Persoana privata de libertate in mod nelegal. Repararea pagubei suferite Potrivit art. 504 alin. 3 Cod procedura penala are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata de libertate, ori careia i s-a restrans libertatea in mod nelegal.
In contextul in care in cauza s-a dovedit lipsirea de libertate a reclamantului in mod nelegal pentru 21 de zile, intervenita pe parcursul procesului penal, in mod justificat s-au stabilit in favoarea reclamantului despagubiri pentru prejudiciul material suferit.
Prin sentinta civila nr. 962 din 21 mai 2008, Tribunalul Mures a respins exceptia prematuritatii actiunii, invocata de reprezentantul Ministerului Public, a admis in parte actiunea reclamantului F.C. in contradictoriu cu paratul Statul Roman, prin Ministerul Economiei si Finantelor, a obligat paratul la plata sumei de 1000 lei, in favoarea reclamantului, cu titlu de despagubiri civile - daune materiale, a obligat paratul la plata sumei de 1000 euro, in favoarea reclamantului, cu titlu de daune morale si a obligat paratul la plata sumei de 1000 lei, in favoarea reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecata constand in onorariu avocatial.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca prin actiunea inregistrata la data de 14.02.2008, reclamantul a solicitat obligarea paratului la plata urmatoarelor sume: 2100 lei cu titlu de despagubiri civile daune materiale reprezentand castig nerealizat in perioada 4.01.2008 - 25.01.2008; 21.000 euro, respectiv 79.800 lei reprezentand daune morale si cheltuieli de judecata. In motivarea cererii, a aratat ca a fost arestat preventiv la data de 17.01.2007 masura fiind prelungita si mentinuta pe parcursul urmaririi penale si a judecarii cauzei in care reclamantul era inculpat. Prin sentinta penala nr. 482/5.11.2007 pronuntata de Judecatoria Reghin, reclamantul a fost condamnat, fiind mentinuta starea de arest preventiv. Potrivit art. 300 ind. 2, raportat la art. 160 ind. b alin. 2 Cod procedura penala, masura preventiva a arestului trebuia supusa controlului instantei de judecata la un interval de cel mult 60 de zile. Astfel, fata de data pronuntarii sentintei, verificarea de catre instanta trebuia sa se faca cel mai tarziu la data de 4.01.2008. Reclamantul a fost prezentat Tribunalului Mures, pentru verificarea legalitatii masurii arestului preventiv, numai la data de 25.01.2008. Prin incheiere s-a constatat incetata de drept masura preventiva a arestului, iar inculpatul a fost pus in libertate. Prin aceeasi incheiere s-a constatat ca masura a fost mentinuta in mod legal numai pana la data de 4.01.2008, asadar reclamantul a fost detinut nelegal in perioada 5.01.2008-25.01.2008, adica 21 de zile. In baza art. 504 alin. 2 Cod procedura penala, art. 48 din Constitutia Romaniei, reclamantul a aratat ca, pentru cele expuse, are dreptul la repararea pagubei cauzate prin restrangerea libertatii in mod nelegal. A mai invocat disp. art.998-999 Cod civil si art. 5 alin. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, aratand ca au fost lezate drepturile privind libertatea persoanei, sensibilitatea, integritatea fizica si psihica, demnitatea si celelalte valori care definesc personalitatea umana, au fost cauzate suferinte psihice si fizice familiei sale, care a fost lipsita de sprijinul material si moral.
Instanta de fond a constatat ca Prin Incheierea din 25.o1.2008 Tribunalul Mures, sectia penala, verificand legalitatea si temeinicia starii de arest preventiv a mai multor inculpati, intre care si reclamantul, s-a constatat ca aceasta masura a fost mentinuta in mod just pana la data de 4.01.2008. De la aceasta data s-au depasit cele 60 de zile in care se mai putea verifica temeinicia starii de arest preventiv, raportat la data de 5.11.2007. S-a dispus punerea in libertate a inculpatului, in baza art. 140 alin. 1 lit. a Cod procedura penala. Incheierea mentionata a ramas definitiva. Prin urmare, nu s-a putut retine ca actiunea ar fi prematura.
