Asistenta juridica
Decizia penala nr. 374/R/ din 10 aprilie 2012
Dosar nr. 7643/271/P/2010
Curtea de Apel Oradea
Sectia penala si pentru cauze cu minori
Se impune rejudecarea cauzei in situatia in care, in fata instantei de fond, inculpatul a fost asistat de aparator din oficiu (asistenta juridica fiind obligatorie), care cu prilejul discutiilor purtate asupra cererii de schimbare a incadrarii juridice a faptei pentru care era cercetat inculpatul, nu a exercitat o aparare eficienta, nu a expus puncte de vedere asupra acestei chestiuni din perspectiva apararii, limitandu-se la o simpla afirmatie "lasa la aprecierea instantei".
Prin sentinta penala nr.1162 din 16 septembrie 2011, Judecatoria Oradea in baza articolului 334 Cod procedura penala, a schimbat incadrarea juridica a faptei din articolul 26 Cod penal raportat la articolul 215 aliniat 1, 2, 3 Cod penal, in articolul 31 aliniat 2 Cod penal raportat la articolul 215 aliniat 1,2,3 Cod penal.
In baza articolului 31 aliniat 2 Cod penal, raportat la articolul 215 aliniat 1, 2, 3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul A.L.F., pentru savarsirea infractiunii de determinare cu intentie la savarsirea infractiunii de inselaciune in conventii, la o pedeapsa de 3 ani inchisoare.
In baza articolului 11 punctul 2 litera a Cod procedura penala raportat la articolul 10 litera c Cod procedura penala, a fost achitat inculpatul sub aspectul comiterii infractiunii prevazute de articolul 290 aliniat 1 Cod penal, cu aplicarea articolului 41 aliniat 2, articolului 42 Cod penal.
In baza articolului 85 Cod penal s-a anulat suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 1 an inchisoare, aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 289/D/2008 a Tribunalului Cluj, definitiva prin neapelare la data de 27.06.2008.
In baza articolului 36 aliniat 1 Cod penal, cu aplicarea articolului 34 aliniat 1 litera b Cod penal a fost contopita pedeapsa de 1 an inchisoare, cu pedeapsa de 3 ani inchisoare, aplicata in prezenta cauza, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani inchisoare, astfel ca inculpatul executa, prin privare de libertate, pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare .
In baza articolului 71 aliniat 2 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de articolul 64 litera a teza a II-a, litera b si litera c Cod penal pe durata executarii pedepsei, ca pedeapsa accesorie.
In baza articolului 65 aliniat 1 Cod penal, cu referire la articolul 66 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara prevazuta de articolul 64 aliniat 1 litera c Cod penal pe o durata de 3 ani dupa executarea pedepsei principale, respectiv interzicerea dreptului de a ocupa functia de administrator de societate comerciala.
In baza articolului 348 teza a II-a Cod procedura penala, s-a dispus anularea contractelor individuale de munca incheiate pe numele martorilor B.O. si Z.I.A., aflate la filele 39-40 si 135-136 dosar urmarire penala, iar in baza articolului 118 aliniat 1 litera c Cod penal s-a dispus confiscarea acestora in favoarea statului.
In baza articolelor 14, 15 si 346 Cod procedura penala raportat la articolul 998 Cod civil a fost obligat inculpatul sa plateasca partii civile MKB R.B. S.A. suma de 54.353,94 lei cu titlu de despagubiri civile.
In baza articolului 191 aliniat 1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul sa plateasca statului 1600 lei cheltuieli judiciare.
In baza articolului 189 Cod procedura penala s-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu P.C., in cuantum de 200 lei, sa fie platit din fondurile Ministerului Justitiei, in contul Baroului Bihor, conform delegatiei nr. 2682/2010.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul nr.4912/P/2007 din 14.04.2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria Oradea, inregistrat la instanta la data de 21.04.2010 a fost trimis in judecata inculpatul A.L.F., sub acuzatia comiterii infractiunilor prevazute de articolul 26 Cod penal raportat la articolul 215 aliniat 1,2 si 3 Cod penal, articolul 290 aliniat 1 Cod penal, cu aplicarea articolului 41 aliniat 2 Cod penal, ambele cu aplicarea articolului 33 litera a - 34 Cod penal.
