Creanta sub conditie suspensiva, efectele in cadrul intervalului de pana la momentul realizarii conditiei, cand se presupune ca obligatia inca nu exista se justifica totusi inscrierea in tabelul de creante si a acestora, in considerarea efectului retroactiv al indeplinirii conditiei suspensive. Titularul creantei sub conditie suspensiva nu poate exercita alte drepturi decat cele conferite de efectele specifice acestei conditii in raport cu momentul indeplinirii ei.
Solutionarea conflictului de legi in timp . Planul intocmit si admis sub imperiul legii vechi ( Legea 64/1995 rep.) si confirmat dupa intrarea in vigoare a legii noi ( Legea nr. 85/2006) . In lipsa unor dispozitii exprese , tranzitorii, devin aplicabile prevederile art. 725 Cod pr. civila. Propunerea unui plan de reorganizare este un act de procedura care presupune mai multe etape, dar nu se poate ignora faptul ca la data intocmirii lui s-a avut in vedere finalitatea, respectiv confirmarea , astfel ca s-a urmarit respectarea conditiilor de fond si forma impusa de legea in vigoare la aceea data, planul fiind vazut ca un tot unitar.
Falimentul nu este mijlocul primordial urmarit de legiuitor pentru atingerea scopului legii insolventei prevazut la art. 2 din Legea 85/2006. In primul rand se urmareste acoperirea pasivului cu posibilitatea sansei de reorganizare , bineinteles ,cu respectarea exigentelor si cerintelor reglementate in acest sens. Prin sentinta comerciala nr. 1692 din 15 septembrie 2006, judecatorul sindic desemnat in dosarul Tribunalului Comercial Mures nr. 4781/2004 a respins ca nefondata contestatia promovata de creditoarea OTP B. Romania SA Bucuresti, privind Hotararea Adunarii creditorilor convocata in cadrul procedurii de insolventa a debitoarei S.C. R. SA, pentru data de 21 august 2006, a confirmat planul de reorganizare judiciara propus de debitoare si admis prin sentinta civila nr. 1476/2006, a dispus reorganizarea activitatii debitoarei potrivit planului sub supravegherea administratorului judiciar S.C. R.V.A. Mures SRL, stabilind remuneratia administratorului judiciar si termenul pentru prezentarea raportului trimestrial privind modul de derulare a planului de reorganizare pentru data de 14 decembrie 2006.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatorul sindic a avut in vedere faptul ca prin contestatia formulata, creditoarea OTP Bank Romania SA a solicitat a se constata nulitatea absoluta a votului exprimat de creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice Mures in sedinta din 21 august 2006, a se constata ca printre creditorii indreptatiti la vot se includ si cei cuprinsi in categoria creantelor aflate sub conditie, deci si al contestatoarei aflata in cadrul grupei C de votare, creditori chirografari. S-a retinut din motivarea contestatiei ca creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice Mures si-a conditionat votul de confirmare a planului de emiterea de catre debitoare a unor bilete la ordin pentru garantarea respectarii obligatiilor stabilite prin plan, iar Legea nr. 85/2006 nu prevede o atare posibilitate de vot conditionat si el trebuie considerat ca si un vot care nu s-a exprimat.