Nici faptul ca prin hotararea de condamnare vor fi deduse cele 21 de zile de arest preventiv nu inlatura caracterul nelegal al detinerii pe aceasta perioada.
Instanta de fond a retinut prevederile art. 504 alin. 3 Cod procedura penala si a avut in vedere antecedentele reclamantului si aspectele de ordin psihic, faptul ca a fost afectata si familia reclamantului, apreciind daunele morale la suma de 1000 euro.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel ambele parti. Calea de atac a fost recalificata de catre instanta de control in recurs, avand in vedere valoarea obiectului dedus judecatii.
In raport de aceasta recalificare, instanta de recurs a invocat din oficiu exceptia nemotivarii recursului reclamantului in termen, exceptie care urmeaza a fi admisa pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 303 Codul de Procedura Civila, recursul se va motiva prin insasi cererea de recurs sau inauntrul termenului de recurs, care este de 15 zile de la comunicarea hotararii, conform art. 301 Codul de Procedura Civila. Potrivit art. 306 alin. 1 Codul de Procedura Civila, recursul este nul daca nu a fost motivat in termenul legal.
Reclamantul a declarat recurs la data de 5 august 2008 iar motivele de recurs le-a depus la data de 27.10.2008, peste termenul imperativ prevazut de normele de procedura civila.
Ca atare, in baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 306 alin. 1 Codul de Procedura Civila, Curtea a constatat nulitatea recursului declarat de reclamant.
Prin recursul declarat, paratul a solicitat admiterea recursului, schimbarea in parte a hotararii atacate, in sensul respingerii in totalitate a actiunii, sub aspectul obligarii Statului Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor la plata sumelor de 1000 lei cu titlu de despagubiri civile - daune materiale, 1000 euro cu titlu de daune morale si 1000 lei cheltuieli de judecata constand in onorariu avocatial.
In motivarea recursului, a aratat ca nu contesta faptul ca cercetarea abuziva si arestarea nelegala provoaca in mod inerent suferinte fizice si psihice, insa, cum rezulta din cererea formulata, reclamantul nu face altceva decat sa estimeze cuantumul daunelor materiale si morale, fara insa a le dovedi.
Cata vreme reclamantul nu face dovada lipsirii de libertate sau restrangerii libertatii in mod nelegal, nici faptul ca statul roman prin reprezentantii si implicatii in actul de justitie au determinat afectarea situatiei sale familiale, sociale si profesionale, este evident ca lipsesc conditiile esentiale ale raspunderii civile in cauza.
Nu s-a probat justetea celor afirmate de reclamant in sustinerea pretentiilor sale. A admite ca simple afirmatii pot determina instanta sa acorde 1000 lei cu titlu de despagubiri civile - daune materiale si 1000 euro cu titlu de daune morale, inseamna ca disp. art. 1169 Cod civil, potrivit carora orice pretentie trebuie dovedita, nu isi mai au aplicabilitate.
Daunele acordate de instanta sunt determinate prin apreciere, in temeiul unei motivari si a unor argumente ce nu sunt clar exprimate si nici dovedite. Desigur, argumentele si motivatiile mentionate nu opereaza cu elemente matematice precise, insa aceasta nu inseamna ca, in materia daunelor materiale si morale functioneaza libera apreciere, fara o baza rationala, care sa dea posibilitatea unui control din partea instantei de judecata.
Daunele morale acordate au fost supraevaluate, fapt ce rezulta din practica judiciara si este i n stricta consonanta cu jurisprudenta C.E.D.O., potrivit careia, in cauze privind incalcarea dreptului la libertate, la integritatea fizica si morala a persoanei si la demnitatea ei, s-au acordat daune morale de valoare mult mai mica (Decizia civila nr. 1604/2007 pronuntata de I.C.C.J. - Sectia civila si de proprietate intelectuala).
Jurisprudenta Curtii Europene este obligatorie ca si normele Conventiei, intrucat alcatuiesc impreuna un bloc de conventionalitate. Urmeaza ca instanta de control sa constate ca regulile de evaluare a prejudiciului moral trebuie sa fie unele care sa asigure o satisfactie morala, pe baza unei aprecieri de echitate.
