Imobil preluat in baza Decretului nr. 223/1974. Admisibilitatea actiunii pentru constatarea preluarii abuzive, fara titlu, a imobilului si restabilirea situatiei anterioare de carte funciara, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001
Constitutia Romaniei, art. 21
Legea nr. 213/1998, art. 6
H.G. nr. 250/2007, pct. 1.4. lit. b)
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 6
Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 stabileste ca "Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau unitatilor administrativ teritoriale si bunurile dobandite de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor international la care Romania este parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat", iar conform aliniatului (3) al aceluiasi articol "Instantele judecatoresti sunt competente sa stabileasca valabilitatea titlului".
Prin urmare, actiunea de drept comun pentru constatarea preluarii abuzive, fara titlu, a imobilului, este admisibila si dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, cu atat mai mult cu cat pct. 1.4 lit. B) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, prin care s-a stabilit ca preluarea cu plata a imobilelor in baza Decretului nr. 223/1974 nu este abuziva, a fost modificat prin H.G. nr. 250/2007, care prevede ca in acest caz preluarea este abuziva.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, decizia civila nr. 855 din 20 septembrie 2007
Prin Decizia civila nr. 323 din 23 aprilie 2007, Tribunalul Timis a respins apelul declarat de reclamantii M.V. si M.L. impotriva Sentintei civile nr. 9664 din 23 octombrie 2006 a Judecatoriei Timisoara, in contradictoriu cu Statul Roman reprezentat prin C.L.M.T.
In consecinta, Tribunalul a confirmat hotararea primei instante, care a respins ca inadmisibila actiunea reclamantilor, avand ca obiect constatarea preluarii abuzive, fara titlu, a imobilului inscris in C.F. nr. 3600 G. si restabilirea situatiei anterioare de carte funciara, in sensul radierii dreptului de proprietate al statului si reinscrierii dreptului de proprietate al reclamantilor in cartea funciara, intemeiata pe dispozitiile art. 480, 481 C. civ. si art. 36 alin. (1) din Legea nr. 7/1996.
Ca sa pronunte aceasta solutie, ambele instante au retinut ca imobilul in litigiu a trecut in proprietatea statului in temeiului Decretului nr. 223/1974 si, ca atare, intra sub incidenta art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, care a instituit o procedura administrativa prealabila, dar si obligatorie, a carei finalitate este tocmai repararea, in natura sau in echivalent, a prejudiciului incercat de fostii proprietari deposedati de proprietatile lor, astfel incat, in raport de dispozitiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, care exclude orice masura reparatorie pe calea dreptului comun, atata timp cat imobilul preluat achizitiv face obiectul unei legi speciale, de reparatie, acesta nu poate fi revendicat pe calea dreptului comun.
Impotriva deciziei tribunalului au declarat recurs reclamantii, care au invederat ca ambele hotarari sunt criticabile pentru aceea ca niciuna dintre cele doua instante nu a analizat fondul litigiului si au interpretat gresit actul juridic dedus judecatii.
In argumentarea acestui punct de vedere, recurentii au sustinut ca, potrivit dispozitiilor pct. 1 lit. B din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, preluarea imobilelor cu plata in baza Decretului nr. 223/1974 nu a fost abuziva, solutionarea administrativa fiind aceea de respingere a cererii, astfel incat ei nu au avut deschisa calea reglementata de dispozitiile Legii nr. 10/2001, drept pentru care nici nu au uzat de aceasta.
Recurentii au mai sustinut ca abia dupa 6 ani de la aparitia legii, s-a schimbat fundamental pozitia Statului Roman, prin aparitia Normelor metodologice din 07.03.2007 de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, care la punctul 1.4 lit. B" prevad ca preluarea a fost abuziva si in cazul in care preluarea s-a facut cu plata, iar la data aparitiei H.G. nr. 250/2007, calea procedurii administrative prevazute de Legea nr. 10/2001 era de mult inchisa.
Prin Decizia civila nr. 855 din 20 septembrie 2007, Curtea de Apel Timisoara a admis recursul reclamantilor, a casat ambele hotarari si a trimis cauza spre rejudecare in fond la Judecatoria Timisoara, pentru considerentele ce vor fi evidentiate in continuare.
Petitul principal al actiunii vizeaza cenzurarea titlului in baza caruia imobilul a trecut in proprietatea Statului Roman (constatarea preluarii imobilului in mod abuziv, fara titlu valabil), obligatie ce revine in exclusivitate instantelor de judecata potrivit competentelor acestora stabilite prin lege si normele constitutionale.
Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 stabileste ca "Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale si bunurile dobandite de stat in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat", iar conform alineatului 3 al aceluiasi articol "Instantele judecatoresti sunt competente sa stabileasca valabilitatea titlului".
De asemenea, art. 6 alin. (2) prevede ca "Bunurile preluate de stat fara titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie", ceea ce inseamna ca instanta este chemata sa analizeze mai intai valabilitatea titlului statului si, abia dupa aceea, sa verifice cerintele legate de legea speciala.
In speta de fata, instantele au respins ca inadmisibila actiunea reclamantilor avand ca obiect constatarea preluarii in mod abuziv, fara titlu valabil, a imobilului si rectificarea C.F., fara a se preocupa de analiza valabilitatii titlului Statului Roman.
In virtutea accesului liber la justitie statuat de art. 21 din Constitutie, reclamantii au dreptul de a se adresa instantelor de judecata si de a solicita acestora verificarea valabilitatii titlului, in baza caruia imobilul a trecut in proprietatea Statului Roman, anterior datei la care Romania a devenit un stat de drept.
Pe de alta parte, restrictionarea reclamantilor sa uzeze de o actiune judecatoreasca de drept comun reprezinta o incalcare a prevederilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in conditiile in care normele prevazute de Legea nr. 10/2001 nu indeplineau caracterul preciziei, previzibilitatii si claritatii, in sensul ca la 6 ani dupa adoptarea acestui act normativ, respectiv dupa expirarea termenelor de depunere a notificarilor, s-a schimbat pozitia Statului Roman, noua reglementare introdusa prin H.G nr. 250/2007 stabilind ca preluarea este abuziva in cazul imobilelor preluate cu plata in baza Decretului nr. 223/1974.
In raport de aceste considerente, Curtea a apreciat ca in mod gresit cele doua instante au respins actiunea reclamantilor ca inadmisibila, motiv pentru care, in baza art. 304 pct. 8 si 9 C.proc.civ. si art. 312 alin. (3) C.proc.civ. a admis recursul reclamantilor si a casat ambele hotarari si a trimis cauza spre rejudecare in fond la Judecatoria Timisoara.
Pentru rejudecare, Curtea a indrumat instanta de fond sa se preocupe de analiza pe fond a valabilitatii Statului Roman raportat la temeiurile de drept invocate de reclamanti, urmand ca, dupa aceea, in functie de concluzia la care va ajunge, sa verifice incidenta art. 6 din Legea nr. 213/1998 cu privire la rectificarea cartii funciare.