Art.504 Cod procedura penala - Criterii de apreciere a prejudiciului moral. Caracterul nelegal al privarii de libertate nu se raporteaza numai la dispozitiile art.143 si 148 teza I Cod procedura penala, ci si in cazul terminarii procesului penal prin achitare.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.19788/3/2006 - DECIZIA CIVILA NR.143 A/02.03.2009)
Prin cererea inregistrata la data de 27.06.2006 pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a Civila sub nr.19788/3/2006, reclamantul C.S. a solicitat ca, pe baza hotararii ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea paratului S.R. prin M.E.F. la plata sumei de 2.300.000 Euro, in echivalent in lei la data platii, reprezentand daune materiale si morale, cauzate de arestarea preventiva ilegala si de procesul penal injust si abuziv.
In motivarea cererii sale, reclamantul a aratat ca prin decizia penala nr.887/R/25.05.2005 pronuntata in dosarul nr.1198/2005 s-a respins recursul Parchetului Tribunalului Bucuresti impotriva deciziei penale nr.1266/17.11.2004, prin care a fost achitat de infractiunile mentionate in rechizitoriul nr.203/P/1997 si ca, datorita cercetarilor penale si a afirmatiilor din presa, la care a fost supus timp de 10 ani, i s-a creat atat un prejudiciu material, cat si moral, ce a condus la distrugerea sa pe plan profesional, fizic si psihic.
Prin sentinta civila nr.736/22.04.2008 pronuntata in dosarul nr.19788/3/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila a admis in parte actiunea formulata de S.C. in contradictoriu cu paratul S.R. prin M.F. si a obligat paratul la plata sumei de 369.919,6 RON, reprezentand prejudiciul suferit de la data arestarii (23.04.1997) si pana la data introducerii actiunii si la plata sumei de 1.000.000 Euro, echivalent in lei la data efectuarii platii, reprezentand daune morale.
In art.504-507 Cod procedura penala este reglementata procedura speciala prin care persoana fata de care s-a facut actul de justitie, poate cere statului sa-i repare prejudiciul material facut.
Astfel, potrivit art.504 alin.1 Cod procedura penala, persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite, daca in urma rejudecarii cauzei s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare. De asemenea, are dreptul la repararea pagubei si persoana care in cursul procesului penal a fost privata de libertate in mod nelegal.
Din cuprinsul textului mentionat rezulta ca temeiul dreptului la repararea pagubei il constituie declararea ca nedreapta a hotararii de condamnare.
Daunele datorate de stat trebuie sa reprezinte o justa despagubire si sa cuprinda in genere, pierderea pe care reclamantul a suferit-o si beneficiul de care a fost lipsit, integralitate ce are vedere si prejudiciul moral incercat de cel aflat in situatia mentionata mai sus.
Totodata, potrivit acestor dispozitii legale, raspunderea statului pentru fapta organelor sale nu este conditionata decat de intinderea pagubei suferite de cel indreptatit la actiune, fara nicio restrictie sau distinctie in raport cu natura sau componentele prejudiciului ori cu forma, modalitatea culpei.
Aceasta interpretare a dispozitiilor art.504 Cod procedura penala este in concordanta cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in aplicarea art. 5 din Conventie.
Ca urmare, avand in vedere ca, prin decizia penala mai sus mentionata, reclamantul a fost achitat pentru infractiunile mentionate in rechizitoriu, statul este obligat sa raspunda civilmente atat de prejudiciul material direct produs, cat si pentru prejudiciul moral cauzat acestuia.
Cu privire la daunele morale, tribunalul a retinut din actele dosarului, respectiv acte medicale, articole din presa, ca reclamantul a suferit numeroase suferinte atat fizic, cat si psihic, pe plan profesional, social, cat si pe plan familial, acesta pierzand pozitia sociala pe care si-a castigat-o prin activitatea pe care a desfasurat-o in calitate de director la S.C. B.T. S.A. inainte de a fi arestat.
Ca urmare, tribunalul a dispus si obligarea paratului la plata sumei de 1.000.000 euro, in echivalent in lei la data efectuarii platii, reprezentand daune morale corespunzatoare cerintelor unei juste si integrale despagubiri.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti, la data de 04.06.2008 a declarat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, care a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie, intemeiat pe art.296 Cod procedura civila, solicitand casarea sentintei apelate si, pe fond, pronuntarea unei hotarari legale si temeinice.
In motivare, a aratat ca obligarea la despagubiri in cuantum de 1.000.000 euro, cu titlu de daune morale, a S.R. pentru perioada de detentie a reclamantului, nu poate constitui o modalitate de satisfacere a intereselor acestuia, chiar daca masura privativa de libertate i-a afectat relativ modul de viata, restrangandu-i temporar posibilitatile de afirmare materiala si profesionala.
Avand in vedere ca izvorul principal de venit si, totodata, singurul mijloc de viata onesta este munca, apelatul considera ca acordarea unei sume atat de mari cu titlu de despagubiri morale, fara a proba in niciun fel aceste pretentii, ar putea avea ca rezultat imbogatirea nejustificata a reclamantului.
De asemenea, in ciuda faptului ca instanta de fond a retinut corect ca pretentiile privind daunele morale au rolul de a diminua prejudiciul psihic suferit de reclamant si de a-l sprijini in regasirea unor conditii de viata asemanatoare celor avute anterior, prin sentinta pronuntata a fost acordata o suma nejustificativ de mare.
Impotriva aceleiasi hotarari judecatoresti, la data de 6.06.2008 a declarat apel si paratul S.R. prin M.E.F., solicitand admiterea apelului, modificarea sentintei apelate, iar pe fond, respingerea actiunii in principal ca inadmisibila, iar in subsidiar, ca neintemeiata.
1. In motivare, a criticat hotararea susmentionata pentru nelegalitate si netemeinicie, intrucat potrivit art.504 Cod procedura penala alin.1 "persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite, daca in urma rejudecarii cauzei, s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare", iar potrivit alin. 2 "are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata de libertate, ori careia i s-a restrans libertatea in mod nelegal", apelantul-parat apreciind inadmisibila actiunea reclamantului, fapt pentru care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii reclamantului, fiind vorba de o exceptie de ordine publica.
Pentru a se putea vorbi de o eroare judiciara trebuie ca hotararea de condamnare definitiva sa fie urmata de o rejudecare a cauzei si de pronuntare a unei hotarari definitive de achitare; or, in speta, reclamantul nu a fost niciodata condamnat definitiv.
Chiar si prins prisma reglementarilor internationale, actiunea reclamantului apare ca inadmisibila.
Potrivit art.3 din Protocolul nr.7 la C.E.D.O. "in cazul anularii unei condamnari definitive, pentru ca un fapt nou sau recent descoperit dovedeste ca s-a produs o eroare judiciara, persoana care a suferit pedeapsa din cauza acestei condamnari este despagubita conform legii ori practicii in vigoare in statul respectiv, cu exceptia cazului in care se dovedeste ca nedescoperirea in timp util a faptului necunoscut ii este imputabila".
Acest text ce se coreleaza practic cu dispozitiile art.504 Cod procedura penala, prevazand aceleasi conditii ca dreptul intern roman, si anume existenta unei hotarari definitive de condamnare si rejudecarea cauzei urmate de o hotarare definitiva de achitare.
Apelantul-parat apreciaza ca, in speta, nu sunt incidente nici dispozitiile art.504 alin.2 Cod procedura penala, care prevad ca are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata de libertate ori careia i s-a restrans libertatea in mod nelegal.
Sintagma "in cursul procesului penal" folosita de legiuitor se refera la cazurile in care, pe parcursul cercetarii judecatoresti, in cadrul unui litigiu finalizat cu o hotarare definitiva de achitare, impotriva unei persoane, se dispun masuri preventive de libertate.
Conform art.504 alin.3 Cod procedura penala "privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal, trebuie stabilita, dupa caz, prin ordonanta a procurorului de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanta a procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, pentru cauza prevazuta la art.10 alin.1 lit.j), ori prin hotarare a instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin hotarare definitiva de achitare sau prin hotarare definitiva de incetare a procesului penal, pentru cauza prevazuta in art.10 alin.1 lit. j).
Din inscrisurile depuse in sustinerea cererii de chemare in judecata nu rezulta ca masura arestarii preventive ar fi fost constata nelegala printr-un act de natura celor enuntate mai sus.
Caracterul de privare sau restrangere de libertate in mod nelegal este stabilit de instanta penala, in conditiile aratate de art.504 alin.3 Cod procedura penala, instanta civila nefiind in masura sa analizeze aspecte legate de temeinicia masurii restrangerii dreptului la libertate.
In cauza, masura arestului preventiv a fost cenzurata de un magistrat independent, care a apreciat-o ca legala, impotriva incheierilor pronuntate de instanta inculpatul exercitand caile de atac prevazute de lege, fiindu-i respectat astfel dreptul la un proces echitabil, garantat de dispozitiile art.5 pct. 3-4 si 6 C.E.D.O.
2. In ceea ce priveste daunele materiale in cuantum de 369.919,6 RON la care a fost obligat paratul S.R., prin M.E.F., apelantul parat a aratat ca, desi a solicitat la termenul de judecata din 12.02.2008 acordarea unui termen in scopul luarii la cunostinta a raportului de expertiza contabila si pentru a formula eventuale obiectiuni cererea sa a fost respinsa de catre instanta in temeiul art.209 Cod procedura civila, apreciindu-se ca raportul de expertiza a fost depus cu mai mult de 5 zile inaintea termenului de judecata.
Raportat la faptul ca la dosarul cauzei nu fusesera depuse de catre reclamant actele propriu zise in baza caruia acest raport de expertiza trebuia intocmit (respectiv lipsa carnetului de munca si a actelor pe care expertul le-a solicitat de la S.C. B.T. S.A.), instanta de fond i-a ingradit dreptul la aparare, prin incalcarea principiului contradictorialitatii.
De asemenea, apelantul-parat a invederat ca la efectuarea raportului de expertiza contabila au fost avute in vedere si alte acte decat cele aflate la dosarul cauzei si nedepuse ulterior si ca, in lipsa lor, instanta nu putea omologa raportul de expertiza contabila.
Apelantul-parat a mai aratat ca expertul contabil a mentionat ca la data de 01.12.2000 reclamantul incasase deja drepturile sale de pensie (pentru limita de varsta), instanta solicitand efectuarea calculelor pana la data introducerii actiunii, respectiv luna mai 2006. In aceste conditii, solutia pronuntata de catre instanta de fond nu se bazeaza pe probe. Solutia instantei are in vedere o situatie pur ipotetica, in care reclamantului i s-ar fi suspendat sau i-ar fi incetat raporturile juridice de dreptul muncii, fapt ce nu reiese din carnetul de munca.
3. Privitor la daunele morale in cuantum de 1.000.000 euro, echivalent in lei la data efectuarii platii, apelantul-parat a invederat ca in mod gresit instanta le-a acordat intr-un cuantum atat de mare, intrucat in cauza nu s-au administrat probe pertinente si concludente care sa contureze dimensiunea prejudiciului moral efectiv suportat de catre reclamant.
In primul rand, daca ne raportam la perioada de timp cat reclamantului i-a fost restransa libertatea si care potrivit legii ar trebui sa aiba o influenta determinanta la stabilirea cuantumului daunelor morale, aceasta a fost de 6 zile si executata in regim de arest preventiv.
Pe de alta parte, la stabilirea daunelor morale, instanta a avut in vedere in mod gresit, acte medicale in care sunt mentionate diferite boli ale reclamantului, considerand ca numai medicul legist, pe baza unei expertize medico-legala, poate stabili legatura de cauzalitate intre bolile respective si litigiul penal in care a fost angrenat reclamantul. In lipsa unui raport de expertiza medico-legala, orice altfel de inscrisuri medicale au o valoare pur subiectiva in determinarea prejudiciului moral suferit de catre reclamant.
De asemenea, procesul penal a durat 8 ani, nu 10 ani, cum in mod eronat a retinut instanta de fond, iar in afara celor 6 zile de arest preventiv, reclamantul a fost judecat in stare de libertate.
Apelantul reclamant a mai aratat ca in raportul de expertiza contabila s-a mentioneaza ca "din carnetul de munca al reclamantului (care nu este depus la dosarul cauzei), nu rezulta faptul ca activitatea reclamantului a fost intrerupta in perioada 23.04.1997 - 29.04.1997 (perioada de arest preventiv).
Avand in vedere faptul ca reclamantul si-a continuat activitatea in cadrul S.C. B.T. S.A. si pe parcursul procesului penal, fiind reincadrat din functia de director general in cea de director adjunct, in mod gresit a retinut prima instanta ca reclamantul a avut numeroase suferinte, atat fizic si psihic, pe plan profesional, social, cat si pe plan familial, acesta pierzand pozitia sociala pe care si-a castigat-o prin activitatea pe care a desfasurat-o, in calitate de director la S.C. B.T. S.A., inainte de a fi arestat.
Din corelarea art.1169 Cod civil cu art.505 alin.1 Cod procedura penala rezulta faptul ca una din cerintele prevazute de lege si care urmeaza a fi avuta in vedere de catre instanta de judecata pentru a se stabili intinderea reparatiei o reprezinta dovedirea consecintelor produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate, sau a carui libertate a fost restransa, ca urmare a privarii sale de libertate.
Or, in cauza de fata, nu au fost administrate probe concludente care sa determine conturarea prejudiciului moral cauzat, instanta fundamentandu-si hotararea pronuntata doar pe motivele mentionate, dar nu si dovedite de reclamant prin cererea de chemare in judecata.
Nu in ultimul rand, s-a facut o aplicare gresita a legii de catre prima instanta, la pronuntarea hotararii atacate, atunci cand s-a retinut in considerente faptul ca Statul raspunde pentru organele sale.
Potrivit art.37 din Decretul nr.31/1954, privitor la persoanele fizice si juridice "Statul nu raspunde pentru obligatiile organelor si celorlalte institutii de stat, ale intreprinderilor si organizatiilor economice de stat, precum si ale oricaror alte organizatii socialiste de stat, daca ele sunt persoane juridice (...)".
Diferit de situatia daunelor materiale, cand intinderea lor se stabileste precis, matematic, pe baza probelor administrate in cauza, in cazul daunelor morale functioneaza reguli si criterii specifice diferite, intinderea acestor daune fiind determinata prin apreciere, in temeiul unei motivatii si a unor argumente ce trebuie clar exprimate. Desigur, argumentele si motivatia mentionate nu opereaza cu elemente matematice, precise, probate ca atare, ca in cazul daunelor materiale, ceea ce nu inseamna ca in materia daunelor morale functioneaza libera apreciere, fara o baza rationala de explicatie care, pe langa fundamentare, sa dea si posibilitatea exercitarii controlului judiciar. Chiar daca cuantumul prejudiciului moral este lasat la aprecierea instantelor, fara a exista criterii precise si exacte de acordare, apelantul-parat opineaza in sensul ca acest fapt nu justifica arbitrariul in procesul de cuantificare si nici pronuntarea unei solutii cu incalcarea tuturor normelor de drept procesual referitoare la probatiune, criteriile de stabilire a daunelor fiind cel prevazut la art. 505 (1) Cod procedura penala.