Suma de 1000 euro acordata ca daune morale este mult mai mare pentru prejudiciul moral suferit, pentru cele 21 de zile de detentie nelegala, in conditiile unei condamnari pentru infractiunea de talharie.
Reclamantul nu a facut dovada prejudiciului material suferit, nefiind incadrat in campul muncii, prestand doar munci ocazionale, asa cum rezulta si din proba testimoniala administrata in cauza, astfel incat este improbabil ca venitul pe care l-ar fi putut realiza in cele 21 de zile de detentie sa se ridice la suma de 1000 lei.
Instanta de fond in mod nelegal i-a obligat la plata cheltuielilor de judecata, contrar prevederilor art. 276 Codul de Procedura Civila.
In drept, a invocat prev. art. 504 cod procedura penala si prevederile legale la care a facut referire in motivele de recurs.
Examinand recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si din oficiu, conform prevederilor art. 304 ind. 1 Codul de Procedura Civila, Curtea a constat ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Starea de fapt a fost corect retinuta de catre instanta de fond, aspect necontestat de catre paratul-recurent. De asemenea, prevederile legale au fost corect aplicate la aceasta stare de fapt, prin retinerea prevederilor art. 504 alin. 3 Cod procedura penala. Potrivit acestui text de lege, are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal a fost privata de libertate, ori careia i s-a restrans libertatea in mod nelegal. In cauza s-a dovedit lipsirea de libertate a reclamantului in mod nelegal, pentru 21 de zile. Prin Incheierea din 25.01.2008 Tribunalul Mures a constatat incetata de drept masura arestului preventiv si a dispus punerea in libertate a reclamantului.
Cuantumul daunelor materiale acordate prin hotararea recurata este echitabil si probat cu declaratia martorei audiate in cauza, numita B.M.R.. Aceasta a aratat ca, inainte de a fi arestat, reclamantul transporta materiale de constructii cu caruta tatalui ei si castiga pe zi intre 100-150 lei. In perioada arestului nelegal familia reclamantului a trait foarte rau, ajungand sa caute si in gunoaie si sa doarma pe jos la martora acasa.
Fata de cele aratate de martora, Curtea a apreciat ca instanta de fond a facut o corecta despagubire pentru prejudiciul material suferit de reclamant si de familia acestuia in cele 21 de zile de arest nelegal, neputandu-se sustine ca nu s-ar fi probat acest cuantum.
In ceea ce priveste cuantumul daunelor morale acordate, Curtea a apreciat ca despagubirea este echitabila. Aceasta deoarece reclamantul a suferit o restrangere a libertatii personale, in mod nelegal, stare de fapt care genereaza un disconfort accentuat, o deteriorare a valorilor ce definesc personalitatea umana, cu consecinte in ceea ce priveste demnitatea, increderea, onoarea, fiind afectata si familia reclamantului, prin lipsa sprijinului material si moral al acestuia. La individualizarea cuantumului daunelor morale, instanta de fond a avut in vedere, pe langa cele aratate mai sus, si durata detentiei nelegale, numarul persoanelor afectate si consecintele produse. Ca atare, suma de 1000 euro acordata reclamantului cu titlu de daune morale pentru intreaga perioada a detentiei nelegale instanta de recurs o apreciaza ca fiind justa, acordata pe criterii de echitate, care asigura reparatia morala, in concordanta cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Ultima critica din memoriul de recurs, privind obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata, este nefondat. Aceste cheltuieli reprezinta onorariul avocatial, care eventual putea fi diminuat de catre instanta de fond in baza art. 274 alin. 3 Codul de Procedura Civila. Art. 276 Codul de Procedura Civila invocat de parat face referire la compensarea cheltuielilor de judecata, care nu se poate aplica in speta dedusa judecatii.
Pentru toate cele retinute mai sus, Curtea, in baza art. 312 alin. 1 Codul de Procedura Civila, a respins ca nefondat recursul declarat de parat.