Contract individual de munca. Cerere de constatare a nulitatii unei clauze din contract.
Potrivit art. 283 1 lit. d din Codul muncii, cererile prin care se solicita constatarea nulitatii unui contract individual de munca ori a unor clauze ale acestuia, pot fi formulate pe toata durata existentei contractului.
Intrucat efectele juridice ale clauzei ce a modificat contractul de munca al reclamantului in privinta cuantumului salariului au incetat odata cu incetarea contractului de munca, cererea de constatare a nulitatii acestei clauze apare ca inadmisibila, data fiind incalcarea termenului prevazut de art. 283 lit. d Codul muncii.
Prin decizia nr. 94/R/15.02.2011, Curtea de Apel Targu Mures a admis recursul reclamantului S.F.C.V. impotriva Sentintei civile nr. 1376/13.07.2010, pronuntata de Tribunalul Mures, a casat hotararea atacata si a retinut cauza spre rejudecarea fondului.
In rejudecare, instanta a dispus efectuarea unei expertize contabile in vederea determinarii drepturilor salariale cuvenite reclamantului, raportul de expertiza fiind depus la dosarul cauzei la data de 22.06.2011.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel a retinut urmatoarele:
La data de 13.07.2006, intre parti, s-a incheiat contractul individual de munca sub nr. 12688, reclamantul fiind angajat de parata in functia de gestionar. Acest contract de munca a fost modificat prin actele aditionale nr. 1/1.11.2007 si nr. 2/1.02.2008.
Astfel, prin actul aditional nr. 1/1.11.2007 s-a modificat salariul de incadrare de la 2000 RON la 3000 RON iar prin actul aditional nr. 2/1.02.2008 s-a modificat durata muncii de la 8 ore/zi la 4 ore/zi si salariul de la 3000 lei la 700 lei.
La data de 18.08.2008 s-a emis de catre parata decizia nr. 1 prin care s-a constatat, in temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii, incetarea contractului de munca al reclamantului prin acordul partilor.
Prin contestatia formulata, reclamantul a solicitat constatarea nulitatii absolute a actului aditional nr. 2/1.02.2008 sustinand ca nu cunoaste si respectiv nu si-a exprimat consimtamantul cu privire la modificarea salariului.
Potrivit art. 283 (1) lit. d, cererile prin care se solicita constatarea nulitatii unui contract individual de munca ori a unor clauze ale acestuia, pot fi formulate pe toata durata existentei contractului.
Asa cum s-a aratat anterior, contractul individual de munca modificat prin actul aditional a carui nulitate se invoca, a incetat la data de 18.08.2008.
Astfel fiind, raportat la data inregistrarii contestatiei pe rolul Tribunalului Mures - 27.07.2009, aceasta apare ca inadmisibila dat fiind incalcarea termenului prevazut de art. 283 lit. d Codul muncii.
S-a sustinut de catre reclamant ca prevederile art. 283 alin. 1 lit. d, nu pot fi retinute in cauza, dat fiind ca nu a avut cunostinta de existenta clauzei privind modificarea salariului sau, aceasta fiind adaugata ulterior semnarii de catre salariat a actului aditional nr. 2/2008. S-a aratat ca parata nu l-a informat despre aceasta modificare, constatand-o doar cu prilejul calcularii pensiei cand i s-a adus la cunostinta si ca salariul in raport de care fusese calculata pensia a fost cel de 700 lei si nu 3000 lei, astfel cum stia reclamantul.
Aceste sustineri nu pot fi retinute.
Prin decizia nr. 378/2004, Curtea Constitutionala a retinut ca art. 283 alin. 1 lit. d din Codul muncii "se intemeiaza pe principiul potrivit caruia se poate cere constatarea nulitatii ori anularea unor acte care exista. In situatia in care un contract individual sau colectiv de munca nu mai este in fiinta, nu exista nici clauzele acestuia, iar cererea pentru constatarea nulitatii lor nu mai are obiect. Este posibil, ca efectele juridice ale unor clauze contractuale sa continue ori sa se produca dupa incetarea contractelor. In asemenea situatie pot fi contestate in justitie efectele juridice respective, daca acestea sunt contrare drepturilor, libertatilor sau intereselor legitime ale persoanei".
Este evident ca efectele juridice ale clauzei ce a modificat contractul de munca in privinta cuantumului salariului au incetat odata cu incetarea contractului de munca. Clauza contractuala potrivit careia parata ar fi fost obligata la plata salariului a incetat la 18.08.2008.
Intr-adevar am fi putut accepta apararea reclamantului potrivit careia a fost in imposibilitate obiectiva de a ataca clauza modificatoare dat fiind faptul ca nu a cunoscut-o decat dupa incetarea contractului, daca acest lucru ar fi fost dovedit.