In fapt, s-a retinut in sarcina inculpatului ca in cursul lunii mai 2007 a determinat-o pe martora B.O. sa solicite un credit pentru nevoi personale in suma de 10.000 euro de la MKB R.B. SA, inculpatul depunand in acest sens la dosarul de creditare al martorei, copia contractului individual de munca care avea aplicata stampila de inregistrare la ITM Bihor cu data de 19.01.2006, semnata pentru conformitate cu originalul, precum si adeverinta de venit prin care se atesta ca martora era angajata SC D.P.C. SRL al carei administrator era inculpatul. S-a mai retinut ca martora B.O. a obtinut in acest fel suma de 10.000 euro pe care i-a predat-o integral inculpatului si care a asigurat-o pe martora ca va plati el ratele lunare, lucru care nu s-a mai intamplat.
Totodata s-a mai retinut in actul de sesizare ca, in aceeasi modalitate, respectiv cu ajutorul inculpatului, a obtinut un credit bancar si martorul Z.I.A., insa acesta si-a platit si isi plateste in continuare ratele aferente creditului neexistand nici o paguba in dauna bancii creditoare.
Cu toate ca fost legal citat, inculpatul A.L.F. nu s-a prezentat in instanta pentru a-si formula apararile si pentru a da declaratie, fiind aparat de un avocat desemnat din oficiu. S-a constatat ca inculpatul avea cunostinta de procesul penal, intrucat a formulat in cauza, succesiv, trei cereri de amanare, fie pentru pregatirea apararii, fie din motive medicale, insa cu toate acestea nu s-a mai prezentat in fata instantei. O perioada de timp a avut si avocat ales in cauza, insa acesta a reziliat contractul de asistenta juridica pentru neplata onorariului.
Examinand actele si lucrarile din ambele dosare de urmarire penala, coroborate cu probele din cursul cercetarii judecatoresti, instanta de fond a retinut in fapt urmatoarele:
In perioada ianuarie 2006 - aprilie 2007, martorii B.O. si Z.I.A. (cercetati initial ca invinuiti in cauza) si-au desfasurat activitatea la SC D.P.C. SRL Oradea, societate administrata initial de mama inculpatului, numita A.F. si ulterior de inculpatul A.L., martora B.O. fiind angajata in functia de agent comercial iar martorul Z.I.A fiind angajat ca gestionar.
Din declaratiile celor doi martori rezulta ca fiecare dintre ei a semnat un contract individual de munca cu SC D.P.C. SRL Oradea, incepand cu 01.01.2006, ambii martori fiind remunerati pentru activitatea desfasurata cu diverse sume de bani. Astfel, martorul Z.I.A. a declarat ca a semnat contractul individual de munca fiind remunerat in fiecare luna cu suma de 1500 lei, bani pe care ii primea direct de la inculpatul A.L., fara a semna vreun stat de plata. La randul sau, martora B.O. a declarat in cursul urmaririi penale ca primea de la inculpat un salariu lunar de cca. 1900 lei fara a semna un stat de plata. In cursul judecatii aceeasi martora a sustinut insa ca niciodata nu a primit ca salariu o suma fixa si ca la inceput platile au fost lunare, dar dupa 4-5 luni au inceput restantele la plata salariului. A sustinut ca nu poate preciza o suma exacta dar era platita de inculpat "undeva la salariul minim spre mediu".
Aceeasi martora a sustinut ca la inceputul anului 2007 inculpatul i-ar fi spus ca firma sa are probleme financiare, situatie in care nu i-a mai platit integral salariul si i-a solicitat sa faca un imprumut la banca.
