Continutul formal al planului de reorganizare, informatiile pe care acesta trebuie sa le detina, sunt avute in vedere la pronuntarea hotararii de admitere a planului. Decizie nr. 306/R din data de 13.03.2007
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Continutul formal al planului de reorganizare, informatiile pe care acesta trebuie sa le detina, sunt avute in vedere la pronuntarea hotararii de admitere a planului. Odata pronuntata o asemenea hotarare , ramasa irevocabila, ar excede cadrului procesual dedus judecatii , sa se analizeze aspecte legate de intocmirea si continutul planului la un moment ulterior, in cadrul contestatiei care are ca obiect desfiintarea hotararii adunarii creditorilor de votare a planului in vederea confirmarii. Potrivit art. 14 al. 7 din Legea nr. 85/2006, hotararea adunarii creditorilor poate fi desfiintata pentru nelegalitate, verificandu-se daca petentul are calitatea speciala de a o ataca. Nemultumirea creditorilor fata de un plan admis se concretizeaza in votul negativ iar consfiintirea depinde de voturile exprimate in conditiile prevazute de lege. Prin sentinta comerciala nr. 11 din 10 ianuarie 2007, judecatorul sindic desemnat in dosarul Tribunalului Comercial Mures nr. 955/2006 a admis exceptia tardivitatii invocata de administratorul judiciar S.C. C. C. SRL Targu-Mures si a respins contestatia la tabelul definitiv al creditorilor debitoarei S.C. Carbid F. SA Tarnaveni, formulata de AVAS Bucuresti, a respins contestatia formulata de S.C. T. C. I. SRL Brasov, privind planul de reorganizare propus de debitoare, prin administrator Ignat Gheorghe Sorin.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatorul sindic a retinut ca atat Legea nr. 64/1995, republicata, in forma in vigoare dupa momentul deschiderii procedurii fata de debitoare, cat si Legea nr. 85/2006, intrata in vigoare la 20 iulie 2006, au cuprins o dispozitie identica referitoare la dreptul fiecarui creditor de a solicita inscrierea creantei pretinse, legiuitorul prevazand si termenul pana la care poate formula contestatie. In cazul dedus judecatii, termenul pentru definitivarea tabelului preliminar a fost stabilit pentru 31 august 2006, iar contestatiile trebuia inregistrate cu cel putin 10 zile inaintea acestei date. S-a tinut cont de faptul ca administratorul judiciar si-a indeplinit obligatia de a comunica creditoarei AVAS atat refuzul de inscriere in tabelul preliminar al sumelor solicitate cat si motivele acestui refuz, dovada fiind reprezentata de Notificarea nr. 955/2006/171-210 din 10 august 2002, transmisa prin scrisoare recomandata nr. 15615 din 12 august 2006. S-a mai precizat ca termenul de formulare a contestatiilor este unul de decadere, astfel ca retinerea exceptiei tardivitatii invocate de administratorul judiciar este obligatorie, potrivit art. 103 Cod procedura civila.
In ceea ce priveste contestatia creditoarei S.C. T. C. I. SRL Brasov, judecatorul sindic a constatat ca potrivit sentintei comerciale nr. 3078 din 30 noiembrie 2006, planul de reorganizare propus de debitoare a fost deja admis de judecatorul sindic, dandu-se eficienta dispozitiilor art. 98 din Legea nr. 85/2006, prin aceeasi hotarare stabilindu-se atat masurile care se impun vis-a-vis de convocarea adunarii generale a creditorilor in vederea votarii planului, cat si data confirmarii acestuia, in sensul prevazut de art. 101 din lege. Intrucat data confirmarii a fost stabilita pentru 4 ianuarie 2007, iar contestatia impotriva planului s-a formulat intre timp, din considerente de administrare a actului de justitie, s-a amanat pronuntarea asupra confirmarii, in asa fel incat sa fie posibila solutionarea contestatiei in contradictoriu cu debitoarea si creditorii prin comitetul creditorilor, masura considerat a fi impusa si de faptul ca prin capatul principal de cerere a fost atacata insasi Hotararea Adunarii generale a creditorilor din 22 decembrie 2006, cand a avut loc votul asupra planului, iar confirmarea depindea de solutia data asupra contestatiei.
