Contract de munca. Suspendarea contractului de munca incheiat cu o asociatie constituita in temeiul O.G. nr. 26/2000. Organul competent sa dispuna masura suspendarii.
O.G. nr. 26/2000, art. 23 alin. 1, art. 24 alin. 2 lit. "b si d"
Potrivit art.23 alin.1 din O.G. nr.26/2000 hotararile adunarii generale a asociatiei sunt obligatorii chiar si pentru membrii asociati care nu au luat parte la adunarea generala sau au votat impotriva. Conditia impusa de lege ca aceste hotarari sa fie in limitele legii, statutului sau actului constitutiv nu inlatura puterea lor obligatorie pentru asociati.
Astfel nu se poate sustine cu succes ca o hotarare a organului de conducere al persoanei juridice nu ii este opozabila membrului asociat, avand in vedere ca dispozitiile legale reglementeaza in mod expres obligativitatea acesteia.
Potrivit prevederilor statutare ale paratei coroborate cu dispozitiile O.G. nr.26/2000 conducerea persoanei juridice este asigurata, intre doua conferinte, de Consiliul Director.
Consiliul Director poate imputernici una sau mai multe persoane sa indeplineasca atributiile prevazute de art. 24 alin.2 lit. "b. si d" din O.G. nr.26/2000.
Intrucat, in speta, componenta Consiliului Director a fost modificata, fosta presedinta a paratei nu se mai afla in drept sa actioneze in numele persoanei juridice deoarece nu era mandatata in acest sens, nemaiputand sa emita dispozitii sau sa incheie acte juridice in numele si pe seama persoanei juridice.
In acest context decizia de suspendare a contractului individual de munca al reclamantului emisa de fosta presedinta a asociatiei este nelegala si se impune a fi anulata. Prin Sentinta civila nr.100/14 ianuarie 2011, Tribunalul Mures a admis actiunea civila formulata de reclamantul K.L. in contradictoriu cu parata C.J.P. Mures si, drept consecinta, a anulat Decizia nr. 211832/06.05.2010, emisa de catre parata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca, prin decizia atacata, parata a stabilit in sarcina reclamantului un debit de 260 lei, reprezentand pensie incasata necuvenit, insa nu a facut dovada comunicarii deciziei nr.211832/18 august 2009, prin care s-a procedat la recalcularea pensiei reclamantului si care a stat la baza emiterii deciziei de recuperare a debitului mentionat.
In aceste conditii, s-a apreciat ca decizia contestata este lovita de nulitate absoluta, deoarece fiind emisa in baza art. 187 din Legea nr. 19/2000, are caracter accesoriu fata de decizia de recalculare a cuantumului pensiei, emisa in baza art. 89 din aceeasi lege si susceptibila de a fi contestata in termen de 45 de zile de la comunicare, conform prevederilor art.87. Or, nefacandu-se dovada comunicarii deciziei de recalculare, aceasta nu era definitiva la data la care parata a emis decizia de recuperare a debitului, aflata in litigiu. Prin urmare, s-a constatat ca au fost incalcate prevederile art. 86 alin. 3 si ale art. 169 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, fiind eludat chiar dreptul de contestatie garantat de art. 155 din aceeasi lege si art. 21 din Constitutie.
Impotriva hotararii anterior descrise a declarat recurs parata, sustinand ca instanta de fond a retinut in mod gresit faptul ca reclamantul nu a avut posibilitatea de a contesta decizia de recalculare, cata vreme aceasta i-a fost comunicata impreuna cu decizia de recuperare a drepturilor de pensie incasate necuvenit.
De asemenea, parata a sustinut ca a dispus in mod corect recuperarea sumelor incasate necuvenit de catre reclamant, respectand astfel prevederile art. 89 si 187 din Legea nr. 19/2000, precum si pe cele ale art. 992 - 993 si 1092 din Codul civil.
In drept, au fost invocate motivele prevazute de art. 304 pct. 4, 8 si 9 Cod procedura civila.
Examinand recursul dedus judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 3041 si 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a constat ca acesta este nefondat, astfel ca a fost respins ca atare, pentru considerentele relevate in continuare:
Din cuprinsul deciziei contestate in cauza rezulta ca aceasta a fost emisa in vederea recuperarii unui debit in suma de 260 lei, reprezentand drepturi de pensie incasate necuvenit pentru perioada 01.06.2007 - 30.09.2007.
Este adevarat ca, potrivit dispozitiilor art. 89 alin.1 din Legea nr. 19/2000, in situatia in care se constata erori in stabilirea si in plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile si modificarile legale, atragand, dupa caz, raspunderea celor vinovati, insa aceasta nu inseamna ca persoanei vizate de procedura revizuirii nu trebuie sa i se acorde dreptul de a contesta in justitie decizia nou emisa, mai ales in situatia in care drepturile de pensie i-au fost diminuate. In caz contrar s-ar incalca prevederile art. 87 din Legea nr. 19/2000, mai ales ca, potrivit dispozitiilor art. 88 din lege, decizia casei teritoriale de pensii, necontestata in termen, este definitiva. De asemenea, s-ar aduce atingere si ingradire dreptului constand in accesul liber la justitie, garantat de art. 21 din Constitutie si de art. 13 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.
Prin urmare, in conditiile necomunicarii cu reclamantul a deciziei de revizuire prin care drepturile de pensie i-au fost diminuate retroactiv, aceasta nu a ramas definitiva, astfel ca nu putea constitui, in mod legal, temei pentru emiterea deciziei de recuperare a debitului rezultat in urma revizuirii, cu atat mai mult cu cat decizia de recuperare constituie - conform prevederilor art. 187 din Legea nr. 19/2000, titlu executoriu.
De asemenea, pentru considerentele anterior expuse, nu poate fi primita nici critica referitoare la comunicarea concomitenta a celor doua decizii - de recalculare a pensiei si de recuperare a debitului rezultat in urma acestei operatiuni, in caz contrar fiind negat insusi dreptul reclamantului de a recurge la procedura prevazuta de art. 87 din Legea nr. 19/2000.
Avand in vedere motivele aratate, Curtea a constat ca recursul dedus judecatii este nefondat, urmand a fi respins ca atare, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila.