Litigiu de munca. Functionar public. Competenta de solutionare a cererii de acordare a primei de vacanta.
Potrivit prevederilor art. 91 indice 1 din Legea nr. 188/1999, introduse prin art. I pct. 88 din Legea nr. 251/2006 este stabilita in favoarea instantelor de contencios administrativ competenta de solutionare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public, cu exceptia situatiilor pentru care este stabilita expres prin lege competenta altor instante.
In conditiile in care la data solutionarii cauzei de catre instanta de fond erau in vigoare legale sus mentionate , iar din continutul notiunii de "raport de serviciu al functionarului public" nu pot fi excluse drepturile salariale ale acestuia, printre care si prima de vacanta, competenta de solutionare a cererii de acordarea primei de vacanta formulata de reclamanti , care au calitate de functionari publici revine instantei de contencios si nu instantei specializate in solutionarea conflictelor de munca. Prin sentinta civila nr.477/03.04.2007 pronuntata in dosarul nr.2998/102/2006 Tribunalul Mures a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune; a respins exceptia prematuritatii actiunii; a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor; a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Ministerul Mediului si Gospodarii Apelor si Agentiei Nationale pentru protectia Mediului.
A admis actiunea civila, avand ca obiect un conflict de drepturi formulata de reclamantii, prin reprezentant legal Sindicatul Liber ASPM Tg.Mures.
Au fost obligati paratii in solidar sa plateasca reclamantilor primele de vacanta pentru perioada 2001-2006, in cuantumul prevazut ian tabelul de calcul anexat la dosar, file care face parte integranta din prezenta hotarare.
S-a mai dispus ca sumele calculate cuvenite reclamantilor sa fie actualizate in functie de rata inflatiei , calculata de la data scadentei fiecarei prime si pana la data executarii efective a prezentei hotarari.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratii Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile, Agentia Nationala pentru Protectia Mediului si Agentia pentru Protectia Mediului Mures, care au solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei atacate iar in urma rejudecarii cauzei respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata.
In motivele de recurs se invoca faptul ca in perioada 2003 - 2005 reclamantii nu au avut dreptul la indemnizatia de concediu iar textele de lege invocate de reclamanta prin cererea de chemare in judecata nu fac altceva decat suspenda aplicarea unor texte de lege.
Astfel, dispozitiile Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici care au fost suspendate nu mai produc efecte si sunt potrivit art.64 al.2 din Legea nr.24/2000 iesite temporar din vigoare. Reclamanta a fost in eroare deoarece nu s-a suspendat dreptul la prima de concediu ci s-a suspendat aplicarea dispozitiilor din actul normativ care reglementeaza acest drept, mai mult, nu putem vorbi de existenta unui drept in lipsa legii.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:
Conform prevederilor art. 33 alin.2 din Legea 188/1999, reclamanta in calitate de functionar public, are dreptul la o prima de vacanta anuala, prima calculata in cuantum egal cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediul de odihna. Aceasta prevedere legala a fost suspendata succesiv, pana la data de 31.12.2005, prin: art. 3 alin.l din O.U.G. nr.33/2001; art.12 alin 4 din Legea nr. 743/2001; art. 10 alin.3 din Legea nr.631/2002; art.9 alin 7 din Legea nr.507/2003; art. 8 alin 7 din Legea nr. 511/2004.
Cenzurarea legalitatii acestor suspendari succesive, revine, potrivit art. 29 alin.l din Legea nr.47/1992, instantei de fond, iar nu Curtii Constitutionale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt in vigoare, fiind abrogate la data sesizarii instantei. Ca atare, sub sanctiunea denegarii de dreptate, instanta este chemata sa analizeze legalitatea normelor de suspendare mai sus mentionate.
In acest sens, normele legale de suspendare mentionate anterior contravin prevederilor an. 41 si art. 53 din Constitutie. Astfel, dreptul la prima de vacanta constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din continutul complex al dreptului fundamental la munca ( 1. Muraru s.a. - "Constitutia Romaniei - comentata si adnotata "- Ed. Monitorul Oficial, p.234). Ca atare. potrivit art. 53 din Constitutie, acest drept nu poate fi restrans in mod discriminatoriu si contrar echitatii impuse de o societate democratica.
