Asistenta si reprezentarea. Cazurile de asistenta juridica obligatorie.
In cazul in care inculpatii au interese contrarii, asistarea lor in cursul judecatii de catre un singur avocat echivaleaza cu absenta asistentei juridice, ceea ce duce la casarea hotararii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, daca asistenta juridica in cauza era obligatorie potrivit legii. Prin sentinta penala nr. 123/7 octombrie 2011, Judecatoria Sighisoara, intre altele:
-in baza art.208 al.1, art.209 al.1 lit.g si i C.pen., cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. si art.37 al.1 lit.a C.pen., l-a condamnat pe inculpatul H.I. la 4 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in forma continuata.
-in baza art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a,g si i C.pen., cu aplicarea art.41 al.2 C.pen., art.75 al.1 lit.c C.pen. si art.37 al.1 lit.b C.pen., l-a condamnat pe acelasi inculpat la 4 ani si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in forma continuata.
-in baza art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a,g si i C.pen., cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. si art.37 al.1 lit.b C.pen., l-a condamnat pe acelasi inculpat la 3 ani si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in forma continuata.
-in baza art.33 lit.a C.pen. si art.34 lit.b C.pen. a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani si 6 luni inchisoare.
-in baza art.71 C.pen., i-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art.64 al.1 lit.a - c C.pen.
-in baza art.350 Cod procedura penala, a mentinut starea de arest a inculpatului H.I. si in baza art.88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicata durata retinerii si arestarii preventive a inculpatului, din data de 01.07.2010 si incepand cu data de 09.12.2010 si pana la zi.
-in baza art.14 si art.346 C.pr.pen., raportat la art.998 si art.999 c.civ., l-a obligat pe inculpatul H.I. la plata sumelor de: 825 lei, catre partea civila D.F.D.; 3000 lei, catre partea civila SC M.M. SRL; 4000 lei catre partea civila SC L.A. SRL si respectiv 1271 lei catre partea civila SC B.O. SRL Albesti, cu titlu de daune materiale.
-a luat act ca partile vatamate SC F.L. SRL, H.A., V.L.V. si D.C. nu s-a constituit parti civile in cauza, intrucat prejudiciul a fost recuperat integral, in cazul fiecaruia.
-in baza art.191 C.pr.pen. l-a obligat pe inculpat sa suporte o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat in cauza, in suma de 1700 lei.
Pentru pronuntarea acestei hotarari, prima instanta a retinut, in esenta, ca, in noaptea de 19/20.03.2009 inculpatul H.I. a patruns, prin spargerea vitrinei, in magazinul A. din Sighisoara de unde a sustras mai multe bunuri, iar in seara zilei de 01.04.2009, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a sustras mopedul partii vatamate D.F.D. care se afla parcat in fata blocului situat in com.Albesti, __...
In noaptea de 14/15.01.2010, inculpatul a patruns, prin efractie, in magazinul L.A. din Sighisoara de unde a sustras o cusca de hamsteri, mai multi papagali si hrana pentru papagali si caini, apoi in baza aceleiasi rezolutii infractionale, in cursul lunii februarie a aceluiasi an a sustras din depozitul apartinand partii vatamate S.C. M.M. S.R.L. din Sighisoara, mai multe garnituri de mobila de bucatarie si de tineret, apoi in cursul lunii iunie 2010, pe timp de noapte, impreuna cu inculpatul minor B.I. a sustras 6 geamuri termopan si 10 grinzi din imobilul partii vatamate H.A. situat in com. Albesti, iar in noaptea de 23/24.06.2010, in baza aceleiasi rezolutii infractionale a sustras sase butelii de aragaz din statia Peco OVM situata pe raza localitatii Albesti, apartinand partii vatamate SC B.O. SRL.
In data de 20.11.2010, dupa lasarea intunericului impreuna cu inculpatul B.C. au sustras trei geamuri termopan din casa partii vatamate D.C., situata in com. Albesti, str. Baratilor, dupa care in baza aceleiasi rezolutii infractionale au sustras mai multe bunuri din remorca partii vatamate V.L.V. care era parcata pe terenul imprejmuit al acestuia.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs inculpatul H.I.
In motivarea caii de atac promovate, inculpatul contesta temeinicia hotararii Judecatoriei Sighisoara prin care s-a dispus condamnarea sa pentru savarsirea a trei infractiuni continuate de furt calificat, subliniind ca el nu este autorul faptelor deduse judecatii, astfel incat solutia corecta era aceea de achitare, in temeiul art. 10 lit. c C. pr. pen.
