Procedura prealabila formularii unei plangeri care vizeaza inscrierea in cartea funciara. Plangere impotriva incheierii de carte funciara.
Prin art.50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 s-a prevazut posibilitatea pentru persoanele interesate sa formuleze cerere de reexaminare impotriva incheierii de admitere sau de respingere a unei cereri de inscriere in cartea funciara, cerere care se solutioneaza prin incheiere de catre registratorul-sef.
Prin aceste prevederi legale s-a instituit o procedura prealabila formularii unei plangeri care vizeaza inscrierea in cartea funciara a unui act sau a unui fapt juridic.
Imprejurarea ca art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 contine o norma dispozitiva, in sensul ca persoanele interesate pot formula cerere de reexaminare, nu inseamna ca persoanele respective pot opta intre a formula cerere de reexaminare impotriva incheierii de admitere sau de respingere a cererii de inscriere sau a formula plangere adresata direct instantei.
Prin sentinta civila nr. 289 din 23 februarie 2011, pronuntata de Judecatoria Toplita in dos. nr. 1317/326/2010 s-a respins, ca nefondata, exceptia tardivitatii plangerii formulata de intimata. Totodata, in baza art. 50 alin. 2 si 2 ind. 1 din Legea nr. 7/1996, s-a admis exceptia inadmisibilitatii invocata de intimata si in consecinta s-a respins plangerea formulata de petenta SC M. SRL, in contradictoriu cu intimata SC M.I. SRL, cu sediul in Bucuresti, ca inadmisibila pentru prematuritate.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca prin plangerea formulata si inregistrata la aceasta instanta sub nr. 1317/326/2010 din data de 29.09.2010, petenta SC M. SRL, a solicitat in contradictoriu cu intimata SC M.I. SRL, cu sediul in Bucuresti admiterea plangerii, anularea incheierii de carte funciara 3897/7.09.2010 si radierea notarii actiunii depuse la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de catre intimata, in CF 50392 Toplita, nr. cad. 196 sub B2, cu cheltuieli de judecata.
Analizand plangerea de fata prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate si a apararilor formulate, instanta de fond a retinut ca petenta nu a formulat cerere de reexaminare, in baza art. 50 alin. 2 din legea nr. 7/1996.
S-a mai retinut ca prin acest text de lege, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 64/2010, a fost introdusa o procedura prealabila aceleia de judecata in instanta, prevazandu-se ca persoanele interesate pot formula cerere de reexaminare a incheierii de admitere sau de respingere, in termen de 15 zile de la comunicare, care se solutioneaza prin incheiere de catre registratorul-sef din cadrul oficiului teritorial in raza caruia este situat imobilul, iar caracterul dispozitiv al textului de lege se refera strict la posibilitatea vreuneia dintre persoanele interesate de a ataca respectiva incheiere sau de a nu o ataca, lasand aceasta manifestare de vointa la aprecierea acesteia.
In continuare, la art. 2 ind. 1 al textului de lege sus-mentionat, se prevede ca incheierea registratorului-sef privind solutionarea cererii de reexaminare este supusa plangerii in termen de 15 zile, plangere care se depune la biroul teritorial, dar se solutioneaza de catre instanta.
Dispozitiile legii fiind clare, instanta de fond a apreciat ca ele nu permit o alta interpretare, care ar putea fi favorabila petentei.
Instanta a apreciat, astfel, plangerea petentei ca fiind inadmisibila, intrucat a fost prematur introdusa, nerespectandu-se conditia formularii cererii prealabile de reexaminare.
Prin decizia nr. 46 din 4 mai 2011, pronuntata de Tribunalul Harghita, Sectia Civila in dos. nr. 1317/326/2010 s-a respins apelul formulat de apelanta SC M. SRL, cu sediul in comuna Vama, judetul Satu - Mare in contradictoriu cu intimata SC M.I. SRL, cu sediul in Bucuresti impotriva sentintei civile nr. 289 din 13 februarie 2011, pronuntata de Judecatoria Toplita, ca neintemeiat.
