Actiune in anulare H.C.L. privind aprobarea normelor privind lucrarile tehnico - edilitare care se executa pe domeniul public a permisului de spargere/interventie si a Procesului - verbal de predare - primire. Instituirea obligatiei aducerii la starea initiala a terenului (prin operatii de reparare, curatare si depajare) in sarcina persoanei fizice sau juridice care a efectuat lucrari asupra acestuia, reglementarea unor conditii speciale de compactare a terenului, operatiuni de securizare a zonei etc. sunt in mod expres reglementate prin acte normative, astfel ca ele nu pot fi stabilite in mod arbitrar.
Prin Sentinta nr. 98/28.01.2011 a Tribunalului Mures s-a admis actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta E.O.G.D. S.A. Tg. Mures, in contradictoriu cu paratul Consiliul Local al municipiului Resita, si s-a anulat in parte H.C.L. Resita nr. 443/15.12.2009, mai concret dispozitiile cap. 1 pct. d, cap. 2 pct. b si pct. c si cap. 3 pct. a alin. 3 si alin. 4 din Anexa I la aceasta hotarare.
In considerentele hotararii atacate s-au retinut urmatoarele:
Prin actiunea in contencios administrativ inregistrata la aceasta instanta la data de 08 aprilie 2010, reclamanta E.O.G. Romania solicitat in contradictoriu cu paratul Consiliul Local al municipiului Resita, ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna :
- anularea in parte a Hotararii nr. 443/2000 a Consiliului Local, respectiv a cap. 1 pct. d, cap. 2 pct b si pct. c, cap. 3 pct. a alin. 3 si alin. 4 din Anexa I la hotarare
- anularea Hotararii nr. 53/23.02.2010 privind respingerea plangerii prealabile.
In motivarea actiunii, reclamanta sustine ca la emiterea hotararilor atacate, Consiliul Local Resita nu a tinut cont de faptul ca acestea au un caracter de subordonare fata de legi, ordonante sau hotarari de guvern si nu pot sa contravina acestor reglementari si nici Constitutiei Romaniei.
Cu privire la Hotararea nr. 443/2009 s-a sustinut ca ea contravine Legii nr. 50/1991, prevederilor din Legea nr.351/2004, ale art. 36 alin. 6 din Legea nr. 215/2001 si HG nr. 925/2006.
Instanta de fond a retinut ca impotriva HCL nr. 443/15.12.2009 a fost formulata plangere prealabila de catre reclamanta E.O.G.D. SA Targu Mures, respinsa prin Hotararea nr. 53/23.10.2010.
In raport de starea de fapt, s-a apreciat ca actiunea este intemeiata si ca, obligatiile speciale instituie in sarcina reclamantei adauga la lege, pentru urmatoarele motive:
Pentru a se executa asemenea lucrari de reparatii au trebuit avute in vedere prevederile Legii nr. 50/1991, in care este reglementata procedura de emitere a autorizatiei de construire, numai un astfel de act administrativ fiind de natura sa contina drepturile si obligatiile partilor. Aceasta lege are reglementari si cu privire la aducerea terenului afectat de lucrari de reparatii la starea initiala, obligatie care neindeplinita fiind, este sanctionata contraventional, considerent pentru care refacerea trotuarelor la modul indicat la litera d din cap. I adauga la art. 26 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 50/1991. Aceasta deoarece, pretinde realizarea umpluturii cu nisip si balast, ceea ce nu presupune ca astfel era realizat si inainte de lucrare, deci nici nu se poate stabili exact ca terenul se aduce in acest mod la starea initiala. Aceste consideratii sunt valabile si in contextul in care prin Ordinul Presedintelui ANRE nr. 5/2009, este prevazuta acoperirea conductelor avand in vedere specificul activitatii reclamantei, de distributie a gazelor naturale.
De asemenea, obligatia de a se executa remedierea avariilor in termen de 72 de ore, reprezinta o constrangere care nu ar putea fi imputata reclamantei, dar remedieri care in mod imperios trebuie realizate in conformitate cu art. 35 lit. i) din Legea nr. 351/2004. Asadar, acest termen apare impus arbitrar, fara a avea in vedere ca interventia unei societati de distributie a gazelor naturale si finalizarea acesteia nu este doar la latitudinea acesteia, cata vreme se impun respectate conditii de securitate.
S-a constatat ca la Capitolul 2 pct. c) din normele care constituie anexa I al HCL nr. 443/2009 a municipiului Resita s-au stabilit aceleasi obligatii ca si la Capitolul 1 pct. d) si din aceleasi considerente expuse, apar nelegale.