Astfel, in cursul lunii mai 2007, martora B.O., determinata fiind de inculpat, care i-ar fi cerut sa solicite un credit pe numele sau iar banii sa ii predea lui pentru a-si rezolva problemele financiare ale firmei sale si ale familiei, solicita de la MKB R.B. SA - Sucursala Oradea, un credit pentru nevoi personale in suma de 10.000 euro. Potrivit declaratiilor martorei, inculpatul A.L. a fost cel care s-a ocupat de toate documentele necesare pentru dosarul creditului, ea fiind doar cea care a semnat contractul de credit incheiat pe numele sau. La dosarul de credit al martorei s-a depus, cu concursul direct al inculpatului, adeverinta de venit nr. 012/23.05.2007, emisa de SC D.P.C. SRL Oradea, prin care s-a atestat faptul ca martora era angajata a societatii incepand cu data de 19.01.2006 si ca realiza pe lunile februarie, martie, aprilie, 2007 un salariu brut de 2750 lei si un salariu net de 1923 lei. De asemenea s-a depus la dosarul de credit copia contractului individual de munca al martorei, inregistrat sub nr. 624181/01.01.2006, purtand stampila de inregistrare la ITM Bihor cu data de 19.01.2006 si semnat pentru conformitate cu originalul.
Pe baza acestor documente, dar si a celorlalte inscrisuri depuse la dosar(copia C.I., factura telefonica etc.), martora B.O. a semnat contractul de credit nr. 306 din 25.05.2007 si a obtinut suma de 10.000 euro, suma pe care martora a predat-o integral inculpatului A.L., care o astepta intr-un taxi, in apropierea bancii, afirmativ in prezenta taximetristului B.C. Sustinerile acestei martore in sensul ca cei 10.000 de euro au fost predati integral inculpatului sunt confirmate si de martorul Z.I.A. Astfel, acesta a declarat ca, despre acesti bani, inculpatul i-a spus ca ii va folosi pentru plata unor datorii si rate la banca.
Desi intelegerea dintre martora si inculpat a fost in sensul ca va plati el toate ratele lunare, acesta nu s-a tinut de cuvant, nu platit nici o rata din credit si, de altfel, dupa ce i-au fost predati banii de catre martora, inculpatul nu s-a mai intalnit niciodata cu aceasta, discutand doar telefonic si prin sms-uri cu martora si asigurand-o ca va rezolva problema creditului, lucru care nu s-a intamplat pana in prezent. In aceste conditii martora a depus o plangere penala la data de 09.08.2007, la Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea, reclamand faptul ca inculpatul a determinat-o sa solicite acest imprumut bancar pe numele sau, urmand ca el sa plateasca ratele scadente si descriind imprejurarile in care l-a cunoscut pe inculpat si cum a ajuns sa lucreze la firma acestuia.
Conform adresei nr.1752/30.11.2010, banca creditoare, in speta MKB R.B. SA s-a constituit parte civila in cauza comunicand ca la data de 30.11.2010, valoarea creantei decurgand din contractul de credit nr. 306 din 25.05.2007 incheiat cu B.O. este in cuantum de 54.353,94 lei, din care 32.300 lei credit restant, 21.059,53 lei dobanzi restante si 994,41 lei comision restant.
La randul sau, martorul Z.I.A. a declarat ca in luna aprilie 2007, inculpat A.L. i-a propus sa deschida impreuna cu el o firma de inchirieri auto, sens in care inculpatul l-a convins sa solicite un credit bancar, banii urmand a fi utilizati pentru achizitionarea unor autoturisme. Martorul a fost de acord cu propunerea inculpatului, astfel ca la data de 23.04.2007 a obtinut de la BCR -Agentia D. un imprumut bancar in cuantum de 33.300 lei. Pentru obtinerea creditului, martorul a depus la dosarul de credit adeverinta de venit nr.034/17.04.2007 emisa de SC D.P.C. SRL, prin care se atesta faptul ca martorul era angajatul societatii din anul 2006 avand o vechime in munca de 1 an si 9 luni iar salariul de incadrare era de 2500 lei, salariul net realizat pe ultimele 3 luni, ianuarie - martie 2007 fiind de 1855 lei. De asemenea, s-a depus la dosarul de credit copia contractului individual de munca inregistrat sub nr. 583248/19.01.2006 si purtand stampila ITM Bihor, cu aceeasi data de 19.01.2006.