Analizand recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 9/308/2011 al Judecatoriei Sighisoara, a motivelor invocate, a sustinerilor si concluziilor recurentului si ale reprezentantului Ministerului Public, precum si din oficiu, in limitele efectelor devolutiv si neagravarii situatiei in propria cale de atac, se retin urmatoarele:
Recursul inculpatului este fondat, iar aspectele pe care le vom expune in continuare determina casarea in parte a hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare Judecatoriei Sighisoara in urmatoarele limite:
Alaturi de inculpatul H.I. au mai fost trimisi in judecata si d-nii B.C. si B.I.,, acesta din urma fiind acuzat si apoi condamnat pentru ca a participat, impreuna cu inculpatul H.I., in calitate de coautor la actele materiale de furt calificat din cursul lunii iunie 2010 in dauna partii vatamate H.A.
Cei doi inculpati au fost asistati pe tot parcursul judecatii in prim grad de catre d-l avocat H.I., desemnat din oficiu.
D-l B.I. a recunoscut inca din cursul urmaririi penale actele materiale de care a fost acuzat si a afirmat in declaratiile sale anterioare sesizarii instantei ca, la comiterea acestora, o contributie importanta a avut-o inculpatul H.I.. In schimb, inculpatul H.I. a negat pe tot parcursul urmaririi penale implicarea sa in savarsirea activitatilor ilicite care i se reproseaza.
In fata primei instante, desi initial inculpatul B.I. a retractat declaratiile date in faza de urmarire penala, la termenul din 7 octombrie 2011, el a revenit si asupra acestei declaratii, recunoscand din nou comiterea infractiunii.
La acelasi termen, inculpatul H.I. si-a mentinut alegatiile facute in faza anterioara, excluzand orice contributie a sa la faptele deduse judecatii.
De la acest moment, in raport cu termenii declaratiilor celor doi, judecatoria a luat cunostinta direct ca interesele lor procesuale sunt contrare: primul urmarea obtinerea unui tratament sanctionator mai bland si sustinea participarea la savarsirea faptei si a celui de al doilea, iar acesta din urma incerca sa combata relatarile primului si sa convinga instanta ca el nu este autorul faptelor care se judeca. In aceasta situatie, instanta trebuia sa desemneze pe seama celor doi inculpati avocati din oficiu distincti. Instanta nu a procedat, insa, in acest sens, ci a admis ca inculpatii B. si H. sa fie asistati de un singur aparator, cu toate ca acesta niciodata nu s-a aplecat asupra afirmatiilor inculpatului H. si nu a propus probe in dovedirea netemeiniciei acuzei. Mai mult, cu prilejul dezbaterilor judiciare, nu a expus o analiza a probelor administrate, a enuntat doar concluzia dupa care raspunderea penala poate fi angajata in cazul inculpatului H., aceasta in conditiile in care o proba importanta in acuzare sunt tocmai declaratiile inculpatului B. din cursul urmaririi penale si s-a marginit sa solicite indulgenta in operatiunea de individualizare judiciare a pedepsei.
Procedand in aceasta maniera, prima instanta a asigurat acuzatului doar o aparare formala, incompatibila cu efectivitatea drepturilor apararii impusa cu caracter de principiu de art. 6 din Codul de procedura penala.
Formalitatea apararii d-lui H.I. cu ocazia sedintei de judecata care a avut loc la data de 7 octombrie 2011 echivaleaza practic cu lipsa apararii, consecinta fiind nulitatea absoluta partii din sentinta penala nr. 123/2011 care dezleaga actiunea penala si actiunile civile exercitate fata de inculpatul H., nulitate prescrisa de art. 197 alin. 2 C. pr. pen. si a carei reparare nu poate avea loc decat prin refacerea actului nul.
In rejudecare, judecatoria: -va lua masuri ca inculpatul sa fie asistat de catre un alt avocat decat d-l H.I.;
-va chestiona inculpatul daca doreste sa faca noi declaratii, informandu-l in prealabil asupra drepturilor apararii;
-va chestiona procurorul si inculpatul, acesta din urma, in prezenta avocatului ales sau, dupa caz, desemnat din oficiu, daca au probe de propus;
-va acorda cuvantul in dezbateri potrivit ordinii instituite de art. 340 C. pr. pen.;
-va aduce litigiului o solutie dintre cele prescrise de art. 345 C. pr.pen.
Ultimul act procedural ramas valabil, de la care procesul penal isi reia cursul este incheierea din 2 septembrie 2011.
Intrucat hotararea primei instante a fost casata pentru vicii de procedura, cu consecinta reluarii judecatii in prim grad, la acest moment, nu vom examina in substanta si nu vom oferi raspunsuri motivelor de recurs invocate de inculpat.