Judecatorul sindic a luat in considerare faptul ca Legea nr. 85/2006 este o lege care reglementeaza o procedura speciala si ca, datorita caracterului normelor pe care le contine, este de imediata aplicabilitate. Din modul de redactare a textelor legale, a retinut ca atat procedura de admitere a planului cat si cea de confirmare fac trimitere la dispozitiile legale privind continutul si forma planului iar normele de procedura formeaza un tot unitar, intrucat finalitatea propunerii planului de reorganizare o constituie confirmarea, admiterea planului fiind o faza intermediara, dar o conditie necesara pentru ca planul sa poata fi supus votului creditorilor, fara a epuiza si consuma procedura respectiva. In conditiile existentei unui conflict de lege care reglementeaza procedura de admitere si confirmare a planului, judecatorul sindic a apreciat ca actul normativ nou nu poate aduce atingere drepturilor si situatiilor juridice definitiv constituite inainte de a fi intrat in vigoare, retinandu-se ca planul de reorganizare judiciara este un act de procedura indeplinit de debitoare in conditiile si formele prevazute de legea in vigoare in momentul in care el a fost depus. In atare conditii, s-a considerat ca sunt incidente dispozitiile art. 725 alin. 5 Cod procedura civila, avandu-se in vedere ca normele care vizeaza forma si conditiile de propunere a planului de reorganizare, conditiile de admitere si confirmare a acestuia sunt norme de procedura propriu-zise. Procedura de convocare a sedintei adunarii creditorilor, conducerea acesteia, precum si confirmarea planului s-a considerat a fi supusa dispozitiilor legii in vigoare in momentul admiterii planului, deoarece normele care reglementeaza cuprinsul, admiterea si confirmarea nu se pot disocia, ele formand un ansamblu unitar. Nu i se poate solicita partii sa se raporteze, atunci cand intocmeste un plan de reorganizare la dispozitiile legale care nu sunt in vigoare in momentul respectiv, iar in ceea ce priveste momentul confirmarii planului, judecatorul sindic a precizat ca nu se putea raporta la dispozitiile legale care nu au existat in momentul intocmirii si admiterii planului, deoarece procedura intocmirii implica luarea in considerare a tuturor cerintelor legale existente in momentul respectiv pentru ca planul sa fie admis si confirmat, iar raportarea la numite cerinte si conditii impuse ulterior acestui moment, nu ar insemna altceva decat retroactivarea unor dispozitii legale, contrar dispozitiilor art. 15 alin. 2 din Constitutie.
In ceea ce priveste contestatia formulata de creditoarea OTP Bank, judecatorul sindic a retinut ca votul creditoarei Directia Generala a Finantelor Publice Mures a fost exprimat prin reprezentantii acestei institutii si ca, desi prin procesul-verbal al sedintei s-a precizat ca s-a solicitat emiterea unor bilete la ordin pentru respectarea planului, la 5 septembrie 2006, termen stabilit pentru confirmarea lui, reprezentantul creditoarei a invederat ca votul exprimat asupra planului este un vot neconditionat iar cu ocazia amanarii pronuntarii, a fost depusa pozitia acestei creditoare si in forma scrisa, aceea de sustinere a planului fara o alta conditie. Aprecierea asupra votului exprimat de Directia Generala a Finantelor Publice Mures presupune, asa cum a considerat judecatorul sindic, aprecierea asupra manifestarii de vointa in scopul de a produce efecte juridice si nu pentru a nu produce nici un efect.
In ceea ce priveste contestarea privind exprimarea votului creditoarei OTP Bank, judecatorul sindic a avut in vedere faptul ca aceasta creditoare este inscrisa in categoria creantelor sub conditie, fiind o conditie suspensiva cu privire la care legea nu contine o dispozitie expresa. S-a considerat ca titularii acestor categorii de creante nu participa la vot, deoarece, in esenta, pana in momentul realizarii conditiei, aceasta creanta nu exista, or pentru a avea dreptul de a participa la adunarea creditorilor si de a vota, creditorul trebuie sa fie titularul unei creante anterioare deschiderii procedurii. In cazul in speta, s-a precizat ca si in situatia in care i s-ar fi recunoscut dreptul la vot acestei creditoare, avand in vedere cuantumul creantei, tot nu ar fi influentat rezultatul votului in adunarea creditorilor. S-a precizat ca raportat la valoarea totala a creantelor inscrise in tabelul definitiv de obligatii, valoarea creantelor garantate este de 33.055.497.228 lei ROL si ca, din categoria creantelor bugetare, creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice Mures, care a fost de acord cu planul de reorganizare, detine creante in procent de 82,87%. Facand o analiza a naturii creantelor, categoria in care se afla titularii acestora si modul in care au votat, judecatorul sindic a retinut ca la votul planului de reorganizare au participat trei categorii de creditori, din care doua categorii au admis planul, fiind astfel intrunita conditia pentru confirmarea acesteia.
Impotriva hotararii judecatorului sindic au declarat recurs creditoarele A. B. Romania Bucuresti, pentru A. B. Romania SA - Sucursala Cluj, ING B. N.V. Amsterdam - Sucursala Bucuresti, C. Romania SA.