Impotriva acestei hotarari, la data 09.06.2008, a declarat apel si reclamantul S.C., intemeiat in drept pe dispozitiile art.282 si urmatoarele Cod procedura civila, solicitand modificarea partiala a sentintei apelata, in sensul de a recalcula cuantumul daunelor materiale prin actualizarea la zi a sumei stabilite de catre expertul contabil care a efectuat expertiza contabila in cauza, cu indicele de inflatie, cu mentinerea cuantumului daunelor morale, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, a aratat ca prin decizia penala nr.887/25.05.2005, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I-a Penala in dosarul penal nr.1198/2005 s-a consfintit in mod definitiv si irevocabil nevinovatia sa privind faptele pentru care a fost arestat, cercetat si trimis in judecata, ca a fost victima proces judiciar abuziv, declansat si manipulat prin informatii contradictorii, prin probe ticluite si mincinoase, prin tertipuri si mijloace nelegale, prin umilinta si rele tratamente.
Cu inscrisurile depuse la dosar a dovedit ca este o persoana cu o reputatie profesionala si sociala deosebit de buna in domeniul turismului, fiind multi ani directorul unor intreprinderi de profil turistic, printre care S.C. S. S.A. si S.C. B.T. S.A. (proprietatea complexului hotelier H.B., a complexului restaurant-bar CINA), a preluat H.B. imediat dupa cutremurul din anul 1977, implicandu-se material, profesional si afectiv in reconstruirea acestuia, care era grav afectat de cutremurul din acel an si a contribuit la recuperarea si consolidarea prestigiului profesional al acelui obiectiv turistic.
A dovedit cu sentinta civila nr.1138/25.01.2001 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si depusa la dosarul cauzei ca s-a dispus anularea deciziei nr.76/30.10.2000, prin care se dispusese desfacerea contractului sau de munca, in vederea pensionarii si reintegrarea sa in toate drepturile avute anterior emiterii deciziei anulate.
Prin expertiza contabila efectuata in cauza si cu celelalte inscrisuri depuse la dosar, apelantul-reclamant a dovedit ca, pe plan material, a suferit numeroase pierderi banesti, datorita deciziilor abuzive si nelegale adoptate de conducerea S.C. T. S.A., cat si ca urmare a efectelor acestor actiuni nelegale.
Cu cele 18 ordonante si hotarari judecatoresti pronuntate in cele 18 dosare penale inscenate, apelant-reclamant a dovedit ca s-a dispus neinceperea urmaririi penale impotriva sa, acestea avand ca unic scop umilirea si desfiintarea sa ca om, in conditiile in care faptele erau fanteziste, fara ca acesta sa aiba vreo implicare directa sau indirecta.
Prin inscrisurile depuse la dosar a dovedit ca toate autoritatile S.R. au facut presiuni inacceptabile la organele de cercetare penala si la magistrati, solicitand acestora ca reclamantul sa fie cat mai repede trimis in judecata si condamnat pentru fapte pe care nu le-a comis.
De asemenea, a dovedit cu fotocopiile din ziarele vremii ca, urmare a abuzurilor politistilor si procurorilor care il anchetau, era denigrat intr-un mod josnic, fiind asociat in mod vadit ostentativ cu persoane de cea mai slaba calitate sociala, fara ca organele judiciare sa decida cel putin inceperea urmaririi penale, iar cu actele medicale depuse la dosarul cauzei a dovedit ca afectiunile medicale de care sufera in prezent sunt dobandite in timpul celor 10 ani de calvar, durata acestora, stadiul si gradul de evolutie indicand o legatura cauzala directa cu evenimentele traite de acesta in cei 10 ani de anchete abuzive si nelegale.
La data de 29.09.2008, intimatul-reclamant S.C. a formulat intampinare la apelul formulat de catre apelantul S.R., prin M.F..
In motivare, a aratat ca a invocat ca temei de drept dispozitiile art.504 alin.2 (si nu alin.1, astfel cum pretinde fara temei paratul), potrivit caruia "are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata de libertate ori careia i s-a restrans libertatea in mod nelegal".
In acest sens, a aratat ca a fost arestat in mod abuziv si nelegal, in arestul Politiei Municipiului Bucuresti, timp de ... luni de zile si nu o perioada de aproximativ 6 zile, cum sustine, cum sustine apelantul parat.
Privitor la pretinsa si ridicola "imbogatire fara justa cauza", invocata de catre reprezentantul paratului, apelantul-reclamant o considera neintemeiata, in raport de probele administrate in cauza.
De asemenea, a reiterat sustinerile sale privitoare la imprejurarea ca a fost supus tuturor acestor abuzuri comise de catre organele judiciare, intrucat s-a opus la privatizarea frauduloasa a H.B..
In drept, si-a intemeiat intampinarea pe dispozitiile art.115 si urmatoarele Cod procedura civila si pe art.504-506 Cod procedura penala coroborate cu dispozitiile art.998-999 Cod civil.
La data de13.10.2008, Ministerul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti a formulat completare a motivelor de apel, sustinand ca hotararea instantei de fond a fost data cu aplicarea gresita a legii si ca, avand in vedere ca reclamantul a fost arestat preventiv timp de sase zile, in cauza sunt aplicabile numai dispozitiile art.504 alin.2 Cod procedura penala.
De asemenea, apelantul a aratat ca hotararea instantei de fond nu este motivata in fapt. Cu privire la despagubirile acordate pentru daune materiale, instanta de fond a facut trimitere numai la concluziile raportului de expertiza contabila, fara a motiva de ce reclamantul este indreptatit sa primeasca de la stat veniturile de care a fost lipsit ca urmare a arestarii preventive pana la data introducerii prezentei actiuni si fara a stabili legatura de cauzalitate dintre lipsirea de libertate si prejudiciul cauzat si, in ceea ce priveste repararea daunelor morale, nu a tinut seama de dispozitiile art.505 alin.1 Cod procedura penala.
Apelantul a mai aratat ca instanta de fond a stabilit in mod gresit cuantumul despagubirilor pentru daune materiale.
Expertiza contabila face trimitere la carnetul de munca al reclamantului si la referatul nr.737/28.01.1998 intocmit de S.C. B.T. S.A., inscrisuri ce nu au fost solicitate de instanta si nedepuse la dosar si nici nu se regasesc in anexele expertizei, cu toate ca se face referire la continutul acestora.
Avand in vedere aceste aspecte, in cauza nu s-a facut dovada legaturii de cauzalitate dintre lipsirea de libertate nelegala, pe o perioada de sase zile, si diminuarea veniturilor incasate de reclamant. Mai mult decat atat, nu s-a facut dovada veniturilor efectiv incasate, a veniturilor ce i se cuveneau si de care a fost lipsit, precum si temeiul legal al acestora, considerand ca nu se stabili prejudiciul material suferit de reclamant. Legea da dreptul la despagubiri numai in cazul unui prejudiciu material cert, atat in ceea ce priveste existenta, cat si intinderea sa.