Prin aceeasi decizie apelanta a fost obligata sa ii plateasca intimatei suma de 5952 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in apel si s-a respins cererea intimatei privind cheltuielile de judecata in prima instanta.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut, in primul rand, ca solicitarea petentei apelante de recalificare a cererii de chemare in judecata, cu consecinta trimiterii ei spre solutionare registratorului-sef de carte funciara nu constituie o schimbare a partilor, obiectului sau cauzei, interzisa de art. 294 din Codul de procedura civila, deoarece aceste elemente raman neschimbate. Ea nu reprezinta altceva decat o aparare a apelantei fata de exceptia inadmisibilitatii, astfel ca tribunalul a analizat temeinicia ei.
Sub acest aspect tribunalul a remarcat faptul ca nu este dovedita existenta vreunei controverse cu privire la obligativitatea procedurii prealabile care trebuie urmata atunci cand se contesta incheierea de carte funciara. O asa-zisa controversa ar putea fi retinuta numai in ceea ce priveste solutia adoptata, de respingere a cererii adresate direct instantei sau de recalificare a ei, cu consecinta dezinvestirii si trimiterii spre solutionare la biroul de carte funciara.
Analizand acest aspect tribunalul a constatat ca interpretarea pe care apelanta a dat-o art. 50 alin. 2-2/2 din Legea nr. 7/1996 este vadit nefondata, textul de lege fiind clar atat din punct de vedere gramatical, cat si logico-juridic.
Din punct de vedere gramatical, verbul "a putea" din alin. 2 nu are sensul invocat de apelanta, ci acela de "a avea dreptul". Acest sens este coroborat de alin. 2/1, conform caruia plangerea adresata judecatoriei nu poate privi decat incheierea prin care este solutionata cererea de reexaminare (prima teza a textului).
Alin. 2/2 se refera, fara niciun dubiu, la plangerea impotriva incheierii de solutionare a cererii de reexaminare, deoarece, dupa ce alin 2/1 detaliaza, aratand ca impotriva incheierii prin care este solutionata cererea de reexaminare se poate formula plangere, iar cererea de reexaminare si plangerea impotriva incheierii se depun la biroul de carte funciara, alin. 2/2 prevede ca plangerea impotriva incheierii se poate depune si direct la judecatorie. Asadar, in alin. 2/2 este vorba de aceeasi plangere impotriva incheierii, care face si obiectul alin. 2/1, respectiv plangerea impotriva incheierii de solutionare a cererii de reexaminare.
In concluzie, s-a apreciat ca este dincolo de orice indoiala ca procedura administrativa prealabila este obligatorie in acest caz.
Avand in vedere ca petenta apelanta nu a indeplinit aceasta procedura, instanta de apel a retinut ca aplicarea prevederilor art. 109 alin. 2 din Codul de procedura civila conduce la inadmisibilitatea actiunii, asa cum in mod corect a stabilit judecatoria.
S-a mai retinut ca solutia de recalificare a plangerii si de trimitere a ei la biroul de carte funciara nu are niciun temei legal, intrucat instanta nu se poate dezinvesti decat in cazurile expres prevazute de lege, printre care nu se numara si cel de fata, avand in vedere ca, pronuntand incheierea de solutionare a cererii de reexaminare, registratorul-sef nu este nici instanta, nici organ administrativ cu atributii jurisdictionale, in sensul art. 2 alin. 1 lit. d si e din Legea nr. 554/2004.
De altfel, o asemenea solutie ar incalca in mod vadit art. 109 alin. 2 din Codul de procedura civila, asa cum acesta este aplicat unanim in practica judiciara in alte materii care impun o procedura prealabila sesizarii instantei, cum este cazul materiei comerciale sau al celei a contenciosului administrativ.
In concluzie s-a retinut ca apelul declarat de petenta este neintemeiat.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, s-a retinut ca fiind cazuta in pretentii, apelanta trebuie, in temeiul art. 274 din Codul de procedura civila, sa ii plateasca intimatei cheltuielile de judecata suportate in apel, in suma de 5952 lei, reprezentand costurile cu aparatorul ales.