Referitor la indatoririle din capitolul 3 pct. a) alin. 3 si alin. 4, instanta a constatat ca acestea aduc din nou completari la lege. Daca s-ar admite legalitatea acestor norme, ar presupune sa se admita nu strict aducerea terenului la starea initiala, ci refacerea trotuarelor in modalitatea dispusa de Consiliul Local Resita. Ori, si anterior s-a constatat ca prin Legea nr. 50/1991 este instituita obligatia aducerii terenului la starea initiala, deci este nelegala aceasta modalitate de refacere impusa. Asa cum arata reclamanta, si in acest caz exista norme specifice, astfel ca refacerea carosabilului va trebui executata de reclamanta potrivit cu NTPEE 2008.
Impotriva aceste sentinte a declarat recurs, in termenul legale, parata Consiliul local al municipiului Resita, criticand hotararea atacata ca nelegala, potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, sustinand in esenta urmatoarele:
Masurile impuse prin HCL nr. 443/2009 sunt aprobate in virtutea atributiilor Consiliului Local conferite de prevederile normative in vigoare : art. 36 alin. 1 , alin. 2 lit. d) coroborat cu alin. 6 , lit. a), pct. 7, 9, 10, 11, 13, 14, 18 din Legea nr. 215/2001; art. 2, 3 si 4 din O.U.G. nr. 21/2002.
Avand in vedere aceste prevederi legale, Consiliul Local al Municipiului Resita a adoptat HCL nr. 443/2009 privind aprobarea: "Normelor privind lucrarile tehnico-edilitare care se executa pe domeniul public", a "Permisului de spargere/interventie" si a "Procesului verbal de predare-primire amplasament pentru spargere", hotarare pe care o considera legala.
Prevederile art. 26 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 50/1991 statueaza faptul ca reprezinta contraventie "neaducerea terenului la starea initiala de catre investitor, dupa terminarea lucrarilor prevazute la art. 3 lit. c), precum si nerealizarea lucrarilor de curatare, amenajare ori degajare, dupa caz, a amplasamentului si/sau a terenurilor adiacente ocupate temporar pe durata executiei, odata cu inceperea lucrarilor de baza".
Mai mult decat atat, refacerea drumurilor se face tinand cont si respectand studiile tehnice realizate odata cu proiectarea si executarea drumului in cauza, studii intocmite de catre specialisti si avizate de autoritati abilitate in acest sens.
De observat este faptul ca, daca gradul de compactare nu este realizat conform normativelor, si doar se acopera sapatura prin punerea la loc a pamantului extras peste care apoi se pune stratul de uzura, nu se asigura aducerea terenului la starea initiala, deoarece compactarea "portantei" nu se realizeaza la nivelul avut initial.
Parata mai arata ca prin masura stabilita, Consiliul local nu modifica obligatiile reclamantei in ceea ce priveste punerea in aplicare a normelor privind proiectarea, executarea, exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale aprobate prin Ordinul Presedintelui ANRE nr. 5/2009, intrucat masurile luate de Consiliul Local privesc terenul afectat, respectiv "strazi cu imbracaminte rutiera permanenta"si nu insasi instalatia de gaz.
Prin masurile luate, Consiliul Local a dorit sensibilitatea responsabilitatii investitorilor care realizeaza astfel de lucrari, la respectarea reglementarilor existente in vigoare.
Mai arata ca nu doar in Municipiul Resita este impusa o astfel de masura, ci si alte municipii au adoptat-o (de ex., municipiul Timisoara).
Parata Consiliul Local invedereaza faptul ca art. 3 lit. e din Legea nr. 50/1991 republicata cu modificarile si completarile ulterioare, nu face diferentiere intre persoanele care trebuie sa aduca "terenul la forma initiala", astfel constituie contraventie, conform art. 26 alin. 1 lit. e), "lucrarile de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare si reabilitare privind caile de comunicatie de orice fel, drumurile forestiere, lucrarile de arta, retelele si dotarile tehnico-edilitare, bransamente si racorduri la retele de utilitati, lucrarile hidrotehnice, amenajarile de albii, lucrarile de imbunatatiri funciare, lucrarile de instalatii de infrastructura, lucrarile pentru noi capacitati de producere, transport, distributie a energiei electrice si/sau termice, precum si de reabilitare si retehnologizare a celor existente".
Masurile impuse la Capitolul 2 pct. c) din Anexa I la HCL nr. 443/2009, nu fac altceva decat sa stabileasca in sarcina executantului lucrarii de interventie, in caz de avarie, masuri pentru asigurarea curatirii terenului si asigurarea igienizarii zonei, iar pentru strazi cu imbracaminti rutiere, pe langa curatire si igienizare, se realizeaza si fluidizarea traficului.