Conform declaratiei martorului Z.I., acesta nu avea cunostinta daca inculpatul a inregistrat la ITM Bihor contractul sau individual de munca, insa s-a prezentat la sediul bancii cu adeverinta de venit amintita mai sus precum si cu copia contractului de munca purtand stampila de inregistrare, aceste documente fiindu-i predate personal de catre inculpat. Din banii obtinuti de la banca martorul Z.I. a achizitionat un autoturism Seat Leon, insa pentru ca nu a reusit sa platesca toate taxele legate de acesta, l-a instrainat ulterior unei terte persoane. De asemenea din suma obtinuta de la banca i-a predat inculpatului suma de 8000 lei pe care acesta nu i-a mai restituit-o.
Intrucat martorul Z.I. a achitat si continua sa achite ratele aferente creditului obtinut de la BCR , in legatura cu acest contract de credit nu s-a produs nici un prejudiciu in dauna bancii creditoare, motiv pentru care prin rechizitoriu s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de martorul Z.I. sub aspectul infractiunii prevazute de articolul 215 aliniat 1, 2 si 3 Cod penal, respectiv s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a martorului sub aspectul infractiunii prevazute de articolul 291 Cod penal, motivandu-se ca martorul (fost invinuit) nu stia ca documentele depuse la banca sunt false deoarece acesta a prestat munca in cadrul societatii inculpatului, era remunerat lunar, semnase un contract individual de munca la inceperea activitatii si nu era in sarcina lui sa se ocupe de inregistrarea contractului de munca la ITM Bihor.
Pentru aceleasi considerente ca si in cazul martorului Z.I., s-a dispus prin rechizitoriu, in privinta martorei B.O. (fosta invinuita) scoaterea de sub urmarire penala sub aspectul infractiunilor prevazute de articolul 215 aliniat 1, 2 si 3 Cod penal, respectiv articolul 290 aliniat 1 Cod penal si totodata s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de aceasta sub aspectul infractiunii prevazute de articolul 291 Cod penal.
Potrivit adreselor emise de ITM Bihor, aflate la dosarul cauzei, in evidentele acestei institutii cei doi martori nu figureaza ca angajati cu contract individual de munca la SC D.P.C. SRL (adresa nr. 137707/24.02.2010 -fila 154 - 155 dosar urmarire penala, adresa 78147/21.09.2007- fila 147, adresa 77577/30.08.2007- fila 148 dosar urmarire penala).
Intrucat din probele administrate in cauza rezulta ca martora B.O. nu avea cunostinta de faptul ca inculpatul nu i-a inregistrat contractul individual de munca la ITM Bihor, ea fiind convinsa ca acest contract de munca este inregistrat la institutiile abilitate, de acest lucru asigurand-o si inculpatul, rezulta ca incadrarea juridica data primei dintre infractiunile pentru care inculpatul a fost trimis in judecata nu reflecta starea de fapt retinuta in cauza. Astfel, nu se poate retine in sarcina inculpatului infractiunea de complicitate la inselaciune in conventii in forma prevazuta de articolul 26 Cod penal raportat la articolul 215 aliniat 1, 2, 3 Cod penal cata vreme este dovedit faptul ca martora B.O. a actionat fara vinovatie, deci ea nu este autor al infractiunii de inselaciune, in consecinta inculpatul nu poate fi complice. Prin urmare, instanta de fond a apreciat ca incadrarea juridica corecta estre cea prevazuta de articolul 31 aliniat 2 Cod penal raportat la articolul 215 aliniat 1,2, 3 Cod penal, inculpatul fiind cel care a premeditat intreaga activitate infractionala, asigurand-o pe martora B.O. ca i-a inregistrat contractul de munca la ITM Bihor, lucru neadevarat dupa cum s-a dovedit ulterior, scopul sau fiind sa o determine pe martora sa scoata cei 10.000 de euro pe numele sau, dupa care sa ii predea lui acesti bani, desi el stia inca de la inceput ca nu va plati nici o rata aferenta acestui credit.
In consecinta, instanta de fond in baza articolului 334 Cod procedura penala,a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei din articolul 26 Cod penal raportat la articolul 215 aliniat 1, 2, 3 Cod penal, in articolul 31 aliniat 2 Cod penal raportat la articolul 215 alin. 1,2,3 Cod penal.
