Odata dispusa cautiunea in temeiul prev. art. 33 al. 3 din Legea nr. 85/2006 de catre judecatorul sindic si stabilirea termenului de plata, verificarea indeplinirii acestei obligatii prevaleaza asupra celorlalte aspecte legate de admisibilitatea cererii de deschidere a procedurii , fiind un fine de neprimere . Neconsemnarea in termen a cautiunii atrage respingerea cererii reclamantei creditoare.
Prin sentinta civila nr. 2996 din 4 septembrie 2006, Tribunalul Harghita a respins cererea formulata de reclamanta S.C. C. R. C. M. S. SRL Bucuresti, in calitate de mandatara a creditoarei K. E. N.V. Belgia, de deschidere a procedurii falimentului impotriva debitoarei S.C. Amiral SRL Miercurea Ciuc, intemeindu-se pe prevederile art. 33 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Judecatorul sindic a retinut ca s-a solicitat deschiderea procedurii insolventei, motivata de existenta unei creante in cuantum de 43.181,67 Euro, rezultata dintr-un contract de vanzare-cumparare in baza caruia s-au emis facturi neachitate si ca, debitoarea a contestat faptul ca ar fi in incetare de plati, cerand totodata si obligarea creditoarei la depunerea unei cautiuni in cuantum de 10% din valoarea sumei in litigiu. Aceasta cerere a fost admisa de judecatorul sindic, iar creditoarea a fost obligata la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de cautiune, dovada platii trebuind sa se faca pentru termenul din 4 septembrie 2006. La acest termen de judecata nu s-a facut dovada platii cautiunii, astfel ca judecatorul sindic, avand in vedere textul art. 33 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 a respins cererea creditoarei, facand totodata mentiunea in considerente ca cererea creditoarei de prelungire a termenului de consemnare a cautiunii a ajuns la dosarul cauzei dupa pronuntarea hotararii, creditoarea manifestand si o oarecare pasivitate, deoarece a avut peste doua luni la dispozitie pentru a se conforma dispozitiilor instantei.
Hotararea judecatorului sindic a fost atacata cu recurs de C. R. C. management service SRL Bucuresti, in calitate de mandatara a creditorului K. E. N.V. Belgia, solicitandu-se admiterea actiunii introductive.
In motivarea recursului a invocat aspecte legate de corespondenta purtata pentru plata cautiunii, derularea cronologica a acesteia, subliniindu-se ca este posibil sa se fi intarziat faxul prin care s-a cerut amanarea dovedirii platii cautiunii presedintelui completului de judecata, dar fiind vorba de un creditor strain, se cuvenea sa se acorde un termen de depunere a cautiunii mai indelungat, considerandu-se chiar interpretabil cuantumul cautiunii fixate, tinand cont de denominarea leului.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate, tinand cont si de incidenta prevederilor art. 3041 Cod procedura civila, instanta a apreciat ca recursul este nefondat.
In conditiile in care debitoarea a solicitat obligarea creditoarei la plata unei cautiuni odata cu contestarea starii de insolventa, iar judecatorul sindic prin incheierea din 26 iunie 2006, a dispus obligarea la plata cautiunii in cuantum de 100.000.000 lei (10.000 RON) si stabilind ca pana la termenul urmator, respectiv 4 septembrie 2006, sa se faca dovada platii, nu mai comporta discutii scopul cautiunii, acest scop fiind avut in vedere de legiuitor.
Cert este ca, daca nu este consemnata in termen cautiunea, cererea introductiva va fi respinsa, textul aret. 33 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 nelasand nici o posibilitate de interpretare, fiind foarte clar. Practic, odata dispusa plata cautiunii si fixat un termen, obligatia respectiva este un fine de neprimire si lipsa dovezii platii duce la respingerea cererii fara a mai fi analizate celelalte aspecte legate de admisibilitatea cererii de deschidere a procedurii, asa dupa cum in mod corect a procedat judecatorul sindic.
Nu pot fi primite apararile recurentei legate de motivele pentru care cererea de prelungire a termenului de consemnare a cautiunii a ajuns cu intarziere la dosar, deoarece aceasta cerere, potrivit actului de la fila 189 dosar fond, a fost redactata la 1 septembrie 2006 si trimisa prin fax la 4 septembrie 2006, cu mentiunea "dupa sedinta", in contextul in care, la 1 septembrie 2006 recurenta reclamanta a formulat raspuns la intampinare, precizand ca, "desigur, subscrisa va consemna cautiunea in cuantumul indicat de catre instanta pana la urmatorul termen de judecata stabilit in cauza - 4 septembrie 2006". Faptul ca s-a mai precizat ca se considera nejustificata obligatia de cautiune, prin prisma textului legal care da posibilitatea judecatorului sindic sa o dispuna, nu are relevanta. Prin acest raspuns la intampinare depus doar cu 4 zile anterior termenului fixat pentru plata cautiunii, nu s-a invocat faptul ca era nevoie de un termen mai indelungat si nici nu s-a cerut prelungirea termenului, astfel ca judecatorul sindic a fost indreptatit sa aplice prevederile art. 33 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, neavand pana la incheierea dezbaterilor vreo cerere de aman.are. De altfel, in acea cerere de prelungire a termenului de consemnare se sustine ca "plata se va efectua la data de 4 septembrie 2006, dar nu pana la ora judecarii dosarului, ci in cursul acestei zile, dar mai tarziu - ", precizandu-se ca clientul extern a avut suma necesara la data de 1 septembrie 2006.
Judecatorul sindic, pentru a putea solutiona fondul cererii de deschidere a procedurii, avea nevoie de dovada platii cautiunii la termenul stabilit, legiuitorul nereglementand posibilitatea prelungirii termenului respectiv si, oricum, dovada trebuia facuta prin document bancar. Relevanta este mentiunea facuta de recurenta cu privire la dovada efectiva a platii cautiunii, dovada care nu s-a facut in cursul zilei de 4 septembrie 2006, din moment ce recurenta face precizarea ca, daca instanta de recurs va considera necesar, va consemna cautiunea la CEC Harghita in cuantumul indicat si pana la data stabilita .
Recurenta omite faptul ca, nu instanta de recurs a stabilit obligatia cautiunii, ci judecatorul sindic, asa dupa cum prevede textul legal incident in cauza, iar creditorul avea deja obligatia sa faca dovada platii cautiunii pentru termenul din 4 septembrie 2006, obligatie neindeplinita.
Pentru considerentele aratate, vazand si prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, recursul a fost respins ca nefondat.