Inlocuirea administratorului judiciar pentru motivul prevazut la art. 31 alin. 1 lit. "a" din O.U.G. nr. 86/2006 si art. 70 din Legea nr. 161/2003, raportat la art. 30 alin. ultim din O.U.G. nr. 86/2006.
Legea nr. 85/2006, republicata
O.U.G. nr. 86/2006, art. 31 alin. 1 lit. "a"
Judecatorul sindic a retinut ca administratorul judiciar a prezentat un raport de activitate in care a solicitat deschiderea procedurii falimentului debitorului adaugand si un decont, apoi, la un termen ulterior prezentand un tabel al obligatiilor in care a mentionat si propria sa creanta (renumeratie si cheltuieli postale).
Inlocuirea administratorului judiciar s-a dispus din oficiu, judecatorul sindic motivand ca practicianului in insolventa, ii este interzis sa detina concomitent calitatea de administrator/lichidator judiciar, atat a unui debitor cat si a unui creditor si cu atat mai mult sa coroboreze calitatea de creditor al insolventei cu cea de administrator judiciar al acesteia.
Din analiza prevederilor art. 3 pct. 7, 8 si art. 16 - art. 19, coroborate cu art. 4 si cele ale art. 121, art. 123 pct. 1 din Legea insolventei, in raport cu datele si actele dosarului, s-a calificat in mod gresit administratorul judiciar drept un creditor al procedurii, suma pe care acesta a solicitat sa fie achitata avand o cu totul alta natura juridica, aceea de cheltuieli de lichidare.
Prin Incheierea nr. 172/C/21 aprilie 2010, a Tribunalului Comercial Mures, pronuntata in dosarul cu nr. de mai sus, s-a dispus, din oficiu, inlocuirea administratorului judiciar A.C. S.P.R.L., desemnat pe seama debitoarei S.C. S.A. S.R.L., cu R.&P. I.P.U.R.L., stabilind in sarcina acestuia din urma, atributiile prevazute de art. 20 din Legea nr. 85/2006, precum si cele de preluare a gestiunii deciziilor manageriale si de observatie a debitoarei de la administratorul judiciar A.C. S.P.R.L., stabilindu-se si o remuneratie de 2000 lei, pe luna, fara TVA, or, potrivit negocierilor cu debitoarea.
Judecatorul sindic a retinut ca, la data de 2.03.2010, administratorul judiciar a prezentat un raport de activitate in care a solicitat deschiderea procedurii falimentului, adaugand un decont de 36.757 lei, reprezentand remuneratia pretinsa pentru perioada 17.10.2007 - 3.03.2010, si cheltuieli postale in cuantum de 7 lei, iar pentru termenul din 7.04.2010, a prezentat un tabel al obligatiilor in care a mentionat propria creanta de 38.497 lei, din care 38.490 lei remuneratie si 7 lei cheltuieli postale.
In raport de aceasta stare de fapt, judecatorul sindic a apreciat existenta unui conflict de interese, prin raportare la dispozitiile art. 31 alin.1 lit. a din O.U.G. nr. 86/2006, si ale art. 70 din Legea nr. 161/2003, raportat la art. 30 alin. ultim din O.U.G. nr. 86/2006, intrucat practicianului in insolventa ii este interzis sa detina concomitent calitatea de administrator/lichidator judiciar atat a unui debitor cat si al unui creditor, daraminte sa coroboreze calitatea de creditor al insolventei cu cea de administrator judiciar al acesteia.
Impotriva acestei incheieri, a declarat recurs, in termenul legal, A.C. S.P.R.L., criticand hotararea atacata ca nelegala, prin prisma disp. art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, sustinand in esenta ca, judecatorul sindic a facut aplicarea gresita a disp. art. 3 pct. 7 si 8 din Legea nr. 85/2006, calificand administratorul judiciar un creditor al procedurii, desi cheltuielile procedurii se platesc cu prioritate inaintea celorlalte datorii, si ca raportat la art. 3 pct. 17 din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar nu poate fi calificat drept creditor al societatii debitoare.
Examinand hotararea atacata, prin prisma acestor considerente, precum si din oficiu, potrivit art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a constat urmatoarele:
Potrivit art. 3 pct. 7 si 8 din Legea nr. 85/2006, este cert ca, calitatea de creditor nu poate fi conferita administratorului judiciar, intrucat acesta nu detine un drept de creanta asupra averii debitorului, si cu atat mai putin nu are nici calitatea de salariat al debitorului.
In aceeasi ordine de idei, raportat la dispozitiile art. 3 pct. 16 - 19 din lege, administratorul judiciar nu poate fi inscris in tabelul preliminar, definitiv sau suplimentar de creante, aceasta intrucat suma pe care administratorul judiciar a solicitat a fi achitata are o cu totul alta natura juridica.
In acest sens, potrivit art. 4 din lege, legiuitorul a stabilit ca toate cheltuielile aferente procedurii inclusiv cele privind notificarea, convocarea si comunicarea actelor de procedura efectuate de administratorul judiciar vor fi suportate din averea debitorului (alin.1), aceste sume fiind considerate cheltuieli de lichidare, in conformitate cu art. 121 si art. 123 pct. 1 din lege, urmand a fi platite in momentul existentei disponibilului in contul debitorului ( alin. 9 ), in cazul lipsei acestui disponibil, urmand a fi utilizat fondul de lichidare ( alin.4 ).
Pe de alta pate, dispozitiile precizate, ale art. 121 si art. 123 pct. 1 din lege, prevad rangul prioritar al acestor cheltuieli aferente procedurii, si in mod corelativ, implicit, privilegiul administratorului judiciar de a fi indestulat inaintea celorlalti creditori.
In ceea ce-l priveste pe administratorul judiciar, acesta are obligatia, instituita de art. 21 alin. 1 si 11 de a depune un raport cuprinzand atat descrierea modului in care si-a indeplinit atributiile cat si o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondul existent in averea debitorului precum si remuneratia, cu mentionarea modalitatii de calcul a acesteia.
In aceste conditii, este cert ca, regimul juridic al acestor cheltuieli - dreptul administratorului judiciar de a-i fi achitate cheltuielile aferente procedurii si onorariu, precum si privilegiul de care se bucura administratorul judiciar de a-i fi achitate prioritar aceste cheltuieli - este instituit de legiuitor, fiind asadar complet diametral opus celui al creantelor detinute impotriva debitorului.
In consecinta, Curtea a apreciat ca, raportat la dispozitiile art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, nu exista motive temeinice, dupa cum cere textul normei juridice pentru a se dispune inlocuirea administratorului judiciar al debitoarei, caz in care instanta de control judiciar apreciaza ca in prezenta cauza s-a facut o aplicare gresita a legii, fiind realizat motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, ceea ce atrage, potrivit art. 312 alin. 1 si 3 Cod procedura civila, admiterea recursului promovat in cauza, reformarea hotararii atacate prin modificarea acesteia in tot, in sensul respingerii sesizarii formulate din oficiu cu privire la inlocuirea administratorului judiciar, cu toate consecintele ce decurg din aceasta.