Constatand vinovatia inculpatului, instanta de fond in baza articolului 31 aliniat 2 Cod penal, raportat la articolul 215 aliniat 1, 2, 3 Cod penal, a dispus condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de determinare cu intentie la savarsirea infractiunii de inselaciune in conventii (fapta savarsita fara vinovatie de martora B.O.), la o pedeapsa de 3 ani inchisoare.
Intrucat aceasta infractiune este comisa inainte de ramanerea definitiva a sentintei penale nr. 289/D/2008 a Tribunalului Cluj, fiind vorba deci de infractiuni concurente, instanta de fond, in baza articolului 85 Cod penal a dispus anularea suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 1 an inchisoare, aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 289/D/2008 a Tribunalului Cluj, definitiva prin neapelare la data de 27.06.2008, dupa care, in baza articolului 36 aliniat 1 Cod penal, cu aplicarea articolului 34 aliniat 1 litera b Cod penal, a dispus contopirea pedeapsei de 1 an inchisoare, cu pedeapsa de 3 ani inchisoare, aplicata in prezenta cauza, a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani inchisoare, astfel ca inculpatul va executa prin privare de libertate, pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare.
In baza articolului 71 aliniat 2 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de articolul 64 litera a teza a II-a, litera b si litera c Cod penal pe durata executarii pedepsei, ca pedeapsa accesorie.
In baza articolului 65 aliniat 1 Cod penal, cu referire la articolul 66 Cod penal, instanta de fond i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara prevazuta de articolul 64 aliniat 1 litera c Cod penal, pe o durata de 3 ani, dupa executarea pedepsei principale, respectiv interzicerea dreptului de a ocupa functia de administrator de societate comerciala, functie de care s-a folosit inculpatul pentru a putea savarsi aceasta infractiune.
La individualizarea pedepsei instanta de fond a avut in vedere criteriile prevazute de articolul 72 Cod penal, fapta comisa de inculpat si imprejurarile in care a fost comisa, astfel cum au fost retinute mai sus, persoana inculpatului, cunoscut fara antecedente penale la data savarsirii acestei infractiuni. Fata de atitudinea inculpatului de sustragere de la urmarirea penala si de la judecata si in urma anularii suspendarii executarii pedepsei aplicate de Tribunalul Cluj, instanta de fond a apreciat ca doar o pedeapsa executata in regim de detentie va fi de natura sa duca la atingerea scopului educativ si preventiv al pedepsei.
Cu privire la cealalta acuzatie adusa inculpatului, respectiv infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, in forma continuata, prevazuta de articolul 290 aliniat 1 Cod penal, cu aplicarea articolului 41 aliniat 2 Cod penal, instanta de fond a constatat ca, din actele si lucrarile dosarului nu rezulta fara putinta de tagada ca inculpatul ar fi fost cel care a falsificat adeverintele de venit folosite de cei doi martori pentru obtinerea creditelor bancare respectiv ca ar fi aplicat in fals pe contractele lor individuale de munca stampila ITM Bihor cu data de 19.01.2006 si ca inculpatul personal ar fi semnat pentru conformitate cu originalul copiile acestor contracte. Astfel, s-a constatat ca la data incheierii contractelor individuale de munca ale martorilor B.O. si Z.I.A. - filele 39-40 respectiv, filele 135-136 dosar urmarire penala, inculpatul nu avea inca functia de administrator al SC D.P.C. SRL, aceasta functie fiind detinuta la acea data de A.F., mama inculpatului. Potrivit datelor furnizate de Oficiul Registrului Comertului inculpatul a dobandit calitatea de administrator la data de 27.10.2006, pe cand contractele de munca amintite au fost semnate in ianuarie 2006. Simplul fapt ca inculpatul a depus la dosarul de credit al martorilor copia acestui contract de munca nu duce la concluzia ca inculpatul are vreo legatura cu aplicarea in fals a stampilei ITM Bihor pe aceste contracte, stampila putand fi aplicata de orice alta persoana. Cata vreme in cauza nu s-a efectuat o expertiza grafoscopica prin care sa se stabileasca ca mentiunea "in conformitate cu originalul" si semnatura in original, de pe aceste contracte, apartin inculpatului, nu se poate concluziona ca inculpatul ar fi facut aceste mentiuni, existand doar o prezumtie in acest sens. O astfel de prezumtie nu este suficienta pentru a concluziona in acest fel, daca nu se coroboreaza cu alte probe. Inculpatul nu a putut fi audiat nici in cursul urmaririi penale, nici in cursul cercetarii judecatoresti pentru a confirma sau a infirma o atare prezumtie. Aceleasi considerente sunt valabile si in ce priveste adeverintele de venit emise de SC D.P.C. SRL si aflate in original la filele 41 si 133 dosar urmarire penala, adeverinte cu privire la care nu exista certitudinea ca ar fi fost completate de inculpat, cata vreme nu s-a efectuat in cauza o expertiza grafoscopica.