Asupra starii de arest preventiv a inculpatului. Constatam ca inculpatul a fost arestat preventiv prin incheierea penala nr. 22/P/C/10 decembrie 2010 a judecatorului delegat de la Judecatoria Sighisoara, masura fiind ulterior mentinuta succesiv pana la acest stadiul al procedurilor. A fost retinut ca temei de drept al privarii de libertate cel consacrat de art. 148 lit. f C. pr. pen.
a) Referitor la acest motiv al arestarii, nu contestam limita de pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile deduse judecatii, limita pretinsa de textul art. 148, lit. f C. pr. Pen. Discutii implica actualitatea si implicit concretetea in acest moment, a pericolului pentru ordinea publica, daca inculpatul ar fi in libertate.
Astfel, daca, la data luarii masurii arestarii preventive si in momentul verificarilor specifice impuse de art. 3001 si apoi de art. 3002 C. pr. Pen., era justificat pericolul pentru ordinea publica, la aceasta data, un asemenea temei s-a atenuat, iar timpul petrecut in arest preventiv de catre inculpat este un avertisment suficient de puternic pentru ca acesta sa coopereze la normala desfasurare a procesului penal, chiar in libertate fiind.
In cauza de fata, la aproape un an de la arestarea preventiva a acuzatului, nu se mai contureaza acele probe certe pe care sa se sprijine sustinerea ideii actualitatii unui pericol concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta acesta in libertate, iar natura si gravitatea infractiunilor care se judeca nu sunt sinonime cu pericolul concret pentru ordinea publica, astfel incat in prezent numai o referire la cele doua elemente nu ar fi suficienta pentru a mentine pe mai departe pe d-l H.I. in stare de arest preventiv.
b) Mai mult, raportat la principiul libertatii persoanei, privarea de libertate in mod preventiv in cursul procesului penal are un caracter exceptional si se impune doar pentru asigurarea desfasurarii in conditii normale a procesului penal. In stransa legatura cu aceasta idee, nu rezulta din materialul dosarului care este nevoia atat de imperioasa care sa determine o continuare a starii de arest si care sunt acele date ca procesul penal nu ar putea avea loc in bune conditii cu inculpatul in libertate, supus insa obligatiei de a nu parasi localitatea de domiciliu si obligatiilor subsecvente prevazute de art. 145 alin. 11 si alin. 12 C. pr. Pen., fara sa mai fie necesara o masura extrema pentru libertatea lui.
c) In aceeasi ordine de idei, in orice cauza penala in care cel fata de care poarta acuza este arestat preventiv functioneaza dreptul acestuia, recunoscut de art. 5, pgr. 3, teza a doua din Conventia europeana, de a fi judecat intr-un termen rezonabil sau de a fi liberat in cursul procedurii, ceea ce limiteaza durata detentiei preventive, impiedicand-o sa fie o stare perpetua. Raportat la necesitatea termenului scurt si avand in vedere ca o noua etapa a judecatii in prim grad si probabil in caile de atac isi va urma cursul, apreciem ca in speta durata arestarii preventive a inculpatului este suficienta prin prisma criteriilor fixate de judecatorii de la Strasbourg privind constatarea perioadei rezonabile in care trebuie desfasurate procedurile in care sunt implicati acuzati arestati preventiv.
In contextul celor trei aspecte expuse mai sus, suntem de parere ca inculpatul poate fi tinut aproape autoritatilor judiciare pe durata procedurilor si daca asupra lui poarta o masura restrictiva de libertate, iar judecarea lui in continuare in arest preventiv este inutila si apare ca o sanctiune morala pentru pretinsa activitate infractionala de care poarta acuza, ceea ce este inadmisibil.
Fata de conS.erentele enuntate conS.eram ca s-au modificat temeiurile de drept ale arestarii preventive si derularea in conditii optime a procesului penal reclama prezenta inculpatului in localitatea de domiciliu, astfel incat, in baza art.139, alin.1 C.pr.pen., raportat la art.145 alin. 1 C.pr.pen., vom dispune inlocuirea masurii arestarii preventive a inculpatului cu masura procesual preventiva a obligarii lui de a nu parasi localitatea B., com. A., jud. Mures, pana la rejudecarea cu caracter definitiv a cauzei.
Drept consecinta a dispozitiei principale, in temeiul art. 145 alin.11 si alin.12 lit. b si c C. pr. Pen., pe durata masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea, inculpatul trebuie sa respecte urmatoarele obligatii:
1. sa se prezinte la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;
2. sa se prezinte la Politia com. A., jud. Mures (organ de politie desemnat cu supravegherea), conform programului de supraveghere ce va fi intocmit de aceasta institutie sau ori de cate ori este chemat;
3. sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea Judecatoriei Reghin;
4. sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;
5. sa nu se deplaseze si sa nu se afle in baruri, cluburi, restaurante sau alte localuri de acest gen care au program de seara si de noapte si unde se servesc bauturi alcoolice;
6. sa nu se apropie de numitii B.I. si B.C. si sa nu comunice cu acestia, direct sau indirect.