Cererea intimatei de a i se plati si cheltuielile de judecata din fata primei instante a fost apreciata ca fiind inadmisibila, intrucat admiterea ei ar presupune schimbarea sentintei, care nu ar putea fi facuta decat daca intimata ar fi declarat, la randul sau, apel.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recurs petenta SC M. SRL, cu sediul in comuna Vama, judetul Satu - Mare si a solicitat casarea deciziei pronuntate de instanta de apel si a sentintei pronuntate de prima instanta, apreciind ca in mod gresit instantele anterioare au solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond care sa dispuna:
- in principal anularea incheierii nr. 3179 din 7 septembrie 2010, pronuntata de O.C.P.I. Harghita - B.C.P.I. Toplita si radierea notarii actiunii depuse la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de catre intimata SC M.I. SRL, in CF nr. 50392 Toplita, nr. cad.196, sub B2 din aceasta carte funciara;
- in subsidiar, s-a cerut scoaterea cauzei de pe rol si, recalificand plangerea ca fiind o cerere de reexaminare a incheierii nr. 3879 din 7 septembrie 2010, pronuntata de O.C.P.I. Harghita - B.C.P.I. Toplita, sa se dispuna trimiterea cauzei spre solutionare registratorului sef;
- cu totul in subsidiar, s-a solicitat ca instanta de recurs sa dispuna modificarea deciziei civile pronuntate de tribunal in sensul respingerii petitului formulat de intimata cu privire la plata cheltuielilor de judecata sau al reducerii cuantumului cheltuielilor de judecata.
In drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
In motivarea recursului s-a aratat ca pentru petitul formulat in principal, din lecturarea prevederilor art. 50 alin. 2 si ale art.50 alin. 22 din Legea nr. 7/1997, nu rezulta in mod clar, in primul rand, daca formularea cererii de reexaminare este obligatorie si de asemenea nu rezulta in mod exact impotriva carei incheieri se adreseaza plangerea care se poate depune direct la judecatorie.
Cu referire la prevederile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, conform carora partile interesate pot formula cerere de reexaminare s-a apreciat ca aceste prevederi contin norme dispozitive care nu impun, ci doar permit ca subiectele de drept sa aiba o anumita conduita.
Pornind de la aceasta posibilitate prevazuta de lege pentru persoana interesata, de a se adresa sau nu cu cerere de reexaminare la oficiul teritorial de cadastru, s-a invocat faptul ca prevederile art. 50 alin.22 din Legea nr. 7/1996 se refera la plangerea impotriva incheierii, fara sa precizeze exact despre ce incheiere este vorba, cea de admitere sau de respingere a cererii formulata initial sau cea pronuntata de registratorul-sef, in solutionarea cererii de reexaminare, in legatura cu aceasta plangere impotriva incheierii, mentionandu-se ca ea se poate depune si direct la judecatorie.
Petenta a sustinut ca din interpretarea gramaticala a normei juridice sus-mentionate, rezulta ca formularea cererii de reexaminare adresata registratorului-sef nu este obligatorie si pornind de la aceasta posibilitate a partii interesate, plangerea impotriva incheierii, incheiere care poate fi cea initiala de admitere sau de respingere a cererii sau incheierea registratorului - sef, poate fi depusa si direct la judecatorie.
Fata de aceste argumente, pentru petitul formulat in principal, s-a solicitat casarea hotararilor atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond.
Pentru petitul formulat in subsidiar, pornind de la argumentele sus-mentionate, in situatia in care se considera ca neformularea cererii de reexaminare constituie un fine de neprimire al plangerii adresate instantei de judecata, pentru a asigura accesul liber la justitie al petentei, s-a solicitat recalificarea plangerii ca fiind o cerere de reexaminare a incheierii nr. 3879 din 7 septembrie 2010 a O.C.P.I. Harghita - B.C.P.I. Toplita si trimiterea acesteia spre competenta solutionare registratorului-sef, invocandu-se sub acest aspect prevederile art. 21 din Constitutia Romaniei si prevederile art.13 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In ceea ce priveste motivul de modificare al deciziei atacate s-a precizat ca acesta vizeaza petitul referitor la obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecata acordarea acestora fiind intemeiata, pentru ca, in principal cheltuielile respective sunt nedovedite, iar in subsidiar cuantumul lor este exagerat de mare, raportat la complexitatea cauzei.