Examinand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate si in conformitate cu prevederile art.294 alin.1 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
I. 1. Cu privire la situatia de fapt, Curtea retine ca, potrivit notei din 9.12.1999 intocmite de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, reclamantul S.C. a facut obiectul anchetei in mai multe dosare penale: dosarul nr.221/P/19998, solutionat la 22.09.1998 prin rechizitoriu, prin care s-a dispus, intre altele, scoaterea invinuitului de sub urmarire penala in baza art.10 lit.d Cod procedura penala pentru infractiunile prevazute de art.248, art.214 alin.2 si art.194 pct.5 din Legea nr.31/1990 (1); dosarul nr.203/P/1997, solutionat de Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie cu rechizitoriu, in care S.C. a fost trimis in judecata conform art.194 din Legea nr.31/1990 (2); dosarul nr.3392/P/1997, in care, prin rezolutia Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.2481 Cod penal si neinceperea urmaririi penale pentru art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990 (3); dosar nr.138/P/1998, care a fost primit la 5.01.1998 de la Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti cu propunere de incepere a urmaririi penale pentru art.246 Cod penal, iar pe 14.01.1998 s-a confirmat neinceperea urmaririi penale in baza art.10 lit.d Cod procedura penala de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti (4); dosar nr.6711/P/1998, care a fost primit la 9.07.1998 de la Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti cu propunere de incepere a urmaririi penale pentru art.246 Cod penal, solutie confirmata de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti la 10.08.1998 (5); dosar nr.7614/P/1998, care a fost primit la 23.07.1998 de la Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti cu propunere de incepere a urmaririi penale pentru art.246 Cod penal, iar la 3.08.1998, in baza art.10 lit.a s-a confirmat solutia de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti (6); dosar nr.11232/P/1997, care a fost primit la 29.07.1998 de la Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti cu propunere de incepere a urmaririi penale pentru art.194 pct.5 din Legea nr.31/1990, iar la 30.08.1998, in baza art.10 lit.a s-a confirmat solutia de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti (7).
Din aceeasi nota mai rezulta ca in cursul lunii octombrie 1997 organele de politie din cadrul I.P.J. Ilfov au fost sesizate de Curtea de Conturi a Romaniei - Directia Controlului Regii Autonome in legatura cu faptul ca in urma controlului efectuat in perioada 10.04.-20.04.1997 la R.A. Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat - Sucursala pentru Reprezentare si Protocol Snagov s-a constatat faptul ca in perioada 1994-1996, invinuitii S.C., M.V. si S.H.P. au incheiat mai multe contracte cu incalcarea prevederilor legale privind derularea acestora, respectiv au contractat credite fara posibilitatea financiara de rambursare, iar conventiile de creditare au fost semnate in mod fraudulos de catre conducerea societatii. S-a constatat, totodata, ca in perioada 1994-1996 in cadrul S.C. S. S.A. au fost efectuate cheltuieli fara baza legala si ca a fost schimbata destinatia creditelor contractate. Prin ordonanta nr.2290/P/1998 emisa la 17.06.1998 s-a dispus in temeiul art.249 Cod procedura penala combinat cu art.11 pct.1 lit.b Cod procedura penala raportat la art.10 lit.d Cod procedura penala scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului S.C. pentru infractiunile prevazute de art.194 pct.5 din Legea nr.31/1990, art.289 si 291 Cod penal. In motivare, s-a aratat ca respectivele credite au fost incheiate in mod legal, scopul acestora nu a fost deturnat de la cel stabilit initial si nici nu au fost utilizate in interes personal (8).
Din nota sus mentionata rezulta si ca la data de 9.06.1998, prin referatul 396858/1998, lucratorii de politie au inaintat Parchetului de pe langa Judecatoria Buftea un alt dosar, care prin ordonanta nr.2930/P/1998 emisa la 13.07.1998 a fost conexat la dosarul nr.2290/P/1998 (9). La data de 9.06.1999 Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie a trimis dosarul nr.276/P/1999 la Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea spre competenta solutionare sub aspectul infractiunilor prevazute de art.246 si 289 Cod penal, dosarul fiind inregistrat la aceasta institutie sub nr.2890/P/1999 (10). Dosarul nr.3361/P/1998 priveste neregulile sesizate de Departamentul de Control al Guvernului in desfasurarea activitatii de catre S.C. si altii la S.C. T. S.A. In cauza, D.G.P.M.B. - Serviciul de Combatere a Criminalitatii Economico - Financiare a formulat o propunere de neincepere a urmaririi penale (11).
Potrivit unei alte note referitoare la stadiul cercetarilor penale privind pe invinuitul S.C., in dosarul de urmarire penala nr.0742/1997 (inregistrat la Parchetul General sub nr.203/P/1997) la data de 15.04.1997 s-a inceput urmarirea penala impotriva numitilor S.C. si M.V. pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu contra intereselor publice, evaziune fiscala si fals intelectual, faptele retinute in sarcina acestora constand in aceea ca, in calitate de director general si administrator unic, respectiv director economic la S.C. S. S.A. nu ar fi inregistrat in evidentele societatii anumite documente contabile (2). La data de 23.04.1997 S.C. a fost retinut timp de 24 de ore, iar a doua zi prezentat Parchetului General cu propunere de punere in miscare a actiunii penale si arestare preventiva, pentru o perioada de 30 de zile. Parchetul General nu a emis mandat de arestare si a luat fata de invinuit masura obligarii de a nu parasi localitatea pe o perioada de 30 de zile.
Aceeasi nota face referire si la dosarul de urmarire penala nr.0817/1997 (inregistrat la Parchetul General sub nr.275/P/1997), in care la data de 24.04.1997 s-a inceput urmarirea penala impotriva numitilor S.C. si M.V. pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu contra intereselor publice, fals intelectual si uz de fals, imputandu-li-se nerambursarea la termen a unui credit, ce a condus la adjudecarea prin licitatie a vilei nr.29 de catre B.N.R. (12). In aceasta cauza, la data de 24.04.1997, organele de politie l-au retinut timp de 24 de ore pe S.C., dupa care acesta a fost prezentat la Parchetul General cu propunere de punere in miscare a actiunii penale si arestare preventiva de 30 de zile. Parchetul General a dispus arestarea preventiva a celui in cauza numai pentru 5 zile. La data de 29.04.1997, dupa expirarea arestarii preventive de 5 zile, organele de politie au prezentat Parchetului General propunerea de arestare preventiva pe o perioada de 25 de zile, insa acest lucru nu a mai fost posibil deoarece cel in cauza se afla deja internat la Spitalul Cantacuzino si nu a mai putut fi audiat datorita starii in care se afla, motiv pentru care s-a luat masura obligarii de a nu parasi localitatea pentru o perioada de 25 de zile.
Din inscrisul mentionat anterior mai rezulta existenta dosarului nr.01211/1997, in care la data de 6.06.1997 s-a inceput urmarirea penala impotriva numitilor S.C. si A.I. pentru infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, intrucat Bankoop a preluat in contul creditului S.C. S. S.A. vilele 26 si 69 (13), a dosarului nr.01212/1997, in care la data de 6.06.1997 s-a inceput urmarirea penala impotriva numitilor S.C. si M.V. pentru savarsirea inactiunilor de abuz in serviciu contra intereselor publice si folosirea creditului societatii in alte scopuri (14), a dosarului nr.01212/1997 in care la data de 6.06.1997 s-a inceput urmarirea penala impotriva numitilor S.C. si M.V. pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu contra intereselor publice si folosirea creditului societatii in alte scopuri (15), a dosarului nr.01211/1997, in care la data de 6.06.1997 s-a inceput urmarirea penala impotriva numitilor S.C. si A.I. pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu contra intereselor publice si folosirea creditului societatii in alte scopuri (16) si a dosarului nr.0748/1997, in care la data de 7.07.1997 s-a inceput urmarirea penala a reclamantului pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, constand in aceea ca, in calitate de director al S.C. B.T. S.A. a semnat un contract pentru achizitionarea a 240 de televizoare color, eludand prevederile art.48 din Legea nr.31/1990 (17).
Din nota nr.221/P/1998 a Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti rezulta si ca dosarul nr.2921/P/1998 privind pe S.C., B.I. s.a. se refera la o verificare a Departamentului de Control al Guvernului din 31.07.1998 cu privire la mai multe aspecte legate de S.C. B.I. S.R.L. si S.C. B.T. S.A. Majoritatea aspectelor relevate au facut obiectul dosarelor anterioare si au fost solutionate de unitatile de Parchet (18). La dosar se afla si rechizitoriul intocmit la data de 22.09.1998 in acest dosar, insa datorita faptului ca nu a fost depus in integralitatea sa, nu rezulta solutia dispusa in privinta reclamantului.