Judecatorul sindic a pornit de la prevederea ca o hotarare a adunarii creditorilor poate fi desfiintata pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat impotriva si au facut sa se consemneze aceasta in procesul verbal al adunarii. Dat fiind continutul procesului verbal, s-a apreciat ca petenta are aceasta calitate speciala de a ataca hotararea insa contestatia s-a considerat nefondata, deoarece nu s-a probat nici un motiv de nelegalitate a hotararii. S-a retinut ca in ansamblu, toate criticile petentei vizeaza chestiuni de oportunitate, respectiv critici si incertitudini fata de posibilitatea reala a indeplinirii si respectarii planului si punctual, motivul de nelegalitate putea sa constea in aspectul propus si anume acela ca, chestiunea inscrisa la ordinea de zi, aprobarea planului de reorganizare, nu a facut obiectul deliberarii. Din perspectiva abordata de petenta, pe considerentul ca administratorul special nu a participat la acea sedinta, judecatorul sindic a tinut cont de faptul ca o astfel de obligatie nu se regaseste in lege, iar nelegalitatea ar fi decurs din ipoteza in care ordinea de zi dezbatuta in sedinta ar fi fost alta decat cea din convocator.
S-a constatat ca, potrivit dovezilor depuse la dosar, in aplicarea prevederilor art. 99 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar si-a indeplinit obligatiile consemnate in sentinta de admitere a planului privind convocarea adunarii generale a creditorilor, aducerea la cunostinta publica a planului de reorganizare prin publicarea anuntului in Buletinul procedurilor de insolventa nr. 760 din 7 decembrie 2006, iar din cuprinsul procesului verbal al sedintei rezulta cu certitudine ca deliberarile si voturile creditorilor au avut ca obiect tocmai ordinea de zi cu unicul ei punct inscris. S-a precizat in considerente ca toate celelalte critici vizand oportunitatea si viabilitatea planului nu mai puteau fi transpuse pe plan juridic din partea unui creditor dupa momentul admiterii planului, conform dispozitiilor art. 98 alin. 3 din lege, decat prin votul negativ dat in sedinta, in plus, noua lege in materie de insolventa a restrans sarcinile judecatorului sindic cu ocazia admiterii planului in ceea ce priveste posibilitatea de cenzura in cazul in care planul ar fi considerat neviabil, mentionandu-se si ca doi practicieni in insolventa au opinat favorabil in sensul perspectivelor de reorganizare a debitoarei prin plan.
Impotriva hotararii judecatorului sindic a declarat recurs atat AVAS cat si S.C. T. C. I. SRL Brasov.
Recurenta AVAS a solicitat modificarea in sensul admiterii contestatiei si rectificarea tabelului creantelor prin inscrierea sa la ordinea de prioritate prevazuta de art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006 cu suma de 828.052 RON, deoarece in mod nelegal instanta de fond si-a insusit punctul de vedere al administratorului judiciar, fara a verifica veridicitatea celor afirmate. S-a precizat ca Borderoul postal nu constituie un act doveditor al faptului ca AVAS a fost notificata cu privire la neincluderea creantei sale in tabelul creditorilor, invocandu-se textul art. 86 alin. 3 Cod procedura civila, care impune drept act doveditor scrisoarea recomandata cu dovada de primire. S-a subliniat ca judecatorul sindic trebuia sa solicite administratorului judiciar sa prezinte confirmarea de primire de catre AVAS a actului transmis prin posta. In continuare, recurenta a prezentat aspecte legate de fondul cauzei, respectiv de creanta care face obiectul contestatiei.
Recurenta S.C. T. C. I. SRL Brasov a solicitat analizarea cauzei sub toate aspectele, invocand textul art. 3041 Cod procedura civila si modificarea sentintei in sensul admiterii contestatiei iar pe cale de consecinta, desfiintarea hotararii adunarii creditorilor (art. 11 alin. 1 lit. "j" si "m" si art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006), respingerea planului de reorganizare a debitoarei, intrucat nu indeplineste conditiile prevazute de lege (art. 98 alin. 2 si 3 din Legea nr. 85/2006) si aplicarea prevederilor art. 105 din acelasi act normativ.