Pentru ca exista dubii cu privire la persoana care a completat aceste adeverinte de salarii, respectiv a aplicat in fals stampila ITM Bihor pe contractele de munca ale celor doi martori, dubii care nu au putut fi inlaturate nici in cursul cercetarii judecatoresti, instanta de fond in baza articolului 11 pct.2 litera a Cod procedura penala raportat la articolul 10 litera c Cod procedura penala a dispus achitarea inculpatului sub aspectul comiterii infractiunii prevazute de articolul 290 aliniat 1 Cod penal, cu aplicarea articolului 41 aliniat 2, articolul 42 Cod penal.
In baza articolului 348 teza a II-a Cod procedura penala, instanta de fond a dispus anularea contractelor individuale de munca incheiate pe numele martorilor B.O. si Z.I.A., aflate la filele 39-40 si 135-136 dosar urmarire penala, iar in baza articolului 118 aliniat 1 litera c Cod penal a dispus confiscarea acestora in favoarea statului. Cu privire la aceste inscrisuri este cert faptul ca stampila ITM Bihor este aplicata in fals, chiar daca nu s-a putut stabili cine a aplicat aceste stampile, intrucat contractele nu au fost niciodata inregistrate in evidentele acestei institutii.
In baza articolului 14, 15 si 346 Cod procedura penala raportat la articolul 998 Cod civil, instanta de fond a dispus obligarea inculpatului sa plateasca partii civile MKB R.B. S.A. suma de 54.353,94 lei cu titlu de despagubiri civile, reprezentand, conform adresei nr. 1752/30.11.2010, a bancii creditoare, in speta a MKB R.B. SA, valoarea creantei decurgand din contractul de credit nr. 306 din 25.05.2007 incheiat cu B.O. respectiv suma de 32300 lei credit restant, 21059,53 lei dobanzi restante si 994,41 lei comision restant, astfel, cum rezulta din extrasele de cont depuse la dosar file 34-36 dosar instanta.
In baza articolului 191 aliniat 1 Cod procedura penala instanta de fond a dispus obligarea inculpatului sa plateasca statului 1600 lei cheltuieli judiciare, iar in baza articolului 189 Cod procedura penala s-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu P.C., in cuantum de 200 lei, sa fie platit din fondurile Ministerului Justitiei, in contul Baroului Bihor, conform delegatiei nr. 2682/2010.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat recurs inculpatul A.L.F. solicitand admiterea acestuia, casarea hotararii recurate si in principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond intrucat i-a fost incalcat dreptul la aparare prin neasigurarea efectiva a posibilitatii de a-si formula apararea in raport cu incadrarea juridica schimbata de instanta cu ocazia judecarii cauzei. In subsidiar a solicitat achitarea in temeiul articolului 11 punctul 2 litera a raportat la articolul 10 litera d din Codul de procedura penala de sub invinuirea savarsirii infractiunii de determinare cu intentie la savarsirea infractiunii de inselaciune in conventii, prevazuta de articolul 31 aliniatul 2 raportat la articolul 215 aliniatele 1,2 si 3 Cod penal si constatarea reabilitarii de drept in privinta condamnarii la pedeapsa de 1 an in conditiile articolului 81 Cod penal dispusa prin sentinta penala nr. 289/2008 a Tribunalului Cluj.