Recurenta A. B. Romania SA a invocat textul art. 304 pct. 9 si art. 3041 Cod procedura civila , solicitand desfiintarea sentintei atacate si pe cale de consecinta infirmarea planului de reorganizare, motivand ca a solicitat inscrierea in tabelul creditorilor cu o creanta garantata de 2.031.982,3 Euro si 430.841.993 lei, creanta bancii fiind garantata cu o ipoteca pentru valoarea de 1.750.000 Euro plus dobanda, costuri si speze bancare aferente la care se adauga o ipoteca de grad II pentru valoarea de 2.728.000 euro plus dobanda, costuri, speze, iar valoarea evaluata a imobilului de la data incheierii contractului de ipoteca se afla in continua crestere. S-a precizat ca in planul de reorganizare se mentioneaza ca sumele provenite din vanzarea activelor ipotecare sunt destinate rambursarii creditelor iar excedentul pentru rambursarea proportionala a celorlalte credite, dar, intrucat valoarea de piata a imobilului ipotecat este in crestere, iar valoarea inregistrata in tabelul creantelor garantate nu se modifica, ar putea duce la o interpretare eronata a situatiei de fapt in sensul ca banca in urma valorificarii imobilului ipotecat ar inregistra un excedent si nu i s-ar cuveni intreaga suma obtinuta din vanzare, lucru neadevarat, subliniindu-se ca bancii ii revine intreaga suma obtinuta din vanzarea imobilului, deoarece debitoarea a consimtit sa garanteze creanta cu imobilul, nu numai o parte din ea.
In privinta planului de reorganizare, recurenta a aratat ca investitia strategica in valoare de 5 milioane Euro, este prevazuta pentru luna 23/24 a perioadei de reorganizare, adica in ultima luna, ceea ce inseamna ca activitatea R. si rambursarea datoriilor sale pe perioada de reorganizare nu va beneficia de cea mai importanta sursa de finantare. S-a subliniat ca A. B. Romania SA - Sucursala Cluj este defavorizata in cadrul creditorilor garantati, avand in vedere ca imobilul (depozit) ipotecat in favoarea sa, este preconizat a se vinde in trimestrul VIII, in conditiile in care aceasta cladire nu este operationala in procesul de productie si nu s-a identificat in plan posibilitatea vanzarii depozitului ipotecat in favoarea bancii mai devreme de ultimul trimestru. Totodata, recurenta si-a exprimat nemultumirea fata de faptul ca in plan, pentru creditorii bugetari, se prevede achitarea dobanzilor, desi legea nr. 64/1995, republicata prevede dreptul creditorilor garantati de a calcula dobanzi dupa declansarea procedurii insolventei, iar in plan se prevede faptul ca nu se vor achita din pretul obtinut in urma vanzarii bunului adus in garantie si creantele atasate.
Recurenta a subliniat ca, creanta sa nu este supusa unui tratament corect si echitabil, asa cum prevede legea, iar in privinta voturilor exprimate de creditor, votul creditoarei Directia Generala a Finantelor Publice Mures conditionat de emiterea unor bilete la ordin pentru garantarea respectarii planului, a precizat ca legea nu prevede posibilitatea exprimarii votului cu rezerve sau sub conditie si ca, debitoarea nu mai poate emite garantii in procedura de reorganizare judiciara. Concluzia recurentei a fost aceea ca, creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice Mures si-a exprimat un vot negativ si ca nefiind intrunit cvorumul pentru acceptarea planului, acesta nu trebuia sa fie confirmat. Recurenta a mai subliniat faptul ca, desi admiterea planului a fost sub auspiciile Legii nr. 64/1995, votarea si confirmarea sunt supuse prevederilor Legii nr. 85/2006, care stipuleaza in art. 101 alin. 2 un tratament corect si echitabil pentru toti.
Recurenta ING B. N.V. A. - Sucursala Bucuresti, a solicitat modificarea sentintei in sensul respingerii planului de reorganizare a R., propus de R. si votat in Adunarea creditorilor din 21 august 2006 si, in conditiile art. 107 alin. 1 pct. B din lege, intrarea in faliment , dizolvarea, ridicarea dreptului de administrare, desemnarea unui lichidator provizoriu si celelalte masuri impuse de art. 107 si urmatoarele.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate, tinand cont si de incidenta prevederilor art. 3041 Cod procedura civila, instanta a constatat ca recursurile sunt nefondate.
