Faliment. Antrenarea raspunderii membrilor organelor de conducere.
Raspunderea administratorului debitoarei pentru comiterea faptelor prevazute de art.137 alin.1 lit.a, d si e din Legea nr.64/1995 republicata. Conditiile pentru antrenarea raspunderii. Invocarea exceptiei nulitatii recursului.
Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Covasna sub nr.1801 din 20 octombrie 2004, reclamanta D.G.F.P. a solicitat ca paratul (B), in calitate de administrator, sa fie obligat sa suporte o parte din pasivul debitoarei S.C. (A) S.R.L., respectiv suma de 269.564.602 lei, pentru ca a deturnat sau ascuns o parte din activul societatii sau a marit in mod fictiv pasivul acesteia, cat si pentru netinerea contabilitatii conform prevederilor legale in materie.
Prin sentinta civila nr.1055 din 20 noiembrie 2004 a fost admisa in parte actiunea si in consecinta s-a dispus ca o pate din pasivul societatii debitoare S.C. (A) S.R.L. sa fie suportat de parat, respectiv suma de 66.834.219 lei sa fie virata aceasta in contul de lichidare.
Pentru a pronunta aceasta solutie judecatorul-sindic a retinut urmatoarele:
Prin raportul intocmit la 24.02.2003, lichidatorul judiciar a aratat ca societatea debitoare a desfasurat activitate si dupa 30.06.1999, emitand si facturi in anul 2001, fara ca acestea sa fie contabilizate, iar administratorul (B). nu a depus la dosarul de faliment actele contabile si nu a actualizat evidenta contabila, desi i s-a atras atentia.
Cu ocazia inventarierii bunurilor s-a constatat in evidentele contabile existenta unor marfuri in valoare de 43.089.915 lei care insa nu au fost gasite, iar pentru lipsa lor nu s-a prezentat nici un document justificativ.
De asemenea, au fost restituite catre asociatii societatii sume in valoare totala mde 16.201.193 lei, si nu a fost justificata nici lipsa sumei de 7.543.111 lei din casieria societatii.
Starea de fapt a fost retinuta din rapoartele intocmite de lichidatorul judiciar S.C. (C) S.R.L. Brasov, necontestate de parti.
Prin urmare, paratul F.G, in calitate de administrator al societatii S.C. (A) S.R.L. a savarsit faptele prevazute de art.137 alin.1 literele a, d si e din Legea nr.64/1995, pentru care acesta a fost obligat sa suporte o parte din pasivul societatii.
Din probele administrate rezulta doar o paguba produsa in cuantum de 66.834.219 lei, pentru diferenta pana la 269.602 lei, neputandu-se dovedi legatura de cauzalitate, asa cum prevede art.137 alin.5 din Legea nr.64/1995 republicata.
Referitor la exceptia tardivitatii introducerii actiunii, invocata de parat, aceasta nu a fost primita, intrucat legea nu stipuleaza vreun termen pentru formulare actiunii, ea putand fi inaintata oricand, pana la inchiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, fiind o actiune strans legata de aceasta procedura.
Impotriva sentintei a declarat recurs paratul, solicitand anularea hotararii atacate si, pe fond, respingerea actiunii introductive.
In motivarea recursului s-a aratat ca la pronuntarea sentintei nu s-au luat in considerare adresa cuprinzand punctul de vedere al paratului si actele doveditoare anexate.
Intimata reclamanta, prin intampinarea depusa, a invocat exceptia nulitatii reclamantului, in temeiul art.306 Cod procedura civila, precum si ca urmare a faptului ca nu au fost invocate motivele de nelegalitate, potrivit art.302/1 Cod procedura civila. In subsidiar, s-a cerut respingerea recursului, ca nefondat, invederandu-se ca raspunderea recurentului este antrenata pentru incalcarea prevederilor Legii nr.82/1991, a Legii nr.31/1990 si a faptelor prevazute de art.124 literele d si e din Legea nr.64/1995.
Prin concluziile inregistrate la data de 28.02.2005, recurentul a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare, cu motivarea ca instanta de fond nu a administrat proba cu expertiza, proba necesara pentru stabilirea conditiilor care pot atrage sau nu raspunderea administratorului.
De asemenea, recurentul a facut incadrarea in drept a motivelor invocate, indicand art.304 pct.7, 8, 9 si 10 Cod procedura civila.
Examinand cu prioritate, in baza art.137 alin.1 Cod procedura civila, exceptia nulitatii recursului, s-a constatat ca aceasta nu este intemeiata.
Art.302/1 Cod procedura civila prevede expres sanctiunea nulitatii in cazul in care recursul nu cuprinde mentiunile prevazute la literele
a – d.
La aplicarea sanctiunii nulitatii se au in vedere si dispozitiile art.105 alin.2 Cod procedura civila.
In cazul nulitatilor exprese vatamarea se presupune pana la proba contrarie.
Potrivit art.304/1 Cod procedura civila, recursul declarat impotriva hotararii care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat de motivele de casare prevazute in art.304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele.
Conform alineatului 2 al art.306 Cod procedura civila, indicarea gresita a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului.
In cauza nu au aplicabilitate nici dispozitiile art.306 alin.1 Cod procedura civila, intrucat cererea de recurs cuprinde motivele de recurs.
Examinand sentinta atacata, in raport de motivele invocate, de actele si lucrarile dosarelor, instanta a constatat ca recursul este nefondat.
Potrivit art.137 din Legea nr.64/1995 republicata, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere – administratori, directori, cenzori si orice alta persoana – care au contribuit la ajungerea debitorului in aceasta solutie. Cazurile de responsabilitate sunt limitate de comiterea faptelor prevazute in alin.1 al art.137, literele a – g.
Antrenarea raspunderii membrilor organelor de conducere si control presupune indeplinirea urmatoarelor conditii:
1) prejudiciul creditorilor;
2) fapta sa se incadreze in cazurile prevazute de lege;
3) raportul de cauzalitate dintre fapta si incetarea platilor;
4) culpa persoanei a carei raspundere se antreneaza.
In speta, judecatorul-sindic a retinut corect ca recurentul parat, in calitate de administrator al societatii debitoare S.C. (A) S.R.L. – fata de care s-a dispus inceperea procedurii falimentului in dosarul nr.1312/1999 al Tribunalului Covasna -, a savarsit faptele prevazute de art.137 alin.1 literele a, d si e din Legea nr.64/1995 republicata.
Din rapoartele intocmite de lichidatorul judiciar la datele de 20.05.2002, 24.06.2002, 14.10.2002 si 24.02.2003 rezulta faptele savarsite de recurent, care, sunt prevazute de art.124, precum si cuantumul prejudiciului.
Inscrisurile depuse de recurent nu au fost luate in considerare de judecatorul-sindic, intrucat acestea nu justifica lipsurile din gestiune.
Recurentul nu a solicitat judecatorului-sindic efectuarea unei expertize si nici incuviintarea altor probe.
De altfel, in cauza, efectuarea unei expertize nu era oportuna, lichidatorul-judiciar exprimandu-si punctul de vedere cu privire la raspunderea recurentului si componenta sumei datorate.
Sentinta atacata, fiind temeinica si legala, a fost mentinuta.