Sub acest aspect s-a aratat ca la dosar sunt depuse factura nr. 90/26 februarie 2011 cu privire la o suma de 5954,48 lei si extrasul de cont din 4 martie 2011, ambele inscrisuri fiind emise anterior declararii si inregistrarii apelului in prezenta cauza. Totodata in dosar este depus un alt ordin de plata din 25 martie 2011, cu privire la o suma de 5954,48 lei care de asemenea nu poate sa se refere la cheltuieli angajate in apel, cata vreme inregistrarea apelului s-a realizat la data de 8 aprilie 2011, iar citarea intimatei s-a realizat la data de 18 aprilie 2011.
S-a relevat de asemenea ca intimata a mai depus la dosar imputernicire avocatiala a avocatului B.I. si o factura din 21 aprilie 2011, insa aceste ultime cheltuieli de judecata, care vizeaza perioada de judecare a apelului nu sunt dovedite cu acte justificative,
De asemenea, din cererea avocatului, de strigare a cauzei dupa ora 12,30, rezulta ca acesta avea in aceeasi zi o cauza la Targu - Mures, astfel ca in prezenta cauza nu sunt justificate decat cheltuielile de deplasare dintre Targu-Mures si Miercurea-Ciuc.
In ceea ce priveste fondul cauzei, s-a invocat faptul ca prin incheierea contestata, s-a admis cererea intimatei privind notarea actiunii depusa de aceasta la CEDO, in CF nr. 50392 Toplita, in foaia de proprietate sub B2 din aceasta carte funciara, insa trebuie avut in vedere ca actiunea intimatei nu vizeaza un drept de proprietate, respectiv nu vizeaza stabilirea unui drept potrivnic titularului dreptului de proprietate in cartea funciara si ca atare nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 19 alin.1 din Legea nr. 7/1996 pentru inscrierea unei astfel de cereri in cartea funciara.
Intimata SC M.I. SRL a formulat intampinare si a solicitat respingerea recursului declarat de petenta, invocand faptul ca sunt nefondate criticile formulate prin memoriul de recurs, norma instituita prin art. 50 din Legea nr. 7/1996, fiind exacta si nu ambigua, asa cum sustine recurenta. Din continutul textului de lege mentionat rezulta clar ca in situatia in care o persoana este interesata de solutia pronuntata de registratorul general, de inscriere sau de respingere a cererii de inscriere in cartea funciara, aceasta poate, "daca doreste", sa faca plangere in termen de 15 zile de la comunicare si in acest caz aceasta cerere se depune in mod obligatoriu la biroul teritorial de carte funciara, care are obligatia sa o inscrie, din oficiu, in cartea funciara.
O atare formulare exclude ideea ca art. 50 din Legea nr. 7/1996 ar contine o formulare care ar permite reclamantului sa opteze, fie in sensul ca face plangere prealabila la cartea funciara, fie ca nu face, si in acest caz, ar avea posibilitatea sa se adreseze direct instantei, asa cum a facut apelanta.
Imprejurarea ca plangerea prealabila este obligatorie rezulta si din prevederile art. 64 alin. 5, art. 65 lit. k si art. 67 alin.1 din Ordinul nr. 633/2006, prevederi legale care exclud ideea ca reclamantul ar avea optiunea de a alege, fie sa se adreseze mai intai biroul de carte funciara, fie sa se adreseze direct instantei.
Intimata a sustinut ca in cazul plangerii prealabile, care este obligatoriu sa fie adresata biroului teritorial al A.N.C.P.I., suntem in fata unei proceduri prealabile obligatorii si nu facultative, procedura in lipsa careia plangerea adresata direct instantei urmeaza sa fie respinsa ca inadmisibila.
