Legea contenciosului administrativ. Suspendarea executarii actelor administrativ contestate.
Cazul bine justificat nu se poate argumenta prin simpla invocare a unor aspecte ce vizeaza legalitatea actului administrativ contestat ce presupune analiza pe fond a cauzei.
Cuantumul insemnat al sumei asupra careia poarta actul administrativ ce se cere a fi anulat, nu poate fi prin el insusi argument suficient pentru dovedirea unui prejudiciu iminent.
Cele doua conditii se cer a fi dovedite in mod concret si indeplinite cumulativ pentru a se putea admite cererea de suspendare. Prin sentinta civila 1318 din 21 iunie 2011, Tribunalul Mures, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a admis cererea de suspendare formulata de reclamanta SC G. SRL Targu Mures in contradictoriu cu parata D.G.F.P. Mures si a dispus suspendarea Deciziei de impunere nr. F-MS 317/31.03.2011 pana la solutionarea pe fond a actiunii avand ca obiect anularea acesteia.
Instanta a retinut ca reclamanta a contestat decizia de impunere si raportul de inspectie finala din 31.03.2011, contestatia fiind inregistrata la 05.03.2011 si ca, in raport de prevederile art.14 din Legea 554/2004 republicata, prejudiciul iminent este dovedit prin faptul ca daca s-ar pune in executare actele paratei s-ar ajunge la situatia de a fi in imposibilitatea onorarii creditelor si a altor debite comerciale iar cu privire la indoiala asupra legalitatii, desi nu se poate pronunta asupra fondului, instanta a precizat ca un element esential este acela ca prin contestatia administrativa s-au invocat aspecte de fapt si texte legale pentru care reclamanta considera ca si-a desfasurat activitatea in conformitate cu legea. S-a mai avut in vedere faptul ca reclamanta critica punctual stabilirea sumelor si se refera la nemotivarea deciziei de catre inspectorii fiscali pentru neacceptarea deducerii ca si cheltuieli a unor sume iar afirmatiile reclamantei pot determina concluzia existentei cazului bine justificat ca cerinta de admisibilitate a cererii de suspendare.
Hotararea primei instante a fost atacata cu recurs de parata D.G.F.P. Mures care a solicitat modificarea in sensul respingerii cererii de suspendare, motivand ca suspendarea unui act administrativ apare ca o situatie de exceptie de la regula executarii din oficiu si ca, in mod gresit prima instanta a considerat ca ar exista o indoiala serioasa asupra prezumtiei de legalitate in mod exclusiv pe sustinerile neverificate ale reclamantei. S-a criticat si constatarea primei instante asupra existentei pagubei iminente, deoarece cuantumul valoric al obligatiilor fiscale stabilite in sarcina reclamantei nu este suficient pentru a fi considerata indeplinita aceasta conditie.
Reclamanta intimata a formulat intampinare solicitand respingerea recursului deoarece a dovedit existenta cazului bine justificat punctand ca nu s-au respectat si aplicat prevederile legale in materia deductibilitatii actului administrativ fiscal, nu este motivat corespunzator, nici o cheltuiala nu a fost apreciata prin prisma contributiei la obtinerea de venit, iar in ceea ce priveste paguba iminenta, s-a precizat ca societatea are in derulare si un program cu finantare europeana asa cum rezulta din actele depuse la dosar, ca executarea deciziei de impunere ar pune societatea in imposibilitate de a-si onora obligatiile contractuale asumate, obligatiile fata de salariati, plata impozitelor si taxelor aferente.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate, tinand cont si de incidenta prevederilor art.3041 Cod procedura civila instanta a constat ca recursul este fondat.
Reclamanta a solicitat suspendarea executarii unei decizii de impunere contestata la organul emitent, decizie care are ca obiect sume reprezentand TVA suplimentara, majorari de intarziere, impozit pe profit si majorari de intarziere constatate in urma unui control fiscal. Toate motivele pentru care se solicita suspendarea, impun pentru a fi analizate, o cercetare pe fondul cauzei, veridicitatea acestora neputand fi constatata printr-o analiza sumara specifica limitelor cadrului procesual dedus judecatii. Instanta a facut o interpretare si aplicare gresita a prevederilor art.14 din Legea 554/2004 republicata, deoarece a constatat ca este indeplinita conditia cazului bine justificat pe baza motivelor de nelegalitate invocate de reclamanta, motive care vizeaza fondul contestatiei.
Doar afirmatiile reclamantei nu pot determina concluzia existentei cazului bine justificat asa cum gresit sustine prima instanta iar in ceea ce priveste prejudiciul iminent, chiar si in situatia in care s-ar putea retine ca aceasta conditie este dovedita prin existenta unui program de finantare europeana aflat in derulare, cele doua conditii trebuie sa fie intrunite cumulativ. Sub aspectul modului in care se dovedeste indeplinirea conditiei cazului bine justificat si a prejudiciului iminent, practica I.C.C.J. este constata in sensul ca, nu se poate argumenta cazul bine justificat prin invocarea unor aspecte ce tin de legalitatea actului administrativ deoarece acestea vizeaza fondul actiunii ce poate fi analizat numai in cadrul actiunii in anulare iar in privinta pagubei iminente, cuantumul insemnat al sumei asupra careia poarta actul administrativ ce se cere a fi suspendat nu poate fi prin el insusi argument suficient pentru a se dispune masura suspendarii.
Intrucat nu s-a facut dovada ca din imprejurarile cauzei ar rezulta o indoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate care sa poata fi constatata prin cercetarea sumara a aparentei dreptului si nici chiar dovada ca prin executare s-ar crea pagube semnificative, dificil de recuperat, instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru a se putea dispune suspendarea executarii, astfel ca, vazand si prevederile art.312 alin.2 Cod procedura civila, instanta a admis recursul si a modificat hotararea atacata in sensul ca a respins cererea de suspendare.