De asemenea, normele legale de suspendare contravin si art. 16 alin. l din Constitutie ( membrii sindicatului reclamant fiind discriminati fata de celelalte categorii de persoane incadrate in munca), precum si art. 15 alin.2 din Constitutie, deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendand retroactiv un drept castigat sub imperiul Legii 188/1999.
Tinand cont de cele prezentate, instanta apreciaza ca lipsita de efecte suspendarea nelegala a acordarii primei de vacanta pentru anul 2006, urmand a obliga parata, in calitate de angajator si totodata ordonator secundar de credite, la plata acestor drepturi, aferente perioadei mentionate.
Avand in vedere modul in care a fost formulata actiunea, in contextul celor prezentate anterior, instanta considera ca problema sumelor concrete pe care parata trebuie sa le achite se va rezolva, pe baza normelor de procedura civila, in cadrul executarii prezentei hotarari.
De asemenea, potrivit art. 1084 din Codul civil daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind in genere pierderea ce a suferit si beneficiul de care a fost lipsit, ori in speta este de notorietate faptul ca sumele de bani datorate se devalorizeaza continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constante in materie, in mod justificat s-a solicitat actualizarea creantei conform indicelui de inflatie.
Examinand recursul dedus judecatii , prin raportare la motivele invocate , precum si din oficiu, in limitele prev.de art.3041 si 306 alin.2 Cod pr.civila, Curtea a retinut urmatoarele:
Reclamantii au calitatea de functionari publici, astfel ca in cauza sunt aplicabile prev.Legii nr.188/1999, astfel cum aceasta a fost modificata si completata de 251/23.06.2006, publicata in Monitorul Oficial nr.574/04.07.2006.
Prevederile art. 911, din Legea nr. 188/1999, introduse prin art. I pct. 88 din Legea nr. 251/2006, stabilesc in favoarea instantelor de contencios administrativ competenta de solutionare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public, cu exceptia situatiilor pentru care este stabilita expres prin lege competenta altor instante.
Prin dispozitiile art. XIII din Legea nr.251/2006 s-a prevazut ca aceasta din urma "intra in vigoare la 15 zile de la data publicarii in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, cu exceptia prevederilor art. 29, 56, 57, 581 si ale art. 601 alin. 1, lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificarile ulterioare, precum si cu modificarile si completarile aduse prin prezenta lege, care intra in vigoare la 1 ianuarie 2007".
Din interpretarea textului de lege mentionat, rezulta ca la data de 1 ianuarie 2007 vor intra in vigoare doar exceptiile in mod expres enuntate, respectiv prevederile art. 29, 56, 57, 581 si 601 alin. 1, lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificarile ulterioare, precum si cu modificarile si completarile aduse prin Legea nr. 251/2006, restul prevederilor modificatoare ale acesteia din urma intrand in vigoare la 15 zile de la data publicarii ei in Monitorul oficial.
Ar fi lipsit de sens a da o alta interpretare prevederilor art. XIII din Legea nr. 251/2006, deoarece aceasta modifica si completeaza Legea nr. 188/1999 in ansamblul ei, iar in situatia in care intentia legiuitorului ar fi fost aceea ca intreaga Lege nr. 251/2006 sa intre in vigoare la data de 1 ianuarie 2007, nu ar mai fi utilizat sintagma "prezenta lege (adica 251/2006) intra in vigoare la 15 zile de la data publicarii in Monitorul oficial".
Raportat la considerentele anterior relevate, Curtea a constatat ca, la data la care prima instanta a fost investita cu solutionarea cauzei - 20 decembrie 2006, erau in vigoare prevederile art. 911 din Legea nr. 188/1999, introduse prin Legea nr. 251/2006.
Prin urmare, competenta de solutionare a litigiului apartinea instantei de contencios administrativ, deoarece din continutul notiunii de "raport de serviciu al functionarului public", uzitata de textul de lege mentionat, nu pot fi excluse drepturile salariale ale acestuia, printre care si prima de vacanta solicitata in cauza.
Cum, insa, prima instanta a solutionat litigiul in complet specializat pentru solutionarea conflictelor de munca, se constata incidenta prevederilor art. 304 pct. 1 si 3 Cod procedura civila, astfel ca, facand aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. 1, 3 si 6 Cod procedura civila, Curtea a admis recursurile supuse examinarii, a casat hotararea atacata si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Mures, ca instanta de contencios administrativ.