Cat priveste anularea Capitolului 3 pct. a) alin. 3 si 4, precizeaza ca pentru lucrarile prevazute in acest capitol, trebuie imperativ respectate Normele privind proiectarea, construirea si modernizarea drumurilor aprobate prin Ordine de catre Ministerele de resort, in aceeasi masura in care trebuie respectate normele si ordinele ANRE, cu privire la Stasurile impuse pentru executarea sistemului de transport si distributie gaze, respectiv NTPEE 2008.
Prin intampinare, reclamanta E.O.G.D. SA a solicitat respingerea recursului pentru urmatoarele motive:
Nu se justifica emiterea de catre reclamanta a hotararii, doar motivat de faptul ca aceasta a dorit sa sensibilizeze responsabilitatea investitorilor care realizeaza lucrari de investitii (astfel cum sustine la pag. 3 alin. 6 din cererea de recurs), la respectarea reglementarilor existente.
De asemenea, considera pur formala afirmatia ca in cazul in care refacerea carosabilului nu se realizeaza conform prevederilor HCL, drumurile si trotuarele din Resita vor deveni adevarate trasee pentru autoturisme de teren.
In plus, apreciaza fara relevanta juridica invocarea de catre recurenta a dispozitiilor O.U.G. nr. 21/2002, deoarece buna gospodarire a domeniului administrat sau asigurarea ordinii, curateniei ori fluidizarii traficului sunt atributii distincte ale autoritatii administrative locale, de cele de efectuare de lucrari de investitii, reparatii si apoi refacerea domeniului public.
In alta ordine de idei, astfel cum s-a arata si prin cererea introductiva, in fata instantei de fond, nu pot fi stabilite prin HCL-uri alte obligatii in ceea ce priveste efectuarea sapaturilor in cazul investitiilor sau cu privire la modalitatea de refacere atata timp cat legiuitorul roman, prin legi speciale aplicabile la nivel national a reglementat acest lucru, si nici nu pot fi majorate sau schimbate aceste obligatii prin vointa subiectiva a autoritatii locale.
Apreciaza ca prin instituirea unor astfel de obligatii in sarcina detinatorilor de utilitati, Consiliul Local Resita nu a facut altceva decat sa incerce sa transfere responsabilitatea amenajarii domeniului publica catre detinatorii de utilitati si pe cheltuiala acestora desi aceasta obligatie revine Consiliului Local, conform prev. art. 36 din Legea nr. 215/2001. Astfel, doar in municipiul Resita este impusa o alta modalitate de refacere a suprafetei afectate de lucrarile edilitare, cu toate ca Consiliul Local Resita are obligatia, conform prev. art. 36 alin. 6 pct. 14, 19 din Legea nr. 215/2001 sa asigure cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor de interes local, respectiv serviciilor comunitare apa, gaz, canal etc. precum si alte servicii publice stabilite prin lege si nicidecum sa impuna detinatorilor unor astfel de servicii obligatii ce extind cadrului legal.
Examinand hotararea atacata, prin prisma acestor considerente, precum si din oficiu, potrivit art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a constat urmatoarele:
Potrivit Capitolului I lit. d din actul normativ atacat, "pentru strazi cu imbracaminte rutiera permanenta, umplutura se va executa numai cu nisip si balast, la gradul de compactare, conform normativelor in vigoare, iar sistemul rutier se executa similar cu cel existent"
In raport de aceste dispozitii, este de observa aplicabilitatea prev. art. 26 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 50/1991, potrivit carora neaducerea terenului la starea initiala de catre investitor, dupa terminarea lucrarilor prevazute la art. 3 lit. c), precum si nerealizarea lucrarilor de curatare, amenajare ori degajare, dupa caz, a amplasamentului si/sau a terenurilor adiacente ocupate temporar pe durata executiei, odata cu incheierea lucrarilor de baza. A fost asadar instituita obligatia aducerii la starea initiala a terenului (prin operatii de reparare, curatare si degajare), in sarcina persoanei fizice sau juridice care a efectuat lucrari asupra acestuia.
Pe de alta parte, in cuprinsul notiunii de investitor, asa cum este definita de textul legal precitat, este inclusa, potrivit art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 50/1991, si societatea reclamanta, data fiind natura si specificul obiectului de activitate al acesteia, respectiv distributia de gaze naturale, care presupune bransamente si racorduri la retele de utilitati.
