Efectele deciziei de solutionare a contestetiei care are ca obiect un act care nu are caracteristica unui titlu de creanta, in situatia in care aceasta nu este anulata.
O.G. nr. 92/2003, republicata
Decizia de solutionare a contestatiei emisa in conditiile reglementate de O.G. nr. 92/2003, republicata, art. 205 - art. 211, este definitiva in sistemul cailor administrative de atac si poate fi atacata potrivit art. 218 alin. 2 din acelasi act normativ.
Renuntarea la solutionarea petitului de anulare a unei asemenea decizii impiedica restituirea sumelor care au facut obiectul acesteia, instanta nemaiputand, cu respectarea principiului disponibilitati, sa analizeze legalitatea actului contestat in temeiul art. 205 Cod procedura fiscala si nici natura juridica a acestuia.
Prin Sentinta nr. 1053 din 11.10.2010 a Tribunalului Mures, s-a respins exceptia inadmisibilitatii cererii, invocata de parata D.G.F.P. Mures si A.F.M. Bucuresti, s-a admis in parte cererea de chemare in judecata, formulata de reclamanta S.C. A. S.R.L., in contradictoriu cu parata D.G.F.P. Mures, fiind obligata parata la restituirea catre reclamanta a taxei de poluare, in suma de 6.192 lei, cu dobanda legala de 0,1%/zi de intarziere, cu incepere de la 14.01.2010, si pana la restituirea efectiva a sumei, cu cheltuieli de judecata.
S-a admis cererea de chemare in garantie formulata de catre parata D.G.F.P. Mures impotriva A.F.M. Bucuresti si a fost obligata chemata in garantie sa vireze suma de 6.192 lei, din contul F.M. in contul D.G.F.P. Mures.
S-a luat act de renuntarea la judecarea petitelor de anulare a Deciziilor nr. 346/12.01.2010 si nr. 23.963/19.11.2009, emise de parata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca reclamantul a achitat paratei taxa de poluare pentru autoturismul importat, si desi ulterior a solicitat restituirea acesteia, apreciind ca este nelegala, si discriminatorie, in contradictie cu normele si tratatele europene, parata a refuzat restituirea sumei solicitate, sustinand ca taxa este datorata in raport de dispozitiile art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008.
S-a mai retinut ca prevederile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunitatii Europene limiteaza libertatea statelor in materie fiscala, de a restrictiona libera circulatie a marfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protectioniste.
In privinta reglementarii interne, instanta a precizat in considerente ca taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, potrivit reglementarii in vigoare la data importului autoturismului de catre reclamant, se datoreaza cu ocazia primei inmatriculari in Romania a unui autoturism sau autovehicul comercial enumerat la art. 2141 Cod fiscal.
Pe de alta parte, potrivit dispozitiilor art. 148 alin. 2 din Constitutie, ca urmare a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne.
Exceptia inadmisibilitatii a fost respinsa, intrucat s-a apreciat ca actiunea in contencios administrativ poate sa aiba si un alt obiect decat anularea actului administrativ, concluzie desprinsa din dispozitiile art. 8 alin.1 teza a II-a, art. 18 alin.1 si 2 din Legea nr. 554/2004.
Cererea de chemare in garantie formulata de parata D.G.F.P. Mures impotriva A.F.M. Bucuresti, a fost admisa intrucat taxa de poluare constituie venit la bugetul Fondului de Mediu, si se gestioneaza de catre A.F.M. Bucuresti; obligatia acestei institutii fiind aceea de a vira in contul A.F.P.-ului Reghin suma solicitata.
Hotararea primei instante a fost atacata cu recurs de D.G.F.P. Mures, care a solicitat modificarea acesteia, sustinand nelegalitatea hotararii atacate, prin prisma motivelor prevazute de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., prima instanta facand o gresita aplicare a legii.
S-a sustinut inadmisibilitatea actiunii, intrucat reclamanta nu a solicitat anularea unui act administrativ fiscal si ca reclamantul nu a parcurs etapa contestatiei reglementata de art. 205 din O.G. nr. 92/2003.
Mai mult, dispozitiile care impun plata acestei taxe sunt in vigoare, aplicarea acestora fiind obligatorie pentru toti subiectii de drept carora li se adreseaza.
Recurenta a subliniat ca solicitarea de restituire a taxei speciale nu este intemeiata si nu are suport legal si legiuitorul nu reglementeaza posibilitatea restituirii acesteia. Din analiza art. 2141 reiese ca plata acestei taxe are un caracter imperativ de la care nu se poate deroga decat in conditiile stabilite de legiuitor, conditii in care reclamantul nu se incadreaza. S-a precizat ca taxa s-a achitat in baza unor acte normative cu caracter special in materie fiscala care se aplica cu precadere fata de actele normative invocate de reclamanta, iar invocarea prevederilor art. 148 din Constitutia Romaniei si ale art. 90 din Tratatul de aderare al Romaniei la C.E., nu are relevanta in cauza, avand in vedere faptul ca taxa de prima inmatriculare este reglementata pe baza unui act normativ cu caracter special. S-a contestat si pretinsul caracter discriminatoriu privind drepturile si obligatiile de natura fiscala ale reclamantului, in conditiile in care taxa este stabilita si se plateste pentru toate autoturismele, indiferent de proprietar si de provenienta acestora, pe baza principiului "poluatorul plateste".