Potrivit adresei nr.9855/P/1997 din 4.02.1998 emise de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, prin rezolutia din 29.11.1997 s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de reclamant in baza art.228 alin.6 raportat la art.10 lit.c Cod procedura penala pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.248 Cod penal, intrucat din cercetarile efectuate nu au rezultat date ca a comis o fapta de natura penala in legatura cu infiintarea societatii S.C. B.I. S.R.L. (19).
Din adresa nr.327134/6.03.2000 emisa de Inspectoratul General al Politiei mai rezulta ca, in dosarul nr.01366/1998, la data de 7.07.1997 s-a inceput urmarirea penala pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, fapta prevazuta de art.248 Cod penal, in luna august 1999 propunandu-se scoaterea de sub urmarire penala (20).
2. Din rechizitoriul intocmit la data de 5.12.1997 in dosarul nr.203/P/1997 (2) reiese ca dosarul nr.275/P/1997 (12) a fost conexat la acesta. Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea in judecata a invinuitului S.C. - pe langa inculpatii M.V. si T.S. - pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.194 din Legea nr.31/1990, legata de pierderea vilei nr.29 si s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a acestuia pentru savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala, fals intelectual si uz de fals, prevazute de art.11 si 13 din Legea nr.87/1994, art.289 si art.291 Cod penal.
Prin sentinta penala nr.1316/20.08.2001 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr.7840/1997 s-a dispus, intre altele, condamnarea inculpatului S.C., in baza art.194 pct.5 din Legea nr.31/1990, la cate 1 an inchisoare pentru savarsirea a doua infractiuni de folosire cu rea credinta a creditului societatii intr-un scop contrar intereselor acesteia si pentru a favoriza o alta societate. In baza art.1 din Legea nr.137/1997 au fost constate gratiate cele doua pedepse; in baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata durata retinerii si arestarii preventive de la 23.04.1997 pana la 29.04.1997.
In considerentele acestei hotarari judecatoresti s-a retinut ca in cursul cercetarii judecatoresti au fost ascultati inculpatii, care nu recunoscut faptele retinute in sarcina acestora, precum si un numar de 24 de martori. In sedinta publica din 6.10.1999 aparatorul inculpatului S.C. a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.194 pct.5 din Legea nr.31/1990, care a fost respinsa de Curtea Constitutionala prin decizia nr.72/20.04.2000. In sedinta publica din 25.10.2000, aparatorul inculpatului T.S. a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.40 din Legea nr.82/1991, care a fost respinsa de Curtea Constitutionala prin decizia nr.78/6.03.2001.
Prin decizia penala nr.876A/13.05.2002 pronuntata in dosarul nr.4290/2001, Tribunalul Bucuresti - Sectia I Penala a respins apelurile declarate de partile civile R.A. A.P.P.S. S.R.L. S. si D.G.F.P. Bucuresti ca nefondate si a obligat fiecare apelant parte civila si inculpat la cate 75.000 ROL cheltuieli judiciare statului.
Prin decizia penala nr.2243/20.11.2002 pronuntata in dosarul nr.1869/2002, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I-a Penala a admis cererea de repunere in termen formulata de recurenta parte civila R.A.P.P.S. - prin S.-R.P. S. pentru introducerea recursurilor, a admis recursurile declarate de inculpatii M.V., S.C. si T.S. si de partea civila S.R.F. T. si a casat decizia penala nr.870A din 13 mai 2002 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia I Penala. In motivare, Curtea a retinut ca Tribunalul Bucuresti a pronuntat o decizie nelegala, deoarece nu s-a pronuntat asupra apelurilor declarate de cei trei inculpati, ci numai asupra apelurilor declarate de partea civila R.A. A.P.P.S. - S. si de D.G.V.P. Bucuresti.
Prin decizia penala nr.853A/6.06.2003 pronuntata in dosarul nr.1160/2003, Tribunalul Bucuresti - Sectia I Penala a admis apelurile declarate de inculpati si de partile civile, a desfiintat in parte sentinta apelata si rejudecand a dispus, intre altele, in baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedura penala incetarea procesului penal impotriva inculpatului S.C. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art.194 pct.5 din Legea nr.31/1990, cu aplicarea art.13 Cod penal (2 infractiuni) ca urmare a intervenirii prescriptiei penale, precum si obligarea acestuia, in solidar cu ceilalti inculpati, la plata unor sume de bani catre partile civile.
Prin decizia penala nr.2260/22.10.2003 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a Penala s-au admis recursurile declarate de inculpati impotriva sentintei penale nr.1314/20.08.2003 pronuntata de Judecatoria Buftea si impotriva deciziei penale nr.853A/6.06.2003 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia I Penala, a fost casata decizia penala si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor formulate de inculpati si de partea civila la aceeasi instanta. In considerente s-a aratat ca instanta de apel nu a rezolvat fondul cauzei cu care a fost investita, limitandu-se doar la referiri cu privire la intervenirea prescriptiei raspunderii penale, desi inculpatii au solicitat continuarea procesului penal pentru stabilirea nevinovatiei acestora.
Prin decizia penala nr.1266A/17.11.2004 pronuntata in dosarul nr.5899/2003, Tribunalul Bucuresti - Sectia I Penala, intre altele, a admis apelurile declarate de inculpati, a desfiintat sentinta penala apelata si, rejudecand, in baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit.d Cod procedura penala l-a achitat pe inculpatul S.C. pentru infractiunile prevazute de art.194 pct.5 din Legea nr.31/1990, cu aplicarea art.13 Cod penal (2 infractiuni) si a respins actiunile civile exercitate de partile civile ca neintemeiate.
Prin decizia penala nr.887R/25.05.2005 pronuntata in dosarul nr.1198/2005, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I-a Penala a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti.
Cu privire la situatia de fapt, se retine astfel, in rezumat, ca reclamantul a fost cercetat penal in 20 dosare, fiind trimis in judecata numai in doua dintre acestea, care au fost conexate. In cazul celor 18 dosare, din probele administrate in cauza reiese ca actele de cercetare penala au inceput cel mai devreme la 6.06.1997 si s-au finalizat cel mai tarziu la 22.09.1998, cu exceptia unuia singur, pentru care propunerea de scoatere de sub urmarire penala a fost facuta in august 1999. In privinta dosarelor conexate, se constata ca urmarirea penala a inceput la 15.04.1997, respectiv 24.04.1997, referatul de terminare a urmaririi penale a fost intocmit la 21.08.1997, rechizitoriul a fost intocmit la 5.12.1997, cauza s-a aflat pe rolul instantelor din anul 1997, iar reclamantul a fost achitat definitiv la 25.05.2005. In cursul urmaririi penale desfasurate in aceste ultime dosare, reclamantul a fost retinut si respectiv arestat preventiv in perioada 23.04.1997-29.04.1997.
3. Se mai retine, din referatul de terminare a urmarire a urmaririi penale intocmit la 5.12.1997, ca reclamantul a fost, de la constituirea S.C. S. S.A. - prin H.G. nr.1226/1990 si pana in luna decembrie 1995, director general si administrator unic al acesteia. Incepand cu data de 1.01.1996, acesta s-a transferat la S.C. B.T. S.A., unde a indeplinit functia de director general.