Prin sentinta comerciala nr. 1692 din 15 septembrie 2006, judecatorul sindic a solutionat contestatia creditoarei OTP B. Romania SA, prin care s-a cerut a se constata nulitatea absoluta a votului exprimat de creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice Mures in cadrul sedintei adunarii creditorilor din 21 august 2006 si a se constata ca printre creditorii indreptatiti la vot se includ si cei cuprinsi in categoria creantelor aflate sub conditie, urmand ca si votul creditoarei contestatoare aflata in cadrul grupei C de votare (creditori chirografari) sa fie luat in considerare. Contestatia a fost respinsa si judecatorul sindic a dispus prin aceeasi hotarare confirmarea planului de reorganizare propus de debitoare, plan admis prin sentinta nr. 1476/2006. Contestatoarea creditoare nu a atacat cu recurs hotararea pronuntata , dar, in fata instantei de recurs, prin reprezentant, a declarat ca achieseaza la sustinerile aparatorilor alesi ai creditorilor recurente. Cata vreme aceasta creditoare nu a uzitat de dreptul sau procedural de a ataca hotararea judecatorului sindic, prin care i s-a respins contestatia, inseamna ca a operat decaderea din dreptul de a mai exercita aceasta cale de atac si nu are posibilitatea sa reitereze aceleasi aspecte contestate care au facut obiectul judecatii prin achiesare la motivele de recurs ale celorlalte parti din proces. Procedura civila nu cunoaste institutia aderarii la recurs ci doar aderarea la apel.
Pe de alta parte, s-a observat ca recurentele nu au contestat hotararea adunarii creditorilor in care s-a supus la vot planul de reorganizare, pentru considerente care tin de consemnarea voturilor in procesul verbal din 21 august 2006 si valabilitatea votului exprimat de creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice Mures. Desi nu exista prevedere expresa cu privire la posibilitatea contestarii procesului verbal privind derularea sedintei de vot a planului de reorganizare, prevederile art. 14 alin. 6 prevad ca deliberarile si hotararile adunarilor creditorilor vor fi cuprinse intr-un proces verbal, iar hotararea adunarii creditorilor poate fi desfiintata de judecatorul sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat impotriva luarii hotararii respective si au facut sa se consemneze aceasta in procesul verbal al adunarii precum si in alte situatii prevazute de art. 14 alin. 7 din lege. Cu toate acestea, avandu-se in vedere ca judecatorul sindic a fost sesizat prin contestatia creditoarei OTP Bank SA cu acest aspect legat de valabilitatea votului exprimat de creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice Mures, instanta apreciaza ca in mod justificat votul acestei creditoare a fost considerat valabil. Cata vreme legiuitorul nu a prevazut posibilitatea exprimarii unui vot conditionat, iar creditoarea a formulat si o cerere de autorizare a administratorului judiciar in vederea constituirii unor garantii materiale de catre debitoare in favoarea acestei creditoare, constand in bilete la ordin si CEC-uri - in sustinerea planului de reorganizare judiciara, judecatorul sindic a dat eficienta juridica manifestarii de vointa exprimata in forma scrisa. Practic votul Directiei Generale a Finantelor Publice Mures a fost considerat valabil deja prin consemnarea facuta in procesul verbal al adunarii generale a creditorilor din 21 august 2006, iar judecatorul sindic a retinut ca la 5 septembrie 2006, termenul stabilit pentru confirmarea planului, reprezentantul creditoarei a precizat ca votul exprimat este neconditionat, iar in termenul de amanare a pronuntarii, s-a depus in forma scrisa aceasta precizare. In contextul celor aratate, nu se poate retine critica potrivit careia pozitia privind votul neconditionat al creditoarei Directia Generala a Finantelor Publice Mures, fiind exprimata in scris dupa inchiderea dezbaterilor, s-au incalcat normele legale privind administrarea probelor si principiul egalitatii partilor in procesul civil. Pozitia era deja exprimata oral, consemnata in incheierea de sedinta in care au avut loc dezbaterile si prin urmare, nu se poate invoca imposibilitatea de a se exprima pozitia fata de precizarea votului neconditionat. De altfel, aprecierea ca atare, asa cum deja s-a aratat, era facuta prin procesul verbal de sedinta contestat de o singura creditoare, care insa nu a uzitat si de calea de atac a recursului.