In dezvoltarea motivelor de recurs, s-a precizat ca debitoarea a depus planul cu depasirea termenului prevazut de art. 94 alin. 1 lit. "a" din Legea nr. 85/2006, ceea ce atrage sanctiunea decaderii, ca sentinta cuprinde motive contradictorii si straine de natura pricinii, instanta a interpretat gresit actul dedus judecatii, sentinta este lipsita de temei legal. S-a mentionat ca, in convocarea la sedinta adunarii generale a creditorilor in mod deliberat nu s-a facut referire la dezbaterea planului de restructurare, abia dupa care se putea pune in discutie exprimarea votului, ca pe parcursul desfasurarii adunarii administratorul judiciar a refuzat dezbaterea planului pe considerentul ca nu el este autorul planului, iar majoritatea creditorilor au fost reprezentati la adunare de delegati cu procura limitata la exprimarea votului.
Recurenta a criticat faptul ca judecatorul sindic a atribuit un caracter definitiv si irevocabil hotararii de admitere a planului, sustinere contrazisa de prevederile art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 si care contravine art. 977 si urm. Cod civil, mentionandu-se ca prin hotararea de admitere a planului, judecatorul sindic trebuie sa exercite controlul judecatoresc cu privire la admisibilitatea in principiu atat cu privire la indeplinirea procedurilor prealabile cat si cu privire la fondul planului dupa dezbaterea in contradictoriu a prevederilor din plan si exprimarea opiniei unui expert independent.
Recurenta a considerat ca respectarea dreptului procedural al oricarui creditor de a contesta planul implica si examinarea criticilor de fond pentru motive de fezabilitate si viabilitate. Prin admiterea in principiu a planului, acesta ramane doar un proiect si toate etapele ulterioare si terminologia folosita confirma necesitatea dezbaterii planului inainte de exprimarea votului. In aceeasi ordine de idei, recurenta a considerat ca lipsa administratorului special la adunarea creditorilor ramane un element de fapt care trebuia sa fie luat in considerare de judecatorul sindic, intrucat a impiedicat deliberarile asupra planului, concluzionand ca impiedicarea deliberarilor asupra planului prin intocmirea defectuoasa a convocatorului si lipsa administratorului special la adunarea creditorilor, neconsemnarea in procesul verbal de sedinta a tuturor deliberarilor, sunt chestiuni de legalitate nu de oportunitate, care trebuiau cenzurate de judecatorul sindic ca incalcari ale legii.
Recurenta a precizat ca judecatorul sindic nu a dat raspuns criticilor de nelegalitate si in consecinta, nu a solutionat in totalitate actiunea sa, concluzia fiind ca suntem in situatia in care un plan de reorganizare a fost confirmat pe propria raspundere a debitoarei, fara a fi examinat pe fond, desi nu contine toate mentiunile cerute de lege, nu indica o perspectiva certa de redresare a activitatii debitoarei.
In notele de sedinta depuse la dosar de aceeasi recurenta, se precizeaza ca de la data formularii motivelor de recurs a luat cunostinta, din informatii aparute in presa si din informarea depusa de debitoare la BVM Bucuresti, de faptul ca debitoarea si-a intrerupt activitatea, deoarece este in incapacitate de plata si nu a achitat la scadenta datoriile curente fata de furnizorii de utilitati. S-au prezentat aspecte care rezulta din declaratii si alte informatii de presa precum si imprejurarea ca debitoarea a ascuns cu rea-credinta faptul ca rezultatele sale economice la 31 decembrie 2006 sunt negative.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate, tinand cont si de incidenta prevederilor art. 3041 Cod procedura civila, instanta constata ca ambele recursuri a fost considerate nefondate.
Recurenta AVAS se apara fata de exceptia tardivitatii prin puterea doveditoare a actului de procedura, invocand reglementarea art. 86 alin. 3 Cod procedura civila , sustinand ca borderoul nu constituie dovada de primire si prin urmare, nici dovada notificarii.