Prin nota nr.16/1547/19.12.1997 intocmita de Fondul Proprietatii de Stat - Directia Control s-au retinut, din analiza procesului verbal al Sedintei AGEA din 22.07.1997, care sunt membrii alesi prin vot secret ai Consiliului de Administratie, din care nu ar face parte si reclamantul. S-a mai mentionat ca hotararile adoptate in AGEA din 22.07.1997 au fost atacate de fostul director general si presedinte al CA - dl. S.C. (care nu a mai fost ales in noul Consiliu de Administratie) - la Tribunalul Municipiului Bucuresti, care prin incheierea din 24.07.1997 a suspendat executarea hotararilor AGEA pana la judecarea cauzei. Actiunea introdusa de catre dl. S.C. urmareste exercitarea in continuare a functiei de director general si presedinte al CA in scopul realizarii unor interese personale.
Intrucat Legea nr. 87/1999 precizeaza clar ca hotararile AGEA pot fi anulate numai de CNVM, Fondul Proprietatii de Stat a conchis ca actiunea introdusa de dl. S.C. este ilegala, TMB neavand competente in materie. Totodata a retinut, fata de cele prezentate, ca reclamantul, din data de 22.07.1997, ocupa abuziv functiile de presedinte CA si director general al S.C. B.T. S.A.
Impotriva reclamantului si a altor doi membri ai Consiliului de Administratie, Fondul Proprietatii de Stat s-a adresat Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie - Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica si Inspectoratului General al Politiei - Directia de Combatere a Criminalitatii Economico - Financiare, solicitandu-se efectuarea de cercetari pentru savarsirea infractiunilor de uzurpare de calitati oficiale, fals in inscrisuri si insusirea de foloase necuvenite. Din actele dosarului nu rezulta insa ca s-ar fi desfasurat cercetari penale in legatura cu savarsirea acestor infractiuni.
Aceste informatii au fost comunicate de Fondul Proprietatii de Stat si Guvernului Romaniei - Departamentul de Control, care a solicitat un raspuns privind memoriul unui grup de salariati si actionari ai S.C. B.T. S.A. ce au semnalat o serie de ilegalitati comise de conducerea societatii mentionate.
Prin adresa nr.1/4999/12.05.2000 trimisa Parlamentului Romaniei, ca raspuns la memoriul formulat de reclamantul S.C. - director general adjunct la S.C. B.T. S.A., Fondul Proprietatii de Stat a comunicat ca, in urma verificarilor efectuate la S.C. B.T. S.A. in perioada anilor 1998-1999, efectuate in principal de Departamentul de Control al Guvernului si Directia Control al F.P.S., au fost constatate o serie de nereguli atat in sarcina reprezentantilor in AGA, cat si a organelor de conducere administrativa si executiva din aceasta societate. Din acelasi inscris rezulta ca in AGA tinuta in data de 2.09.1999 s-a hotarat "suspendarea din functie a directorului general adjunct al S.C. Bucuresti Turism S.A., domnul C.S., pana la solutionarea juridica a aspectelor de natura penala constatate de catre Departamentul de Control al Guvernului Romaniei". Dl. C.S. a atacat in instanta aceasta hotarare (dosarul nr. 6812/1999), iar prin sentinta civila nr.4788/08.10.1999 Tribunalul Bucuresti - Sectia Comerciala a dispus anularea hotararii mentionate.
Din inscrisurile administrate in cauza nu rezulta insa in ce conditii reclamantul a dobandit calitatea de director general adjunct la S.C. B.T. S.A. si nici in ce conditii acesta s-a pensionat. Cu toate acestea, in raportul de expertiza intocmit in cauza, s-a retinut ca reclamantul a trecut in functia de director general adjunct la data de 23.12.1997 si ca acesta incaseaza drepturile de pensie de la data de 1.12.2000.
In raportul de expertiza s-a mai mentionat ca in carnetul de munca nu apare mentionata intreruperea datorata retinerii si arestarii preventive, in perioada 23-29 aprilie 1997.
4. Referitor la starea de sanatate a reclamantului, in referatul de terminare a urmaririi penale, in capitolul privind caracterizarea invinuitului (pagina 67), s-a aratat ca, pe parcursul cercetarilor, acesta a prezentat acte medicale, din care a rezultat ca suferea de diabet zaharat si a solicitat sa se efectueze o expertiza medico-legala pentru a se stabili daca suporta regimul de detentie. Din raportul de expertiza medico-legala intocmit la 26.06.1997 de Comisia de amanare/intrerupere a executarii pedepsei din cadrul Institutului de Medicina Legala "Mina Minovici" - Bucuresti a rezultat ca reclamantul prezinta diagnosticul "B.C.I. angor agravat HTA esentiala st. II Aritmie extrasistolica (atriala si ventriculara), H.B.A.S. Diabet zaharat insulino-dependent, dezechilibrat diabolic si complicat (retinopatie diabetica, polineuropatie diabetica), Nefropatie diabetica incipienta, Dislipidemie tip IV, Steatoza hepatica".
Din foaia de observatie clinica - diabet - boli metabolice intocmita de Institutul "N. Paulescu" Bucuresti rezulta ca reclamantul a fost internat in perioada 28.04.1997-7.05.1997 cu diagnosticul la internare diabet zaharat tip II si cardiopatie ischemica. In fisa medicala intocmita in acea perioada, la rubrica "Epicriza" s-a mentionat: "Pacient cu diabet zaharat tip II, cunoscut clinicii cu tulburari lipidice de foarte multa vreme se interneaza de urgenta pentru ascensiune glicemie pe fond depresiv reactiv. Clinic si paraclinic se stabileste (...) evolutia fiind foarte buna sub insulinoterapie in trei prize". Mentiuni similare s-au facut si pe biletul de iesire din spital intocmit la data de 7.05.1997.
Conform unei alte fise medicale intocmite de Spitalul Fundeni - Institutul de Cardiologie C.C. Iliescu", reclamantul a fost internat in perioada 26.05.1997-2.06.1997, cu epicriza: "Pacient in varsta de 58 de ani, avand ca factori de risc coronarieni: HNA, obezitate diabet zaharat tip I, (insulino-dependent) cu crize angioase de efort cu durata variabila (...). Se interneaza pentru evaluarea acestor dureri toracice. Clinic, cordul este de dimensiuni normale".
Potrivit altor bilete de iesire din spital intocmite de Institutul "N. Pavelescu", reclamantul a mai fost internat in perioadele 11.06.1997-23.06.1997, 21.07.1997-28.07.1997 si 26.09.1997-13.10.1997 cu acelasi diagnostic: "Diabet zaharat tip II pe fond de obezitate insulino necesitant dezechilibrat. Polineuropatie diabetica. Retinopatie diabetica tip background. Neuropatie optica ischemica. Nefropatie diabetica incipienta - stadiul de hiperfunctie hiperfiltrare. Dislipidemie tip IV".
Din biletul de iesire nr.13522 intocmit de unitatea sanitara "Gh. Marinescu" reiese totusi ca reclamantul a fost internat la Sectia IX Ab in perioada 20.06.1997-28.08.1997 cu diagnosticul "episod depresiv fond somatic". Conform certificatului medical nr.203/17.12.1997 intocmit de Spitalul Clinic Prof. Dr. Gh. Marinescu si foii de observatie clinica generala, reclamantul a fost internat in perioada 3.10.1997-3.12.1997 cu diagnosticul "stare depresiva preinvolutional si somatic; episod depresiv fond somatic".
De asemenea, reclamantul s-a aflat in concediu medical in perioadele 1.08.1997-18.08.1997 si 11.06.1997-23.06.1997, tot cu diagnosticul de diabet zaharat insulino dependent cronic.
La dosar a fost depus si un act medical care dovedeste internarea in spital a reclamantului in perioada 20.05.1986-7.06.1986 si deci existenta unor boli anterioare lipsirii de libertate, epicriza fiind: "Pacient de 48 de ani, care de aproximativ 2 ani acuza dureri (...), palpitatii, anxietate, dispnee de efort, ameteli, tulburari de echilibru. In ultimul timp, valori tensionale crescute (...), cu epistazis, cu stare generala alterata, motiv pentru care se interneaza pentru tratament de urgenta de specialitate".
