Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Aplicarea prevederilor art. 65 din Codul muncii
Codul muncii, art. 65
Legea nr. 329/2009, art. 6
In conditiile in care desfiintarea postului ocupat de reclamanta a fost determinata de aplicarea prevederilor Legii nr. 329/2009, iar din probele administrate in cauza rezulta postul respectiv a fost suprimat din statul de functii, masura concedierii dispuse impotriva acesteia respecta exigentele impuse de art. 65 din Codul muncii, in sensul ca desfiintarea locului de munca este efectiva si a avut o cauza reala si serioasa.
Pe de alta parte nu poate fi invocata nerespectarea prevederilor din Legea nr. 329/2009 referitoare la aplicarea unor criterii de selectie cu prilejul concedierii, deoarece aplicarea unor astfel de criterii presupune in mod necesar existenta a cel putin doua posturi de natura celui desfiintat, iar nu a unuia singur, situatie in care selectia in functie de anumite criterii a celor care urmeaza sa fie concediati, nu mai este obiectiv posibila. Prin sentinta civila nr. 144/20 ianuarie 2011, Tribunalul Mures a admis actiunea formulata de reclamanta B.M., prin reprezentant legal S.C. Targu Mures, in contradictoriu cu parata A.J.P.S. Mures si, drept consecinta:
- a anulat dispozitia nr. 61/20.05.2010 emisa de parata;
- a dispus reintegrarea in munca a reclamantei in functia detinuta anterior, aceea de secretar dactilograf treapta I, gradatia 5;
- a obligat parata la plata in favoarea reclamantei a unei despagubiri egale cu drepturile salariale de care a fost lipsita reclamanta, incepand cu data de 17.06.2010 si pana la reintegrarea efectiva a reclamantei in functia detinuta anterior, in cuantum reactualizat conform indicelui de inflatie.
In adoptarea acestei solutii, tribunalul a retinut ca dispozitia de concediere a reclamantei este lovita de nulitate absoluta, pentru incalcarea prevederilor imperative ale art. 65 alin. 1, raportat la art. 76 din Codul muncii, deoarece nu exista o desfiintare precis determinata a postului ocupat de aceasta, ci doar restructurari generice, nedeterminate.
De asemenea, s-a apreciat ca dispozitia contestata este lovita de nulitate absoluta si pentru incalcarea prevederilor art. 6 alin. 6 din Legea nr. 329/2009, raportat la cele ale art. 287 din Codul muncii, deoarece parata nu a facut dovada aplicarii procedurii legale de verificare a criteriilor care trebuie avute in vedere la concediere, mai ales avand in vedere faptul ca reclamanta avea mai putin de 5 ani pana la indeplinirea conditiilor de pensionare.
Parata a declarat recurs impotriva hotararii anterior descrise, solicitand, prin invocarea prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, modificarea integrala a acesteia, cu consecinta respingerii actiunii reclamantei.
In motivarea recursului, parata a aratat ca prin emiterea dispozitiei de concediere contestate a procedat in mod legal, in sensul ca - in urma adresei nr. 4308/2010 a Presedintelui Agentiei Nationale pentru Prestatii Sociale, a pus in aplicare statul de functii aprobat prin Ordinul nr. 1858/31.12.2009, emis de Ministrul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, conform caruia postul ocupat de reclamanta a fost desfiintat.
S-a mai sustinut ca incetarea raportului de munca al reclamantei s-a realizat cu respectarea procedurii prevazute de art. 65 si 73 - 74 din Codul muncii, inclusiv a dispozitiilor legale privind protectia sociala, reclamanta indeplinind conditiile de pensionare, astfel ca in prezent beneficiaza de pensie anticipata partiala.
In ceea ce priveste continutul dispozitiei de concediere, parata a sustinut ca aceasta a fost corect motivata, precizandu-se desfiintarea postului ocupat de reclamanta, respectiv acela de secretar - dactilograf, ca efect al punerii in aplicare a prevederilor Legii nr. 329/2009 si ale H.G. nr. 1384/2009.
De asemenea, cu referire la omisiunea indicarii criteriilor in baza carora s-a dispus concedierea reclamantei, parata a aratat ca, in conformitate cu prevederile art. 74 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, aceste mentiuni sunt obligatorii numai in cazul concedierilor colective, nu si al celor individuale.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta a sustinut legalitatea si temeinicia hotararii atacate, sub toate aspectele, aratand ca se afla la a doua concediere dispusa in temeiul Legii nr. 329/2009, parata "mimand" doar punerea in executare a sentintei civile nr. 612/01.04.2010 a Tribunalului Mures, prin care s-a dispus reintegrarea.
De asemenea, reclamanta a sustinut ca, pe langa motivele de nulitate corect retinute de catre prima instanta, dispozitia de concediere este afectata de acelasi viciu si pentru ca incetarea raporturilor sale de munca a fost dispusa de catre ordonatorul tertiar de credite, caruia nu i-au fost delegate competentele de a efectua numiri sau eliberari din functie in cadrul Agentiei Judetene de Prestatii Sociale Mures.