Or, din actele dosarului rezulta in mod evident ca reclamantul a cunoscut aceasta clauza pentru ca, incepand cu data semnarii actului aditional atacat, reclamantul a primit salariul diminuat de 700 lei, fapt ce rezulta din statele de plata depuse la dosarul cauzei. Aceste acte, coroborate cu declaratia martorului B.M.M., audiata de Tribunalul Mures, conduc la concluzia ca reclamantul stia ca salariul sau a fost diminuat.
Astfel fiind consideram ca nu este vorba nicidecum de o clauza abuziva neacceptata de angajat care ar putea determina neaplicarea art. 283 alin.1 lit. d Codul muncii, astfel cum sustine reclamantul.
In consecinta, dat fiind nerespectarea termenului de decadere prevazut de art. 283 alin. 1 lit. d din Codul muncii, urmeaza ca instanta sa respinga petitul principal al actiunii reclamantului privind constatarea nulitatii absolute a actului aditional nr. 2/1.02.2008.
Vor fi respinse, dat fiind caracterul accesoriu petitului principal respins, si cererile privind radierea mentiunilor efectuate in cartea de munca cu privire la reducerea salariului de la 3000 lei la 700 lei, precum si cea de obligare a paratei la plata diferentelor salariale pentru perioada 1.02.2008 - 18.08.2008 cu actualizarea sumelor si indexare precum si a platii diferentei de pensie ca urmare a neluarii in calcul a salariului de 3000 lei.
In ceea ce priveste celelalte cereri, instanta retine urmatoarele:
Coroborand probele existente la dosarul cauzei, respectiv statele de plata si raportul de expertiza, raport de altfel necontestat sub aspectul modalitatii de calcul si a cuantumului drepturilor salariale, rezulta ca pentru perioada 1.08.2007 - 31.10.2007, cand salariul reclamantului a fost de 2000 lei respectiv de 3000 lei, astfel ca diferentele salariale cuvenite vor fi de 2745 lei suma ce, in temeiul art. 161 alin. 4 Codul muncii va fi actualizata in functie de data platii.
Totodata, dat fiind ca, potrivit actului aditional nr. 1/1.11.2007, salariul reclamantului s-a majorat la 3000 lei, salariu pe care reclamantul ar fi trebuit sa-l incaseze pana la data semnarii actului aditional nr. 2/2008, respectiv pana in februarie 2008, in perioada 1.11.2007 - 1.02.2008, diferentele salariale intre salariul primit si cel efectiv incasat sunt de 3376 lei, suma ce urmeaza a fi actualizata in raport cu data platii.
Nu pot fi retinute sustinerile paratei potrivit carora ar fi fost platit in functie de orele efectiv lucrate. Pontajele nu sunt semnate de reclamant iar in situatia in care reclamantul ar fi lipsit nejustificat ar fi trebuit sa existe o sanctiune pentru savarsirea acestei abateri disciplinare.
In ceea ce priveste petitul privind plata compensatiei pentru concediul neefectuat, urmeaza ca, avand in vedere faptul ca nu s-a facut de catre parata dovada efectuarii de catre reclamant a concediului de odihna aferent anului 2008, instanta urmeaza a face aplicarea art.141 alin. 4 din Codul muncii.
La stabilirea cuantumului acestei compensatii vor fi avute in vedere prevederile art. 145 alin. 2 din Codul muncii raportat la salariul de 700 lei. Astfel, urmeaza a obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 594 lei suma ce urmeaza a fi actualizata la data platii, date fiind dispozitiile art. 161 alin. 4 Codul muncii.
In ceea ce priveste acordarea tichetelor de masa potrivit Legii nr. 142/1998, acestea se acorda in situatia in care este prevazut expres ca angajatorul le achita prin contractul individual sau colectiv de munca.
Or, astfel cum rezulta si din concluziile raportului de expertiza, la nivelul paratei nu exista stipulata o astfel de obligatie, niciunul dintre angajatii paratei nu beneficiau de tichete si nici in contractul individual de munca al reclamantului nu prevede o asemenea obligatie.
Urmeaza ca pentru drepturile salariale solicitate si recunoscute, parata sa vireze impozitele si contributiile pentru asigurari sociale.
In temeiul art. 276 Cod procedura civila,avand in vedere ca pretentiile reclamantului, astfel cum au fost precizate, au fost admise in proportie de 28%, din totalul cheltuielilor de judecata facute de aceasta parte, de 2200 lei, instanta va obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 616 lei, cheltuieli de judecata partiale.