II. Dintre faptele ilicite imputate statului prin cererea de chemare in judecata, exista temeiuri juridice pentru angajarea raspunderii civile a acestuia numai pentru retinerea si arestarea sa preventiva, in contextul in care a fost achitat ulterior definitiv pentru faptele respective, precum si pentru durata excesiva a proceselor penale.
1. Potrivit art.504 Cod procedura penala: "Persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite, daca in urma rejudecarii cauzei s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare. Are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata de libertate ori careia i s-a restrans libertatea in mod nelegal. Privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal trebuie stabilita, dupa caz, prin ordonanta a procurorului de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanta a procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale pentru cauza prevazuta in art.10 alin.1 lit.j) ori prin hotarare a instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin hotarare definitiva de achitare sau prin hotarare definitiva de incetare a procesului penal pentru cauza prevazuta in art.10 alin.1 lit j)".
Este adevarat ca nu sunt intrunite conditiile art.504 alin.1 Cod procedura penala, intrucat reclamantul nu a fost condamnat definitiv pentru niciuna din infractiunile pentru care a fost cercetat penal.
Pe de alta parte, in cauza sunt indeplinite cerintele art.504 alin.2 Cod procedura penala, intrucat din interpretarea sistematica a acestui text de lege, prin luarea in considerare si a dispozitiilor art.504 alin.3 Cod procedura penala reiese ca, in materia reglementata de art.504-507 Cod procedura penala, caracterul nelegal al privarii de libertate nu se raporteaza numai la dispozitiile art.143 si respectiv 148 Cod procedura penala, cand are loc revocarea masurii preventive conform art.139 alin.2 teza I Cod procedura penala, ci si la terminarea procesului penal prin una din solutiile enumerate: scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale pentru cauza prevazuta de art.10 alin.1 lit.j), respectiv achitarea sau incetarea procesului penal pentru cauza prevazuta in art.10 alin.1 lit.j). Ceea ce a urmarit legiuitorul a fost sa fie acordate de despagubiri si persoanelor a caror nevinovatie a fost stabilita la finalizarea procesului penal, dupa ce au suportat privari sau restrangeri de libertate, chiar daca respectivele masuri apareau ca fiind justificate in lumina cercetarilor penale efectuate pana la data adoptarii lor.
In speta, conform celor prezentate la pct.I.2, reclamantul a fost achitat prin decizia penala nr.1266A/17.11.2004 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia I Penala in dosarul nr.5899/2003, ramasa definitiva prin decizia penala nr.887R/25.05.2005 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I-a Penala in dosarul nr.1198/2005. Acesta a fost anterior retinut si respectiv arestat preventiv in acea cauza in perioada 23.04.1997-29.04.1997.
Ca atare, exceptia inadmisibilitatii, invocata de catre apelantul parat M.F.P., este neintemeiata.
2. Una din garantiile procedurale enuntate de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului este judecarea cauzei intr-un termen rezonabil. Scopurile acestei garantii sunt reprezentate de asigurarea eficientei si credibilitatii actului de justitie si de evitarea mentinerii persoanei acuzate de savarsirea unei infractiuni intr-o stare de nesiguranta cu privire la situatia sa pentru o perioada de timp prea mare.
Caracterul rezonabil al procedurii se apreciaza dupa mai multe criterii: complexitatea cauzei, comportamentul partilor, comportamentul autoritatilor si importanta pentru parti a obiectului procedurii (cauza Pierazzini contra Italiei, hotararea din 27.02.1992). Doar intarzierile datorate comportamentului autoritatilor sunt susceptibile sa antreneze incalcarea Conventiei.
a). Complexitatea cauzei se analizeaza, la randul ei, in functie de mai multi factori enumerati de Curte in mod exemplificativ: dificultatea administrarii probelor, numarul inculpatilor si al martorilor, numarul infractiunilor investigate, natura acestora, necesitatea administrarii unor expertize, dificultatea problemelor de drept si de fapt care trebuie solutionate.
b). In ceea ce priveste comportamentul partilor, statul nu raspunde decat pentru intarzierile care ii sunt imputabile, deoarece o persoana care invoca durata nerezonabila a procedurilor trebuie sa faca dovada ca a depus diligente in vederea derularii normale a acesteia. Pentru ca intarzierile in derularea procedurilor sa-si piarda caracterul nerezonabil, trebuie ca atitudinea reclamantului sa fie abuziva si dilatorie.
c). Referitor la comportamentul autoritatilor, sunt de natura sa atraga o constatare a incalcarii art.6 din Conventie: citarea expertilor, citarea martorilor, transmiterea dosarelor de la un organ judiciar la altul.
d). Cu cat obiectul procesului are o importanta mai mare pentru parti, cu atat aprecierea caracterului rezonabil al procedurilor va fi mai stricta.
Intrucat statul si-a asumat obligatia de a veghea la respectarea caracterului rezonabil al procedurilor, nerespectarea acesteia constituie o fapta ilicita, ce va fi tratata pe temeiul juridic traditional, consacrat de art.998-999 Cod civil, avand in vedere si hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului in cauza Kudla impotriva Poloniei, din 26.10.2000.
In cazul celor 17 dosare finalizate cu solutii de neincepere a procesului penal sau de scoatere de sub urmarire penale, pentru care durata medie a proceselor, potrivit situatiei prezentate la pct.I.1, a fost de un an, se retine ca, principial, durata respectiva, raportat la natura infractiunilor - respectiv infractiuni economice ce implica analizarea mai multor inscrisuri, efectuarea unor expertize - si in absenta altor dovezi nu poate fi considerata excesiva. Reclamantul nu a administrat probe nici cu privire la actele efectuate in dosarul penal nr.01366/1998, care a fost solutionat dupa 2 ani, astfel ca instanta nu poate stabili nici in acest caz daca a fost respectat caracterul rezonabil al termenului.
In schimb, in ceea ce priveste dosarele penale nr.203/P/1997 si 275/P/1997, in privinta carora urmarirea penala a inceput la 15.04.1997, respectiv 24.04.1997, referatul de terminare a urmaririi penale a fost intocmit la 21.08.1997, rechizitoriul la 5.12.1997, cauza a ajuns pe rolul instantelor din anul 1997, iar reclamantul a fost achitat definitiv la 25.05.2005, intarzierile in derularea procedurii nu au un caracter rezonabil.
Daca intocmirea rechizitorului la 7.12.1997 si inregistrarea dosarului pe rolul instantei in luna decembrie 1997 pot fi considerate a fi fost facute in termen, in schimb pronuntarea sentintei penale nr.1316/20.08.2001 de catre Judecatoria Buftea in dosarul nr.7840/1997 abia dupa 4 ani, chiar scazand perioadele in care dosarul a fost suspendat pentru solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate invocate de catre parti, respectiv 6.10.1999-20.04.2000 si 25.10.2000-6.03.2001 si tinand seama de numarul mare al martorilor, constituie o depasire a duratei normale a procedurii.
Cel mai important element care demonstreaza depasirea termenului rezonabil este insa acela ca s-a dispus de doua ori de catre instanta de recurs trimiterea cauzei spre rejudecare, in urma constatarii unor erori ale instantelor inferioare, situatii care constituie intarzieri provocate de comportamentul autoritatilor.
3. Pe de alta parte, desfasurarea cercetarilor penale, chiar finalizate cu constatarea nevinovatiei reclamantului, nu are in sine un caracter ilicit, intrucat nicio norma de drept intern sau international nu contine o prevedere in acest sens. De aceea, nici tracasarile permanente prin chemarile la organele de politie si de parchet la care s-a referit reclamantul in cererea de chemare in judecata, si care de altfel nici nu au fost dovedite, nu au nimic ilicit prin ele insele, tinand de normala desfasurare a procesului penal.