Practic, argumentele legate de posibilitatea contestarii exprimarii votului, asa cum s-a consemnat in procesul verbal de sedinta, sunt valabile si pentru clarificarea participarii la vot a creditorilor detinand creante sub conditie. Detinatorul creantei sub conditie este tot creditoarea OTP Bank, cea care a formulat contestatia respinsa de judecatorul sindic si care nu a formulat recurs impotriva hotararii de respingere a contestatiei. Creanta sub conditie suspensiva presupune analiza efectelor pe care le produce conditia suspensiva, anterior indeplinirii conditiei. In intervalul de pana la momentul realizarii conditiei, conditia suspensiva presupune ca obligatia inca nu exista, ceea ce inseamna ca, creditorul nu poate cere executarea platii de la debitor, iar daca legea speciala - legea insolventei - permite titularului creantei sub conditie suspensiva sa formuleze declaratie de creanta, nu inseamna ca acest creditor poate exercita si alte drepturi decat cele conferite de natura juridica a efectelor acestei conditii.
Indeplinirea conditiei suspensive are efect retroactiv si astfel se si justifica inscrierea in tabel si a acestor creante, tocmai in considerarea acestui efect. Pe de alta parte, conteaza si categoria de creante in care se afla titularul acesteia cat si cuantumul creantei, iar sub acest aspect, este relevant un alt motiv invocat de toate recurentele si anume: solutionarea conflictului de legi in timp. Judecatorul sindic a analizat contestatia creditoarei atat sub aspectul efectelor conditiei suspensive asupra insasi existentei raportului juridic obligational cat si, in subsidiar, sub aspectul influentei asupra votului in raport de cuantumul creantei respective. Intreaga procedura de admitere, votare si confirmare a planului de reorganizare, a analizat-o prin prisma dispozitiilor legii in vigoare la data la care s-a intocmit si propus planul de reorganizare de catre debitoare. Cum e si firesc, debitoarea a intocmit planul tinand cont de conditiile de forma si fond impuse de prevederile Legii nr. 64/1995, republicata, vizand toate etapele procedurale si in special scopul final, acela al confirmarii planului. Nu puteau fi avute in vedere norme viitoare, fie ele si de ordin procedural, care i-ar fi afectat insasi valabilitatea planului. Odata admis planul prin hotarare irevocabila, se prezuma ca judecatorul sindic a verificat daca contine toate informatiile si daca denota sanse obiective de realizare (art. 97 alin. 3 din Legea nr. 64/1995, republicata ) si a avut in vedere respectarea conditiilor reglementate prin norme in vigoare la acea data. Daca s-ar accepta ideea ca fiecare etapa parcursa de la propunerea planului si pana la confirmare reprezinta un act procedural distinct, de sine statator, fara nici o legatura cu cele anterioare parcurse si daca, desi pana in momentul intrarii in vigoare a noi legi, etapele procedurale anterioare sunt corecte si consfintite prin hotarare judecatoreasca, prin existenta unor dispozitii aflate in contradictie cu cele din legea veche, evident ca s-ar ajunge la situatia ca planul nu poate fi confirmat in baza legii noi. In aceasta situatie, legiuitorul ar fi trebuit sa prevada, fie refacerea planului in acord cu noua lege, fie dispozitii tranzitorii. In lipsa lor, dispozitiile legii insolventei se completeaza cu cele de drept comun si anume cu prevederile art. 725 Cod procedura civila. Propunerea unui plan de
reorganizare este un act de procedura care presupune mai multe etape dar, la data intocmirii lui s-a avut in vedere finalitatea, confirmarea lui, scop in care s-a urmarit respectarea conditiilor de fond si forma impuse de Legea nr. 64/1995, republicata, in vigoare la acea data, avandu-se in vedere toate etapele pe care trebuie sa le parcurga de la propunere, admitere, votare si confirmare, ca un tot unitar. Este evident ca daca la data intocmirii planului ar fi fost in vigoare prevederile art. 101 din Legea nr. 85/2006, debitoarea ar fi intocmit un plan tinand cont de respectarea acestor conditii pentru a avea sanse de confirmare, or, in cazul in speta, nu putea decat sa respecte prevederile in vigoare la acea data, respectiv cele din Legea nr. 64/1995, republicata. In conditiile in care sunt reglementari incompatibile incluse la acest capitol intre cele doua acte normative aflate in conflict temporal, dar s-ar accepta rationamentul recurentelor in ceea ce priveste solutionarea conflictului, s-ar ajunge la situatia in care un plan corect admis in temeiul legii vechi sa fie imposibil de confirmat in temeiul legii noi, din cauza unor dispozitii care se exclud reciproc. In plus, nu se poate considera ca fiecare etapa procedurala care reglementeaza planul de reorganizare este de sine statatoare, in sensul conferit de recurente, deoarece nu vorbim de conditii de forma si fond ale unui plan propus si admis, distincte de conditiile de forma si fond ale unui plan ce urmeaza a fi confirmat. Se voteaza si se confirma sau infirma, un plan propus si admis in prealabil, fiind astfel necesara aplicarea unitara a normelor juridice care il reglementeaza, pornind de la momentul intocmirii lui si nu de la date ulterioare.