Examinand recursul dedus judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 3041 si 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a constat ca acesta este intemeiat, astfel ca urmeaza a fi admis pentru considerentele prezentate in continuare:
Prin Ordinul nr. 1858/31.12.2009, emis de Ministrul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, au fost aprobate statele de functii pentru aparatul propriu al Agentiei Nationale pentru Prestatii Sociale si pentru Agentiile judetene pentru prestatii sociale si a mun. Bucuresti, prevazute in anexele nr. 1 - 43 ale ordinului mentionat, din expunerea de motive a acestuia reiesind ca emiterea lui a fost determinata de necesitatea punerii in aplicare a prevederilor Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International.
Astfel, potrivit anexei nr. 29 a Ordinului nr. 1858/2009, statul de functii aprobat pentru A.J.P.S. Mures cuprinde un numar de 30 de posturi - din care 26 cu statut de functionari publici si 4 cu statut de personal contractual, reclamanta facand parte din aceasta ultima categorie. Insa, cele 4 posturi de personal contractual au fost repartizate astfel: 2 pentru functii de conducere - director coordonator, respectiv director coordonator adjunct si 2 pentru functii de executie - respectiv, referent si sofer.
Prin urmare, este in afara oricarui dubiu faptul ca postul de secretar - dactilograf ocupat de reclamanta a fost suprimat din statul de functii, situatie in care masura concedierii dispuse impotriva acesteia respecta exigentele impuse de art. 65 din Codul muncii, in sensul ca desfiintarea locului de munca este efectiva si a avut o cauza reala si serioasa.
Din aceeasi perspectiva, Curtea a apreciat ca fiind eronata sustinerea primei instante - conform careia nu ar fi existat o desfiintare precis determinata a locului de munca al reclamantei, ci doar restructurari generice, nedeterminate, observandu-se sub acest aspect ca in cuprinsul dispozitiei de concediere contestate s-a mentionat atat postul ocupat de reclamanta (secretar - dactilograf), cat si motivul care a determinat concedierea acesteia - respectiv desfiintarea postului, prin reducerea acestuia din statul de functii aprobat pentru anul 2010.
Pentru motivele aratate, Curtea a constat ca in cauza nu se regaseste motivul de nulitate determinat de incalcarea prevederilor art. 65 din Codul muncii.
In ceea ce priveste invocarea nerespectarii criteriilor de selectie la concediere, prevazute de art. 6 alin. 6 din Legea nr. 329/2009, se apreciaza ca nici acest motiv nu este de natura a atrage sanctiunea nulitatii dispozitiei de concediere a reclamantei, in contextul in care, potrivit adresei nr. 100666/12.01.2011 (comunicata de C.J.P. Mures, la solicitarea primei instante), reclamanta beneficiaza de pensie anticipata partiala, in baza deciziei nr. 288145/21.07.2010.
Prin urmare, indeplinind conditiile de pensionare prevazute de lege, reclamanta se incadra in criteriul prevazut de art. 6 alin. 6 lit. a) din Legea nr. 329/2009, iar nu in cel prevazut de lit. f) a normei legale evocate, in conformitate cu care, masura concedierii va afecta in ultimul rand salariatii care au cel mult 5 ani pana la indeplinirea conditiilor de pensionare.
Pe de alta parte, Curtea a apreciat ca fiind eronata invocarea nerespectarii dispozitiilor legale anterior evocate, deoarece aplicarea unor criterii de selectie cu prilejul concedierii presupune in mod necesar existenta a cel putin doua posturi de natura celui desfiintat, iar nu a unuia singur - situatie in care selectia in functie de anumite criterii a celor care urmeaza sa fie concediati, nu mai este obiectiv posibila.
Avand in vedere considerentele anterior expuse, identificand in cauza motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea - in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, a admis recursul dedus judecatii si a modificat integral hotararea atacata, cu consecinta respingerii actiunii formulate de reclamanta B.M..
In ceea ce priveste aspectul invocat de aceasta prin intermediul concluziilor scrise - in sensul ca dispozitia de concediere a fost emisa de o persoana care nu avea delegate atributii in acest sens, se observa ca presupusul viciu de nelegalitate nu a fost invocat in fata primei instante, astfel ca nu poate fi examinat direct in recurs si in calea de atac exercitata de catre partea adversa.
De asemenea, nu prezinta relevanta faptul ca printr-o hotarare judecatoreasca anterioara fusese anulata o alta dispozitie de concediere a reclamantei, emisa tot in aplicarea Legii nr. 329/2009, deoarece din cuprinsul considerentelor sentintei civile nr. 612/1 aprilie 2010 a Tribunalului Mures rezulta ca masura concedierii a fost anulata pentru incalcarea prevederilor art. 60 alin. 1 lit. a) din Codul muncii, reclamanta aflandu-se la acel moment in concediu medical. Prin urmare, verificarea legalitatii deciziei de concediere anterioare s-a raportat la un temei de drept diferit fata de cele invocate si examinate in prezenta cauza.