In ceea ce priveste sustinerile recurentei, in sensul ca instanta de recurs ar trebui sa-i recalifice plangerea ca fiind o cerere de reexaminare a incheierii nr.1379/2010 si sa o trimita spre solutionare registratorului-sef, s-a invocat faptul ca un atare motiv de recurs este inadmisibil, intrucat o solutie de admitere a recursului pe acest motiv ar incalca principiul disponibilitatii si al triplului grad de jurisdictie, deoarece recurenta nu a formulat o atare cerere la fond, iar apelul a fost apreciat ca inadmisibil, avandu-se in vedere prevederile art. 294 Cod procedura civila.
In privinta fondului cauzei, criticile petentei legate de faptul ca litigiul la C.E.D.O. nu ar viza un drept de proprietate legat de imobilul inscris in cartea funciara, s-a sustinut ca independent de acest aspect, relevant si esential este ca aceasta plangere adresata C.E.D.O., sa fi fost declansata de un proces ce a avut ca obiect imobilul sau in legatura cu acesta, iar plangerea sa aiba un caracter jurisdictional, conditie indeplinita in cauza.
S-a relevat de asemenea ca scopul notarii in cartea funciara nu este indisponibilizarea bunului imobil si nici asigurarea de catre intimata ca va avea la indemana un bun din care sa-si poata satisface un eventual prejudiciu, ci doar a atentionat tertii ca in legatura cu acest imobil exista formulata o plangere, scop care este legitim si este permis de art. 42 alin. 2 lit. q (in prezent litera p) din Ordinul nr. 633/2006.
Referitor la motivul de recurs prin care se solicita reducerea cheltuielilor de judecata din apel, s-a sustinut ca acest motiv este nelegal, in conditiile in care la dosar exista ordinul de plata din 22 aprilie 2011, care dovedeste realitatea platii sumei de 5952 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in apel.
Examinand decizia atacata prin prisma motivelor de recurs si in raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedura civila si avand in vedere actele si lucrarile dosarului instanta de recurs retine urmatoarele:
Prin incheierea nr. 3879/7 septembrie 2010, data de O.C.P.I. Harghita - Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Toplita s-a admis cererea formulata de intimata din prezenta cauza SC M.I. SRL cu sediul in Bucuresti si cu privire la imobilul cu nr. cadastral 196, inscris in CF nr.50932 Toplita, proprietatea petentei SC M. SRL, cu sediul in comuna Vama, jud. Satu Mare s-a procedat la notarea in cartea funciara a cererii depuse de intimata la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Petenta a formulat plangere impotriva acestei incheieri de carte funciara si a solicitat anularea incheierii mentionate si radierea notarii efectuate in cartea funciara, invocand faptul ca actiunea intimatei adresata C.E.D.O. nu vizeaza un drept de proprietate, iar incheierea atacata a fost pronuntata cu incalcarea prevederilor art. 19 alin.1 din Legea nr.17/1996.
Plangerea formulata de petenta a fost adresata direct Judecatoriei Toplita, fiind inregistrata la 29 septembrie 2010, fara ca petenta sa formuleze in prealabil cerere de reexaminare a incheierii contestate, in conformitate cu prevederile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996.
In acest context, atat instanta de fond, cat si instanta de apel au retinut ca in conditiile in care petenta nu a urmat procedura prealabila obligatorie prevazuta de Legea nr. 7/1996 in cazul constatarii unei incheieri de carte funciara, actiunea petentei adresata direct judecatoriei este inadmisibila.
Conform prevederilor art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/996, persoanele interesate pot formula cerere de reexaminare a incheierii de admitere sau de respingere a cererii de inscriere sau de radiere a unui act sau fapt juridic, in termen de 15 zile de la comunicare, care se solutioneaza prin incheiere de catre registratorul-sef din cadrul oficiului teritorial pe raza caruia este situat imobilul.