In cu totul subsidiar a solicitat schimbarea temeiului de drept al achitarii pentru infractiunea prevazuta de articolul 290 aliniatul 1 Cod penal din articolul 10 litera c din Codul de procedura penala in articolul 10 litera a din acelasi cod.
In motivele de recurs s-a aratat ca inculpatului i-a fost incalcat dreptul la aparare in cadrul solutionarii cauzei avand in vedere ca la termenul din 09 septembrie 2011 cand s-a solutionat fondul cauzei, aparatorul desemnat din oficiu a lasat la aprecierea instantei cererea parchetului de schimbare a incadrarii juridice a faptei din infractiunea prevazuta de articolul 26 Cod penal raportat la articolul 215 aliniatele 1,2,3 Cod penal in cea prevazuta de articolul 31 aliniatul 2 raportat la articolul 215 aliniatele 1,2 si 3 Cod penal. S-a aratat ca aparatorul din oficiu al inculpatului nu a solicitat un termen pentru a formula o aparare adecvata noii acuze si nu a depus concluzii scrise cu toate ca s-a amanat pronuntarea hotararii incalcandu-i astfel dreptul la aparare cu consecinta nulitatii hotararii in conditiile articolului 197 aliniatul 2 din Codul de procedura penala.
Cu privire la invinuirea savarsirii infractiunii prevazuta de articolul 31 aliniatul 2 Cod penal raportat la articolul 215 aliniatele 1,2,3 Cod penal s-a aratat ca in dosar nu exista nicio proba care sa sustina aceasta acuzatie, inculpatul neavand interesul sa nu achite plata ratelor aferente creditului.
Curtea, verificand hotararea atacata, conform articolului 385/14 din Codul de procedura penala, pe baza actelor si lucrarilor dosarului, in raport de criticile invocate, in limitele cazurilor de casare prevazute de articolul 385/9 din Codul de procedura penala, constata:
Potrivit articolului 6 aliniat 1 si 2 din Codul de procedura penala dreptul la aparare este garantat inculpatului iar organele judiciare sunt obligate sa asigure deplina exercitare a drepturilor procesuale prevazute de lege si sa administreze probele necesare in aparare.
Potrivit articolului 6 paragraf 3 litera c din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale orice acuzat are dreptul sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer.
In acest context normativ, respectarea formala a dispozitiilor mai sus, prin asigurarea prezentei un avocat la judecata, nu este suficienta, autoritatile judiciare avand obligatia de a asigura exercitiul deplin si efectiv al dreptului la aparare, acesta circumscriindu-se sferei mai largi a dreptului la un proces echitabil.
Or, in cauza se constata ca in cursul cercetarii judecatoresti la instanta de fond, inculpatul A.L.F. a fost asistat de aparator ales - avocat M.B. La termenul din data de 3 iunie 2011, aparatorul ales a incunostiintat instanta ca a reziliat contractul de asistenta juridica. La termenul urmator din data de 9 septembrie 2011, reprezentantul parchetului, inainte de a se trece la dezbaterea fondului cauzei, a formulat o cerere de schimbare a incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina inculpatului din infractiunea prevazuta de articolul 26 Cod penal raportat la articolul 215 aliniatul 1,2 si 3 Cod penal in cea prevazuta de articolul 31 aliniat 2 din Codul penal raportat la articolul 215 aliniat 1,2 si 3 din acelasi cod. Fiind pusa in discutia partilor, aparatorul desemnat din oficiu a lasat la aprecierea instantei solutionarea cererii.
Prin urmare, se observa ca inculpatului i s-a asigurat prezenta unui aparator din oficiu, in conditiile in care asistenta juridica era obligatorie in cauza, dar apararea realizata de acesta a fost formala cu privire la noua acuza ca urmare a cererii de schimbare a incadrarii juridice, cerere ce a fost admisa de instanta.
