza valabilitatea actului de sesizare si pentru a caror remediere nu exista alta cale decat restituirea cauzei in vederea refacerii rechizitoriului.
In acelasi timp, aceste omisiuni ale procurorului nu se incadreaza nici intre viciile de forma expres si limitativ prevazute de art. 332 C. pr. pen., astfel incat acoperirea lor sa implice o dispozitie de dezinvestire a instantei cu consecinta reluarii urmaririi penale.
In aceste circumstante, omisiunile constatate de prima instanta pot fi complinite de aceasta, in termen util, in cursul judecatii, anterior intrarii in cercetarea judecatoreasca, cu ocazia rezolvarii chestiunilor preliminarii, prin traducerea inscrisului aflat la fila 61 a dosarului de urmarire penala si, in functie de termenii acestuia:
- daca exista o polita de asigurare in fiinta la data accidentului, prin mijlocirea Biroului Asigurarilor de Autovehicule din Romania, sa identifice si apoi sa citeze corespondentului in tara noastra a societatii de asigurare;
- daca o asemenea polita nu a fost valabila la data accidentului si inculpatul nu poate sa infatiseze o alta polita de asigurare valida, vazand cererea formulata de partea civila la termenul din 18 noiembrie 2011, precum si cele statuate de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. III/15 iunie 2010 (publicata in "Monitorul oficial al Romaniei", partea I, nr. 866/23 decembrie 2010), sa introduca in cauza Fondul de protectie a victimelor strazii, in calitate de parte responsabila civilmente.
In lumina considerentelor de mai sus, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. c C. pr. pen., vom admite recursul Parchetul de pe langa Judecatoria Reghin declarat impotriva sentintei penale nr. 432/18 noiembrie 2011 a Judecatoriei Reghin, cu consecintele casarii integrale a hotararii recurate si trimiterii cauzei la Judecatoria Reghin pentru continuarea judecatii in prim grad in fond.