Prin art. 50 alin. 21 din Legea nr. 7/1996 se prevede ca impotriva incheierii registratorului-sef emise potrivit alin. 2 al aceluiasi articol se poate formula plangere in termen de 15 zile de la comunicare, prevazandu-se de asemenea ca cererea de reexaminare si plangerea impotriva incheierii se depun la biroul teritorial, iar oficiul teritorial este obligat sa inainteze plangerea judecatoriei in a carei raza de competenta teritoriala se afla imobilul.
Prin art. 50 alin. 22 din acelasi act normativ se prevede ca plangerea impotriva incheierii se poate depune si direct la judecatoria in a carei raza de competenta teritoriala este situat imobilul.
Sustinerile petentei din memoriul de recurs in sensul ca prevederile legale sus-mentionate nu sunt clare si ca formularea cererii de reexaminare adresata registratorului-sef nu este obligatorie se apreciaza a fi nefondata.
Prin aceste prevederi legale s-a instituit o procedura prealabila formularii unei plangeri care vizeaza inscrierea in cartea funciara a unui act sau a unui fapt juridic.
Astfel prin art.50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 s-a prevazut posibilitatea pentru persoanele interesate sa formuleze cerere de reexaminare impotriva incheierii de admitere sau de respingere a unei cereri de inscriere in cartea funciara, cerere care se solutioneaza prin incheiere de catre registratorul-sef.
Imprejurarea ca art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 contine o norma dispozitiva, in sensul ca persoanele interesate pot formula cerere de reexaminare, nu inseamna ca persoanele respective pot opta intre a formula cerere de reexaminare impotriva incheierii de admitere sau de respingere a cererii de inscriere sau a formula plangere adresata direct instantei.
Prin art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 s-a prevazut dreptul persoanelor interesate de a formula cerere de reexaminare si numai in situatia in care s-a parcurs aceasta procedura, incheierea data de registratorul-sef poate fi atacata cu plangere in termen de 15 zile de la comunicare.
Plangerea impotriva incheierii de carte funciara la care se refera art. 50 alin. 21 si art. 50 alin. 22 din Legea nr. 7/1996 vizeaza incheierea data de registratorul-sef in urma solutionarii cererii de reexaminare si doar in situatia acestei plangeri este prevazut dreptul de optiune al persoanei interesate, in sensul ca plangerea poate fi adresata fie biroului teritorial, fie direct instantei.
Procedura prevazuta de art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 este obligatorie si constituie o conditie de exercitare a dreptului la actiune, respectiv a dreptului de a formula plangere in privinta modului de solutionare a cererilor de inscriere in cartea funciara si prin urmare neindeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea plangerii adresate direct instantei de judecata, conform. art. 109 alin. 2 Cod procedura civila, astfel cum a retinut in mod justificat si instanta de apel, sub acest aspect nefiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Ca atare, solicitarea petentei in sensul de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond pentru analizarea pe fond a plangerii deduse judecatii este nefondata.
In ceea ce priveste solicitarea petentei de recalificare a plangerii ca fiind o cerere de reexaminare a incheierii de carte funciara contestate si de trimitere a acesteia spre solutionare registratorului-sef, trebuie avut in vedere ca aceasta solicitare, astfel cum a retinut si instanta de apel, nu are temei legal, in conditiile in care instanta nu se poare dezinvesti decat in cazurile prevazute expres de lege, intre care nu se incadreaza si situatia invocata de petenta, din moment ce procedura prealabila prevazuta de art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 nu are caracter jurisdictional.
Pe de alta parte fiind vorba de o procedura prealabila obligatorie, in conformitate cu prevederile art.109 alin.2 Cod procedura civila sesizarea instantei se putea face numai dupa parcurgerea acestei proceduri, or in contextul in care petenta nu a formulat cerere de reexaminare, nerespectand o conditie speciala instituita de lege in materia contestarii inscrierilor din cartea funciara, plangerea adresata direct instantei prin care se contesta o notare facuta cu privire la un imobil nu poate fi valorificata in sensul solicitat de petenta.