Situatia ar fi fost diferita daca s-ar fi facut dovada caracterului abuziv al anchetei efectuate cu privire la faptele imputate reclamantului - adica in deplina cunostinta de cauza asupra nevinovatiei acestuia -, ceea ce insa nu s-a intamplat in cauza. Din contra, din actele dosarului reiese ca organele de cercetare penala au actionat pe baza unor sesizari ale organelor statului, cum este Curtea de Conturi, sesizarile priveau fapte de o gravitate ridicata si nu aveau un caracter vadit nefondat sau sicanatoriu, nu erau lipsite de o anumita baza faptica, cel putin in parte, cum este cazul iesirii din patrimoniul S.C. S. S.A. a unui numar de vile si, in plus, solutiile date au fost, fara exceptie, favorabile reclamantului.
Prin urmare, pe baza probatoriului administrat in cauza nu se poate retine ca autoritatile statului au actionat impotriva sa, ca membru al Partidului Social Democrat, care se afla in opozitie la acea data, la comanda politica a Conventiei Democrate din Romania, partid aflat la guvernare in perioada 1996-2000 si nici in considerarea faptului ca s-a opus privatizarii frauduloase a H.B..
4. De asemenea, nici campania denigratoare de presa nu poate fi pusa in sarcina statului.
Statul va raspunde totusi indirect pentru informatiile publicate in presa care corespund adevarului si privesc unul din faptele ce atrag raspunderea sa, respectiv cele referitoare la arestarea reclamantului, intrucat acest fapt constituie cauza originara a lezarii acelor atribute ale persoanei care influenteaza relatiile sociale - nume, onoare, reputatie.
In schimb, nu este tinut sa raspunda pentru aspectele prezentate de ziaristi care depasesc aceste limite, cum sunt aprecierile personale ale acestora, de exemplu: includerea reclamantului pe "Lista lui Dejeu", "Faimoasele dosare ale gulerelor albe vor fi judecate cu inculpatii in libertate", ale altor persoane: "este un infractor fara dubii", cele care privesc alte fapte, de genul: "S. a furat zaharul colegului de celula ca sa-i creasca glicemia!" si nici pentru relatarile referitoare la efectuarea de cercetari penale cu privire la reclamant, cercetari care, conform celor expuse mai sus, nu au caracter ilicit si ca atare nu pot conduce la angajarea raspunderii civile.
III. Potrivit art.505 alin.1 Cod procedura penala: "La stabilirea intinderii reparatiei se tine seama de durata privarii de libertate sau a restrangerii de libertate suportate, precum si de consecintele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa".
Prin retinerea si arestarea preventiva a reclamantului in perioada 23.04.1997-29.04.1997 legate de savarsirea a doua infractiuni pentru care ulterior a fost achitat definitiv i s-a cauzat un prejudiciu nepatrimonial ce a constat in consecintele daunatoare neevaluabile in bani ce au rezultat din atingerile si incalcarile dreptului personal nepatrimonial la libertate, cu consecinta inclusiv a unor inconveniente de ordin fizic datorate pierderii confortului, fiind afectate totodata in mod implicit acele atribute ale persoanei care influenteaza relatiile sociale - onoare, reputatie - precum si pe cele care se situeaza in domeniul afectiv al vietii uman - relatiile cu prietenii, apropiatii, vatamari care isi gasesc expresia cea mai tipica in durerea morala incercata de victima.
Daca este neindoielnic ca lipsirea de libertate a produs consecinte in planul vietii private si a celei sociale ale reclamantului, in schimb nu a fost dovedit modul in care ar fi fost afectata viata sa profesionala in urma retinerii si arestarii nelegale. Din contra, din probele administrate in cauza, prezentate anterior la pct.I.3, rezulta ca neexercitarea de catre reclamant a functiei de director general al S.C. B.T. S.A. ulterior datei de 23.12.2007 nu s-a datorat retinerii sau arestarii sale preventive si nici macar desfasurarii cercetarilor penale, ci concluziilor Directiei Control a Fondului Proprietatii de Stat care a retinut, din analiza procesului verbal al Sedintei AGEA din 22.07.1997, ca reclamantul nu mai face parte din consiliul de administratie al acestei societati si aceasta in ciuda faptului ca executarea hotararile adoptate in AGEA din 22.07.1997 fusese suspendata de catre Tribunalul Bucuresti - Sectia Comerciala. Cu atat mai mult, nu s-a stabilit o relatie intre lipsirea de libertate si emiterea deciziei de pensionare a reclamantului, care, de altfel, nu a fost depusa la dosar.
Din acelasi considerent, se retine ca nu este probata nici legatura de cauzalitate intre lipsirea de libertate a reclamantului si consecintele de ordin patrimonial ale neexercitarii functiei de director general ulterior datei de 23.12.2007, constand in diminuarea veniturilor obtinute. Un asemenea efect asupra veniturilor acestuia nu s-a produs nici pentru perioada efectiva a lipsirii de libertate, conform sustinerilor expertului, facute pe baza cartii de munca a reclamantului, care insa nu se afla la dosar. Prin urmare, motivul de apel formulat de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti care vizeaza aspectele invederate este intemeiat. In aceste conditii, este nefondat apelul declarat de catre reclamant, care se refera la actualizarea sumei acordate de catre prima instanta cu titlu de daune materiale, iar cercetarea celorlalte critici din apelul Parchetului si din cel al M.F.P. referitoare la modul in care a stabilit prima instanta prejudiciul patrimonial a devenit inutila.
Din materialul probator administrat in cauza, expus anterior la pct.I.4, nu a rezultat nici efectul negativ al retinerii si arestarii nelegale in perioada 23.04.1997-29.04.1997 sau al duratei excesive a procesului asupra sanatatii reclamantului, dincolo de suferintele sau neplacerile de ordin fizic sau psihic inerente oricarei atingeri a dreptului la libertate, care vor fi avute in vedere ca atare, conform celor expuse anterior.
Desi doar prin depunerea actelor medicale incepand cu 28.04.1997 nu a fost dovedita agravarea ulterior perioadei de lipsire de libertate a bolilor preexistente de care suferea reclamantul sau aparitia unora noi si, cu atat mai mult, a legaturii de cauzalitate intre aceste doua elemente, instanta va avea in vedere la stabilirea intinderii daunelor morale insasi starea precara de sanatate a acestuia la momentul retinerii si arestarii preventive, ca un criteriu de agravare a raspunderii statului.
IV. Fiind intrunite elementele raspunderii civile instituite de art. 504 Cod procedura penala si de art.48 alin.3 din Constitutie, precum si conditiile retinerii depasirii caracterului rezonabil al duratei procesului penal, se impune repararea integrala de catre stat a pagubei suferite, ceea ce presupune in principiu inlaturarea tuturor consecintelor daunatoare ale acesteia.
Este adevarat ca nu exista un sistem care sa repare pe deplin daunele morale constand in dureri fizice si psihice, intrucat plata unei sume de bani abia daca poate aduce victimei unele alinari sau satisfactii. In materia daunelor morale, principiul repararii integrale a prejudiciului nu poate avea decat un caracter aproximativ, fapt explicabil in raport de natura neeconomica a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate baneste. In schimb, se poate acorda victimei o indemnitate cu caracter compensatoriu, tinzand la oferirea unui echivalent care, prin excelenta, poate fi o suma de bani, care ii permite sa-si aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. De aceea, ceea ce trebuie evaluat, in realitate, este despagubirea care vine sa compenseze prejudiciul, nu prejud