Mai mult, potrivit art. 10 pct. 7 alin. 3 din Ordinul Presedintelui ANRE nr. 5/2009, umplutura folosita pentru strazi cu imbracaminte rutiera permanenta, se va realiza ca urmare a efectuarii de lucrari la conductele subterane, doar in conditiile si cu materialele prevazute in acest articol, care impune, asadar, conditii speciale de compactare a terenului.
In raport de aceste considerente, este certa aplicabilitatea textelor legale precitate, astfel ca, data fiind instituirea sanctiunii in cuprinsul Legii nr. 50/1991 pentru nerespectarea obligatiei de aducerea terenului in starea initiala, prev. de art. 26 alin. 1 lit. e), Curtea apreciaza ca prevederile Capitolului I lit. d), partea I din actul normativ atacat, sunt legale, nefiind in contradictie cu dispozitiile legale instituite in materie.
Referitor la partea a II-a a aceluiasi Capitol I lit. d) (pentru strazi cu imbracaminte rutiera_ similar cu cel existent), Curtea a apreciat ca prevederile instituite in cuprinsul acesteia sunt nelegale, data fiind existenta actului normativ specific pentru refacerea terenului asa cum acesta a fost identificat mai sus, si pe cale de consecinta, se impune anularea acestor prevederi, ca nefiind in conformitate cu dispozitiile precitate.
Referitor la Capitolul II pct. b) din acelasi act normativ atacat, Curtea a constat ca, instituirea unui termen de 72 ore pentru remedierea avariilor si a deranjamentelor aparute la retelele proprii, excede cadrului legal, asa cum acesta este reprezentant de art. 35 lit. i) din Legea nr. 351/2004, respectiv sa se asigure conditiile de securitate in alimentarea cu gaze naturale.
Aceasta inseamna ca securizarea zonei cu avarie sau deranjament, presupune efectuarea procedurilor specifice conditiilor de munca in zone unde exista gaze naturale, aceasta operatiune de securizare putand fi exercitata doar in conditiile speciale prevazute de normativele instituite in acest sens.
Prin prisma acestor motive, stabilirea arbitrara a unui termen de 72 de ore apare ca neadaptat conditiile specifice de lucru in domeniul utilitatilor (alimentare cu apa, agent termic, curent electric, gaze naturale), astfel ca, se impune anularea si acestor dispozitii din HCL nr. 443/2009.
Referitor la Capitolul II pct. c din acelasi act normativ atacat, este de observat ca in cauza se impune a fi aplicate dispozitiile legale avute in vedere la Capitolul I lit. d), si pe cale de consecinta, partea finala (pentru strazi cu imbracaminti rutiere_ similar cu cel existent) se impune a fi anulata, ca nefiind legala.
In ceea ce priveste Capitolul III lit. a) alin. 2 pct. 3 si 4 din acelasi act normativ, care stabileste latimea si lungimea stratului de uzura ce se impune a fi refacut pe latimea, respectiv lungimea unei benzi de circulatie, in raport de suprafata afectata, Curtea constata ca si aceste dispozitii sunt nelegale, pentru cele ce urmeaza:
Stabilirea suprafetelor minime ce se impun a fi refacute la carosabilul existent, Curtea apreciaza ca acestea sunt instituite, in mod analog duratei de 72 de ore de la Capitolul II pct. b) din HCL nr. 443/2009, in mod arbitrar, neavand la baza un criteriu real obiectiv, care sa fundamenteze aceasta dispozitie.
Mai mult, instituirea in cuprinsul Legii nr. 50/1991, prin art. 26 alin. 1 lit. e), a obligatiei investitorului de a aduce terenul la starea initiala, conduce la concluzia ca nu se pot impune, sau fixa, suprafete prestabilite care trebuie aduse la starea initiala; legiuitorul limitandu-se a stabili, la nivel principial, doar obligatia readucerii terenului in stare initiala. Cazul contrar, presupunand asadar orice reparatie neconforma, urmeaza a fi sanctionat, tocmai prin intermediul autoritatii administrative, care are posibilitatea de a aplica amenzi in cuantumul pe care il considera necesar, potrivit prev. art. 27 alin. 2 din Legea nr. 50/1991.
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat ca recursului promovat in cauza este intemeiat, potrivit art. 312 alin. 1 teza I Cod procedura civila, si hotararea atacata este, in limitele de mai sus, nelegala, urmand asadar, ca prin admiterea recursului, sentinta sa fie reformata in limitele de mai sus.
Pentru ca nu au fost identificate alte motive care sa atraga reformarea integrala a hotararii atacate, ca urmare a examinarii acesteia si din oficiu, potrivit art. 3041 Cod procedura civila, celelalte dispozitii vor fi pastrate ca legale si temeinice.