Instanta de recurs constata insa ca judecatorul sindic a avut in vedere nu numai borderoul postal din data de 12 august 2006, dar si Notificarea nr. 955 din 10 august 2006, transmisa prin scrisoarea recomandata nr. 15615 din 12 august 2006, indicand chiar filele din dosar la care se afla dovezile mentionate in considerente. De altfel, judecatorul sindic nu a retinut ca borderoul postal face dovada notificarii, ci ca petenta se afla la pozitia nr. 15615 din acest borderou, dupa ce a avut in vedere faptul ca dovada comunicarii refuzului de inscriere a sumelor solicitate in tabelul preliminar si motivele acestui refuz este reprezentata de Notificarea nr. 955 din 10 august 2006, transmisa prin scrisoare recomandata nr. 15615 din 12 august 2006.
Prin urmare, solutia data de judecatorul sindic contestatiei formulate de AVAS, este intemeiata.
In privinta contestatiei creditoarei S.C. T. C. I. SRL Brasov, in mod corect judecatorul sindic a avut in vedere in primul rand ca ne aflam in situatia in care planul de reorganizare propus de debitoare a fost admis printr-o sentinta anterioara, astfel ca s-au avut in vedere conditiile prevazute de art. 98 din Legea nr. 85/2006, iar in acest moment procedural nu se pot invoca aspectele legate de termenul in care s-a depus planul. Pentru a pronunta hotararea de admitere sau de respingere a planului, judecatorul sindic a verificat daca acesta contine toate informatiile prevazute de lege, iar opinia privind posibilitatea de realizare a planului putea fi ceruta inainte de admiterea lui. Prin urmare, ar excede cadrului procesual dedus judecatii, sa se analizeze aspecte legate de intocmirea si continutul planului la un moment ulterior admiterii lui printr-o hotarare judecatoreasca, alta decat cea vizata de actuala cale de atac.
In contextul celor aratate, ramane de analizat legalitatea hotararii adunarii creditorilor din 22 decembrie 2006, contestatoarea indicand textele art. 11 alin. 1 lit. j si m si art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, hotararea adunarii creditorilor, poate fi desfiintata pentru nelegalitate, judecatorul sindic retinand ca, petenta are calitatea speciala de a ataca hotararea. Intrucat hotararea adunarii generale a fost luata ca urmare a admiterii planului, legalitatea trebuie verificata prin prisma respectarii dispozitiilor art. 99 alin. 1 si 2 din lege, aspecte constatate a fi respectate de administratorul judiciar.
Contrar sustinerilor recurentei, judecatorul sindic a facut o corecta interpretare si aplicare a legii sub aspectul elementelor pe care putea sa le verifice in legatura cu planul prin prisma motivelor contestatiei precum si sub aspectul motivelor de nelegalitate, in ceea ce priveste convocarea adunarii generale, concluzia fiind ca, la data respectiva, 22 decembrie 2006, ordinea de zi din convocator a fost in concordanta cu ceea ce s-a dezbatut in sedinta, iar parerea asupra planului se concretizeaza in votul dat de creditor cu privire la acesta.
Legiuitorul nu foloseste expresia de "admitere in principiu" a planului, ci de "admitere", inainte de votare, apoi de confirmare. Creditorii pot sa accepte sau nu planul si in functie de votul lor, judecatorul il va confirma sau nu.
Potrivit opiniei recurentei, cel putin asa cum se subintelege, planul admis de judecator, ar trebui supus dezbaterilor in cadrul adunarii creditorilor si posibil modificat in functie de propunerile sau obiectiunile acestora. Nu se poate retine o asemenea interpretare, deoarece continutul formal al planului, informatiile pe care trebuie sa le detina, sunt avute in vedere la pronuntarea hotararii de admitere a planului. Nemultumirea creditorilor fata de un plan admis, se concretizeaza in votul negativ dat cu privire la plan iar confirmarea va depinde de ponderea voturilor in functie de natura clasei creditorilor si modul in care votul respectiv influenteaza rezultatul final care determina acceptarea planului si apoi confirmarea.
Fata de cele ce preced, vazand si prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, hotararea judecatorului sindic s-a constatat a fi temeinica si legala, astfel ca ambele recursuri au fost respinse ca nefondate.