S-a mai sustinut ca se impune virarea de catre beneficiarul acestei taxe si a dobanzilor aferente debitului principal, intrucat prin hotararea atacata s-a instituit in sarcina paratei obligatia de a achita atat taxa cat si dobanzile legale aferente, fiind astfel un dezechilibru intre prestatiile impuse in sarcina paratei si a chematului in garantie; si de asemenea, ca dobanzile sa fie achitate in raport de dispozitiile art. 124 din O.G. nr.92/2003, in ceea ce priveste data de la care incep sa curga acestea.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs si A.F.M. solicitand admiterea recursului.
Motivele de recurs au vizat faptul ca, Curtea Europeana de Justitie a afirmat in repetate randuri ca statele membre pot impune taxe de inmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu conditia ca respectivele taxe sa respecte dispozitiile art. 90 din Tratatul C.E.
Astfel, nici un stat membru nu trebuie sa aplice produselor originare din alte state membre taxe mai mari decat cele care se aplica produselor nationale similare. Rezulta dintr-o jurisprudenta constanta ca art. 90, primul paragraf din Tratatul C.E. este incalcat atunci cand impozitul aplicat produsului de import si cel aplicat produsului national similar sunt calculate diferit si dupa metode diferite, care conduc, fie chiar si in cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import. Mai mult, aceasta parte nu poate fi obligata la plata dobanzilor, intrucat nu este titulara vreunui raport obligational cu contribuabilul, si de asemenea, pentru acelasi motiv, nu poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate, tinand cont si de incidenta prevederilor art. 3041 C.pr.civ., instanta a constat ca recursurile promovate in cauza sunt intemeiate, insa pentru alte motive decat cele avute in vedere de catre recurente:
Dupa cum rezulta din materialul probator administrat in cauza, este de observat ca, prin Decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 23963/19.11.2009, s-a stabilit in sarcina reclamantei suma de 6.192 lei pentru autovehiculul marca Audi, importat de catre aceasta.
Nu este mai putin adevarat ca reclamanta a achitat aceasta suma la aceeasi data, dar a promovat impotriva deciziei sus mentionate contestatie, inregistrata la D.G.F.P. Mures sub nr. 24407/7.11.2009, si solutionata prin Decizia nr. 346/2009/12.01.2010, prin respingere.
In mod firesc, odata cu promovarea actiunii in contencios administrativ, reclamanta a solicitat atat anularea celor doua decizii, cat si restituirea sumei apreciate ca nefiind datorata, cu dobanzi legale aferente.
Pe de alta parte, la termenul de judecata din 4.10.2010, reprezentanta reclamantei a solicitat instantei sa ia act de renuntarea la petitele privind anularea deciziilor sus-mentionate, insistand doar in solutionarea petitului vizand restituirea taxei de poluare.
In aceste conditii, este de observat ca Decizia nr. 23963/2009 reprezinta titlu de creanta si ca impotriva acesteia, contribuabilul are deschisa calea contestatiei, potrivit art. 205 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, la organul fiscal competent, mijloc juridic de care, altfel, reclamanta a uzat, promovand contestatie catre D.G.F.P. Mures, solutionata de altfel prin Decizia nr. 346/2010.
Impotriva acestei decizii din urma, reclamanta avea la dispozitie, potrivit prevederilor art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, actiune in contencios administrativ, regasita in petitul al doilea al actiunii.
Or, renuntarea reclamantei la judecarea tocmai la aceste petite (vizand anularea celor doua decizii), a condus la ramanerea definitiva a solutiei de respingere, pronuntata in sistemul cailor de atac administrativ jurisdictionale si, implicit la obligatia de plata a taxei instituite prin aceste decizii.
Solutia care se impunea asadar, a fi adoptata de prima instanta, era respingerea si a petitului vizand restituirea acestei taxe, intrucat reclamanta nu era indreptatita sa solicite restituirea sumei, atata timp cat titlul de creanta prin care aceasta a fost instituita, nu a fost desfiintat sau anulat, si dimpotriva aceasta renuntare a reclamantei conduce la exigibilitatea creantei reprezentate de taxa de poluare.
In consecinta, pentru motivele expuse anterior, recursurile promovate in cauza vor fi admise ca intemeiate, potrivit art. 312 alin. 1 teza I Cod procedura civila, iar hotararea atacata se impune a fi modificata in sensul celor de mai sus, urmand ca actiune introductiva sa fie respinsa, si pe cale de consecinta, sa fie respinsa si cererea de chemare in garantie formulata de parata D.G.F.P. Mures.