Or, in conditiile in care dreptul la aparare constituie principala garantie recunoscuta inculpatului in cursul procesului penal, atat potrivit reglementarilor interne - articolul 6 si articolul 171 din Codul de procedura penala, cat si reglementarilor cuprinse in Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale - articolul6 paragraf 3 lit.c , instanta de judecata avea obligatia de a asigura inculpatului deplina exercitare a drepturilor procesuale.
Dreptul la aparare ca o componenta esentiala a echitatilor procedurilor trebuie sa fie un drept efectiv si nu formal, efectivitatea apararii fiind o premisa a contradictorialitatii si egalitatii armelor.
In cauza, cu prilejul discutiilor purtate asupra cererii de schimbare a incadrarii juridice, avocatul desemnat din oficiu pentru inculpat nu a exercitat o aparare eficienta, nu a expus punctele de vedere asupra acestei chestiuni din perspectiva apararii, limitandu-se la o simpla afirmatie "lasa la aprecierea instantei".
Intr-o asemenea situatie, in virtutea principiului rolului activ care impune judecatorului sa se ingrijeasca de asigurarea calitatii actelor procesuale efectuate in fata sa, veghind asupra efectivitatii drepturilor procesuale ale partilor, instanta trebuia sa intervina si sa ii puna in vedere aparatorului din oficiu al inculpatului ca are obligatia sa realizeze apararea acestuia conform dispozitiilor Legii nr.51/1995 si celor din Statutul profesiei de avocat, fie sa dispuna inlocuirea acestuia in vederea asigurarii respectarii dreptului la aparare al inculpatului. Cu alte cuvinte, instanta trebuia sa intervina si sa ii ceara avocatului din oficiu al inculpatului sa-si expuna punctul de vedere asupra chestiunii ridicate.
Aceasta atitudine era cu atat mai necesara cu cat solutionarea cauzei s-a facut in lipsa inculpatului, situatie in care acesta nu a avut ocazia efectiva sa-si prezinte personal apararile, existand posibilitatea de a solicita un termen in vederea pregatirii apararii fata de cererea de schimbare a incadrarii juridice formulata de reprezentantul parchetului si pentru a se pune de acord cu aparatorul desemnat din oficiu.
Astfel, instanta a analizat doar sustinerile acuzarii, necunoscand argumentele apararii, apararea inculpatului fiind formala, formalitate care echivaleaza cu lipsa apararii.
Asa cum s-a aratat in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, Conventia are ca scop sa protejeze drepturile persoanelor in mod corect si efectiv si nu teoretic si iluzoriu, iar numirea unui avocat nu asigura, singura, efectivitatea asistentei pe care el o poate asigura inculpatului. Astfel, in cauza Czekalla c/a Portugaliei, Curtea a statuat ca s-a incalcat articolul 6 paragraful 3 litera c din Conventie, in conditiile in care inculpatul nu a beneficiat de o aparare concreta si efectiva (hotararea din 10 octombrie 2002).
In concluzie, in speta, aparatorul desemnat din oficiu nu i-a asigurat o aparare efectiva inculpatului asa cum prevede Codul de procedura penala si Conventia Europeana a Drepturilor Omului raportat la cererea de schimbare a incadrarii juridice formulata in cauza, context in care se observa ca, intr-adevar, a fost incalcat dreptul la aparare si implicit dreptul la un proces echitabil pentru inculpatul A.L.F. cu consecinta nulitatii hotararii in conditiile articolului 197 aliniat 2 din Codul de procedura penala si care atrage incidenta cazului de casare prevazut de articolul 385/9 punctul 6 teza a II-a din Codul de procedura penala.
Fata de aceasta imprejurare, analizarea celorlalte motive invocate de inculpatul recurent apare neoportuna.
Drept urmare, Curtea, in baza articolului 385/15 punctul 2 litera c Cod procedura penala a admis recursul declarat de inculpatul A.L.F. , a casat hotararea recurata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta - Judecatoria Oradea, tinand seama de considerentele prezentei decizii.
Cu ocazia rejudecarii cauzei, instanta de fond va avea in vedere si celelalte motive de recurs invocate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor fi avute in vedere cu ocazia rejudecarii cauzei.