Practic motivarea de esenta a celor trei recursuri este grefata pe conflictul de legi si intrucat se constata ca judecatorul sindic a facut o interpretare corecta si o aplicare pe masura a normelor legale incidente, motivele de recurs legate de continutul planului, de criteriile care conteaza la aprecierea asupra acceptarii planului de catre creditori, de categoriile defavorizate, axate pe Legea nr. 85/2006, inclusiv de remuneratia administratorului judiciar cuprinsa in plan, nu mai comporta discutii, fiind lipsite de fundament juridic.
In alta ordine de idei, scopul legii insolventei, asa cum este prevazut de art. 2, este intr-adevar, acoperirea pasivului debitoarei aflate in insolventa, dar nu se poate accepta ideea ca realizarea acestui scop trebuie facuta in mod prioritar prin intrarea in faliment. Falimentul nu este mijlocul primordial urmarit de legiuitor pentru atingerea scopului vizat, debitorului dandu-i-se sansa de a-si exprima intentia de a depune un plan de reorganizare. In primul rand se urmareste acoperirea pasivului cu posibilitatea sansei de reorganizare si salvarea firmei debitoare de la faliment, iar daca planul esueaza, sa se ajunga la etapa intrarii in faliment cu toate consecintele juridice, pana la radierea firmei debitoare din Registrul Comertului. Aceasta nu inseamna ca debitorul castiga in mod anticipat dreptul de a intra in reorganizare ci ca i se da aceasta sansa de redresare, cu respectarea dispozitiilor legale.
Totodata, se observa ca recurenta A. B. Romania isi exprima nemultumirea ca in planul de reorganizare se mentioneaza ca sumele provenite din vanzarea activelor ipotecate sunt destinate rambursarii creditelor iar excedentul, pentru rambursarea proportionala a celorlalte credite. Motivand aceasta nemultumire, se precizeaza ca valoarea de piata a imobilului ipotecat in favoarea bancii, este in crestere, iar valoarea inregistrata in tabelul de creante garantate nu se modifica si astfel nu se tine cont ca bancii ii revine intreaga suma obtinuta din vanzarea imobilului, nu numai o parte din ea. Pozitia acestei creditoare nu are justificare legala, deoarece practic ea ar cere si cresterea de valoare a imobilului ipotecat peste suma care i se datoreaza cu titlu de credit. De altfel, planul de reorganizare, inclusiv sub aspectul investitiei strategice, in raport cu prevederile legale in vigoare la data propunerii si admiterii fiind votat, este de prisos a mai discuta pe marginea continutului prin prisma nemultumirilor exprimate, nemultumiri care in esenta resping insasi ideea de reorganizare in favoarea declararii falimentului.
Instanta de recurs a apreciat ca este corect rationamentul judecatorului sindic, privind modul de exprimare a voturilor in raport de categoria de creanta si valoarea creantelor, de incidenta dispozitiilor Legii nr . 249/2005, in raport de prevederile Legii nr. 64/1995, republicata si intrucat in mod corect s-a solutionat si conflictul de legi, care reprezinta motivul principal invocat de recurente, vazand si prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, au fost respinse ca nefondate recursurile creditoarelor.