Recalificarea plangerii deduse judecatii nu poate fi justificata nici prin prisma prevederilor art. 21 din Constitutia Romaniei si nici prin prisma prevederilor art.13 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, avand in vedere ca potrivit principiilor cristalizate in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, stabilirea unor conditii pentru introducerea actiunii in justitie nu constituie o incalcare a liberului acces la justitie si la un proces echitabil, statul dispunand de o marja de apreciere in acest sens. De asemenea, in jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a statuat ca reglementarea de catre legiuitor a conditiilor de exercitare a unui drept subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor proceduri speciale, nu constituie o restrangere a accesului liber la justitie, ci doar o modalitate de a preveni exercitarea sa abuziva in detrimentul altor titulari de drepturi in egala masura ocrotite.
In consecinta, nici solicitarea formulata in subsidiar de petenta in sensul de a se proceda la recalificarea plangerii adresate judecatoriei si a se dispune trimiterea ei spre solutionare registratorului-sef nu poate fi primita.
Referitor la motivul de recurs vizand cheltuielile de judecata la plata carora petenta a fost obligata in temeiul art. 274 Cod procedura civila prin decizia instantei de apel, desi s-a sustinut ca acestea sunt nedovedite, din actele dosarului rezulta ca intimata a depus la dosar factura nr. 10A din 21 aprilie 2011, emisa de reprezentantul intimatei pentru suma de 5952 lei. Conform acestei facturi cheltuielile de judecata din apel suportate de intimata constau din suma de 5084 lei, aferenta activitatii prestate de avocat pentru sustinerea intereselor acesteia in fata instantei de apel si 868 lei, cheltuieli de deplasare.
Avand in vedere ca factura respectiva a fost emisa la data de 21 aprilie 2011, deci ulterior declararii apelului de catre petenta, instanta de recurs apreciaza ca se justifica obligarea petentei la plata cheltuielilor achitate de intimata pentru serviciile prestate de avocat cu ocazia judecarii apelului si care sunt in suma de 5084 lei. In ceea ce priveste cheltuielile de deplasare, intrucat nu s-a facut dovada acestora instanta de recurs retine ca cererea de acordare a sumei de 868 lei, solicitata cu acest titlu este nefondata, sub acest aspect fiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Ca atare se impune reducerea cuantumului cheltuielilor de judecata acordate de instanta de apel de la suma de 5952 lei la suma de 5098 lei.
Curtea a apreciat ca reducerea onorariului avocatial solicitata de petenta nu se justifica, data fiind natura activitatii efectiv prestate de avocat, care a fost prezent in fata instantei de apel la termenul din 27 aprilie 2011, cand s-a acordat partilor cuvantul in dezbaterea cauzei si totodata acesta a depus la dosar un memoriu cuprinzand concluzii scrise.
In conditiile in care prin decizia instantei de apel s-a retinut ca plangerea formulata de petenta impotriva incheierii de carte funciara este inadmisibila datorita nerespectarii procedurii prealabile prevazute de Legea nr. 7/1996 si aceasta solutie este legala, nu se mai impun a fi analizate motivele invocate de intimata in privinta fondului cauzei.
Fata de cele ce preced, pentru considerentele aratate, in temeiul art. 312 alin. 1 si 3 Cod procedura civila, raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, curtea a admis recursul declarat de petenta si in consecinta a modificat in parte decizia atacata, in sensul reducerii cuantumului cheltuielilor de judecata la plata carora a fost obligata petenta in apel de la suma de 5952 lei la suma de 5084 lei.
Celelalte dispozitii ale deciziei atacate fiind legale, urmeaza sa fie mentinute.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila, intimata, fiind in culpa procesuala, a fost obligata sa-i plateasca petentei suma de 300 lei, reprezentand cheltuieli de judecata in recurs, constand in contravaloarea cheltuielilor de deplasare pe ruta Negresti Oas - Targu Mures si retur, suportate de administratorul societatii petente pentru termenul din 12 ianuarie 2012.