Politia com. A., jud. Mures va fi desemnata ca organ de supraveghere a executarii obligatiilor stabilite.
In baza art.145 alin.22 C. pr. Pen., va atrage atentia inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a masurii dispuse sau a obligatiilor fixate, sa va lua fata de el masura arestarii preventive.
Va dispune punerea de indata in libertate a inculpatului, daca nu este arestat in alte cauze, de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 23/P/C/10 decembrie 2010 emis in baza incheierii penale nr. 22/P/C/10 decembrie 2010 pronuntate de judecatorul delegat de la Judecatoria Sighisoara in dosarul nr. 3567/308/2010.
O copie a prezentei hotarari se va comunica, potrivit prevederilor art. 145 alin. 21 C. pr. pen. institutiilor aratate in textul legal mentionat.
Nota: Formalitatea apararii inculpatului in situatia in care asistenta juridica a acestuia este obligatorie, a atras si intr-un alt caz casarea hotararii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Astfel, prin decizia penala nr. 872/R/15 decembrie 2011, a fost admis recursul inculpatului declarat impotriva sentintei penale nr. 262/25 noiembrie 2010 pronuntate de Judecatoria Odorheiu Secuiesc in dosarul nr. 3227/268/2009, a fost integral sentinta penala recurata, dispunandu-se trimiterea cauzei spre rejudecare Judecatoriei Odorheiu Secuiesc.
In considerentele deciziei instantei de recurs, s-a retinut ca inculpatul M.A. a fost trimis in judecata si condamnat sub acuza savarsirii infractiunilor de furt calificat, prev. de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1, lit. e si g C. pen. si inselaciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 si 3 C. pen.
In raport de tratamentul sanctionator instituit in textele de incriminare, pentru cele doua infractiuni fiind prevazute pedepse legale care depasesc 5 ani inchisoare, potrivit art. 171 alin. 3 C. pr. pen., in cursul judecatii asistenta juridica a inculpatului este obligatorie. Norma este ocrotita sub sanctiunea nulitatii absolute, conform art. 197 alin. 2 C. pr. pen.
In prim grad, inculpatul a apelat la serviciile calificate ale unui aparator ales, in persoana d-nei avocat S.A., asa cum rezulta din imputernicirea avocatiala depusa la dosar.
Din termenii sentintei penale in discutie, declaratiile partii vatamate/civile S.A., precum si depozitiile martorilor L.C. si T.L., atat cele facute in cursul urmaririi penale, cat si cele date in fata instantei de prim grad, de altfel, singurele probe administrate nemijlocit in cursul judecatii, au fost hotaratoare in pronuntarea unei solutii de condamnare a inculpatului M.A..
Desi nu a citit nicicand actul de sesizare, din maniera in care a actionat -chemand pe partea vatamata/civila S.A. si pe martorii L.C. si T.L. si procedand la ascultarea acestora la termenul din 11 martie 2010, prima instanta a inteles sa intre si sa efectueze cercetare judecatoreasca. La acest termen, insa, avocatul inculpatului nu a fost prezent si nici nu si-a asigurat substituirea, asa cum rezulta din mentiunile facute in incheierea de sedinta. Prin urmare, cele trei acte specifice judecatii sunt lovite de nulitate absoluta.
La urmatoarele termene de judecata, avocatul inculpatului a solicitat reaudierea celor doi martori, cerere admisa initial de catre instanta, cu consecinta citarii din nou a martorilor sa se infatiseze. Nu s-a mai dispus nimic cu privire la ascultarea partii vatamate/civile S.A. La termenul din 18 noiembrie 2010, s-a reusit aducerea in instanta a martorilor L.C. si T.L. si, in prezenta aparatorului ales al acuzatului, a fost ascultat sumar al doilea, fara ca declaratia lui sa urmeze rigorile impuse de art. 86 cu referire la art. 71-74 C. pr. pen., iar fata de primul instanta a dispus ca nu va fi reaudiat.
Procedand in sensul descris mai sus, prima instanta nu a oferit inculpatului si avocatului sau posibilitatea rezonabila sa cunoasca in mod direct probele in aparare si sa le combata, asigurand acuzatului doar o aparare formala, incompatibila cu efectivitatea drepturilor apararii impusa cu caracter de principiu de art. 6 din Codul de procedura penala.