Suspendarea executarii actelor administrative atacate in baza Legii nr. 554/2004, republicata.
Textele art. 14 si art. 15 din Legea contenciosului administrativ reglementeaza situatii juridice diferite de formulare a cererilor de suspendare comune fiind doar conditiile de adminisibilitate ce se cer a fi intrunite cumulativ si anume existenta unui caz bine justificat si prevenirea unei pagube iminente.
Solutionarea unei cereri de suspendare formulata in conditiile prevazute de textul art. 14, nu se poate baza exclusiv pe temeiul art. 15, text neavut in vedere de titularul cererii la data formularii acesteia. Prin Incheierea din 19 iulie 2011 pronuntata in dosarul nr.5686/102/2010 Tribunalul Mures a admis exceptia autoritatii de lucru judecat si a respins cererea formulata de reclamanta Directia Silvica Mures, in contradictoriu cu parata Curtea de Conturi a Romaniei, avand ca obiect suspendarea executarii Deciziei nr.1319/28.09.2010 emisa de directorul Camerei de Conturi a judetului Mures.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca cererea de suspendare formulata in dosarul nr. 4165/102/2010 si solutionata prin Sentinta nr. 1193/09.11.2010, a fost intemeiata pe dispozitiile art.14 din Legea nr.554/2004, iar cererea de suspendare care formeaza obiectul prezentului dosar, fiind formulata odata cu actiunea in anularea actului, se intemeiaza pe dispozitiile art. 15 coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Articolul 15 din Legea nr. 554/2004, care prevede ca suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea actului atacat, face trimitere, in privinta conditiilor in care se poate acorda suspendarea, la art. 14 din acelasi act normativ. Ca urmare, in ambele situatii la aprecierea asupra cererii de suspendare sunt avute in vedere aceleasi motive prevazute de lege si anume existenta unui caz bine justificat si prevenirea unei pagube iminente.
In consecinta, in opinia instantei de fond, este lipsit de relevanta faptul ca in prima cerere a fost invocat doar art. 14 iar in a doua cerere si art.15, conditiile de acordare a suspendarii fiind identice.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs Directia Silvica Mures, solicitand admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre continuarea judecatii.
In cererea de recurs s-a mentionat ca, in temeiul art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004, suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat si se poate dispune pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.
S-a apreciat ca indeplinirea cumulativa a celor doua conditii, cazul bine justificat si iminenta producerii pagubei trebuie indeplinite si in ipoteza reglementata de art.15 din lege.3
Astfel, cum temeiul juridic al cererilor nu este identic, exceptia autoritatii de lucru judecat este neintemeiata.
Analizand recursul formulat in cauza, prin prisma motivelor de recurs si a dispozitiilor art.3041 C.pr.civ. instanta a retinut urmatoarele:
Legiuitorul a reglementat doua tipuri de cereri diferite in art.14 si 15 din Legea nr.554/2004, art. 14 stabilind conditiile in care se poate dispune suspendarea executarii actului administrativ.
Art. 15 reglementeaza un tip diferit de actiune, facand doar trimitere la necesitatea indeplinirii conditiilor descrise in art.14 din lege, pentru a nu le mai relua.
Aceasta nu inseamna insa ca suntem in prezenta aceleiasi actiuni, cata vreme legiuitorul a inteles sa adauge un nou articol, respectiv art.15, pentru a da posibilitatea partii sa beneficieze de institutia suspendarii si dupa introducerea actiunii in contencios administrativ.
In consecinta, in baza art.312 C.pr.civ., instanta a admis recursul, a casat incheierea atacata si a dispus analizarea cererii de suspendare pe noul temei legal, respectiv art.15 din Legea nr.554/2004, urmand a se avea in vedere noile de motive de suspendare invocate de parte.