Spor de conditii vatamatoare recunoscut si acordat partial in timp, intemeiat pe prevederile art. 14 din O.G. nr.10/2008 si Ordinul nr. 648/11.09.2008 al Presedintelui C.N.A.S Decizie nr. 1442/R din data de 16.12.2010
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Spor de conditii vatamatoare recunoscut si acordat partial in timp, intemeiat pe prevederile art. 14 din O.G. nr.10/2008 si Ordinul nr. 648/11.09.2008 al Presedintelui C.N.A.S.
Refuzul acordarii in conditiile si pentru perioada valabilitatii ordinului in baza caruia s-au facut plati anterior, cu motivatie ca lipsesc fondurile aferente, nu reprezinta o justificare. Lipsa fondurilor nu duce la stingerea dreptului in substanta sa, orice debitor avand obligatia de a lua toate masurile necesare pentru stingerea propriilor datorii, cu atat mai mult cu cat buletinul de masuratori confirma expunerea angajatilor la campuri electromagnetice care depasesc valoarea de referinta prevazuta de H.G. nr. 1136/2006. Prin sentinta nr. 472 din 28 aprilie 2010 pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul nr. 2313/102/2009, s-a respins exceptia prematuritatii si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a C.N.A.S., ca neintemeiate, s-a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul Sindicatul Solidaritatea C.A.S. Targu-Mures in numele membrului de sindicat G.T. in contradictoriu cu paratele C.N.A.S. Bucuresti si C.A.S. Mures.
Pentru a pronunta aceasta solutie s-a retinut ca, in privinta sporului de confidentialitate, obligatia functionarilor publici de pastrare a confidentialitatii nu este prevazut corelativ si un astfel de drept salarial. Faptul ca prin diverse acte normative, pentru anumite categorii de functionari publici legiuitorul a inteles sa acorde acest spor, nu le creeaza reclamantilor o stare de discriminare iar instanta nu poate aplica prin analogie alte acte normative decat cele care le sunt strict aplicabile, intrucat dispozitiile art. 1, art. 2 alin. 3 si art. 27 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000 au fost declarate neconstitutionale. Alta ar fi fost situatia in care discriminarea ar fi fost, anterior sesizarii instantei, constatata de C.N.C.D. In privinta sporului de conditii vatamatoare, instanta de fond a aratat ca, intr-adevar acest spor a fost recunoscut reclamantei prin Ordinul nr. 648/11.09.2008, insa, cum din anul 2009 s-au diminuat sumele alocate cu titlul de cheltuieli de personal, institutia parata justificat nu il poate acorda.
Impotriva sentintei a formulat recurs Sindicatul Solidaritatea C.A.S. Targu-Mures in numele membrului de sindicat G.T. In motivarea caii de atac se arata ca, in privinta sporului de confidentialitate, instanta de fond nu a facut nicio referire la decizia nr. 46/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care are caracter obligatoriu si nici nu a avut in vedere categoriile de personal la care se refera problemele de interpretare a legii in contextul declararii ca neconstitutionale a prevederilor art. 1, art. 2 alin. 3 si art. 27 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000. Recurentii considera ca este nesocotit un principiu de baza al dreptului civil, respectiv, cel al egalitatii si echilibrului in raporturile juridice obligationale in conditiile in care obligatia de confidentialitate se prelungeste cu 2 ani dupa incetarea raporturilor de munca.
In ceea ce priveste acordarea sporului pentru conditii vatamatoare, se arata ca acest drept a fost recunoscut prin Ordinul nr. 648/11.09.2008 insa de la data de 1 martie 2009 nu a mai fost platit desi in Buletinul de masuratori nr. 302/11515/30.07.2008 emis de Societatea Romana de Radiocomunicatii se arata ca salariatii C.A.S. sunt expusi la campuri electromagnetice care depasesc valoarea de referinta prevazuta e H.G. nr. 1136/2006.
C.A.S. Mures a formulat intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate precum si din oficiu in raport de dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, Curtea apreciaza ca acesta este partial fondat pentru urmatoarele considerente:
Recurentul Sindicatul Solidaritatea C.A.S. Targu-Mures a formulat actiunea in numele membrului de sindicat G.T., functionar public in cadrul C.A.S. Mures, aceasta beneficiind de dispozitiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si O.G.. nr. 6/2007 modificata si completata de O.G. nr. 9/2009 privind salarizarea functionarilor publici.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 188/1999, functionarii publici au obligatia sa pastreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum si confidentialitatea in legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care iau cunostinta in exercitarea functiei publice, in conditiile legii, cu exceptia informatiilor de interes public.
Asadar, pastrarea confidentialitatii lucrarilor si a documentelor reprezinta o obligatie de serviciu in exercitarea functiei publice. De aceea, sporurile cuvenite functionarilor publici nu pot fi decat cele prevazute in sistemul de salarizare, aprobat prin lege, specific acestei categorii profesionale.
Prin acte normative succesive, de salarizare a functionarilor publici, s-a prevazut un spor de confidentialitate, cuantumul si beneficiarii acestuia fiind reglementate expres si limitativ.
Totodata, s-a prevazut si ca functionarii publici beneficiaza de sporurile sau de alte drepturi salariale prevazute de legislatia specifica autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea.
In acest sens, sunt dispozitiile art. 18 si art. 40 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 92/2004, aprobata prin Legea nr. 76/2005 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005, care arata ca sporul de confidentialitate se acorda functionarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului in cuantum de pana la 15% din salariul de baza, precum si functionarilor publici din cadrul Administratiei Prezidentiale, C.N.S.A.S., M.A.E., directiilor subordonate ministrului delegat pentru comert din cadrul M.E.C., Consiliului Legislativ, iar categoriile de functionari publici, cuantumurile sporului de confidentialitate si conditiile de acordare se stabilesc in limitele prevazute de lege, prin actul administrativ al ordonatorilor principali de credite, cu incadrarea in cheltuielile de personal prevazute in bugetul aprobat.
Dispozitiile mai sus enuntate au fost, ulterior, preluate de prevederile art.15 si 42 din Ordonanta Guvernului nr.2/2006, aprobata prin Legea nr.417/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006, precum si de prevederile art. 15 si 41 din Ordonanta Guvernului nr.6/2007, aprobata prin Legea nr. 232/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici, pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale, care se acorda functionarilor publici in anul 2007.
Din interpretarea acestor dispozitii, rezulta ca sporul de confidentialitate poate fi acordat functionarilor publici din cadrul institutiilor si autoritatilor publice expres si limitativ prevazute prin actele normative de salarizare, numai in conditiile stabilite prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu incadrarea in cheltuielile de personal, prevazute in bugetul aprobat, iar celelalte sporuri (sporul de confidentialitate) pot fi acordate functionarilor publici din cadrul altor structuri, doar daca sunt prevazute de legislatia specifica autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea.
Din textele de lege amintite mai sus rezulta indubitabil ca, categoria functiei publice din care fac parte reclamantii nu este indreptatita la sporul de confidentialitate solicitat intrucat nu exista niciun text de lege care sa prevada acordarea acestui spor iar daca legiuitorul ar fi intentionat sa acorde acest spor si acestei categorii atunci prevedea in mod expres intr-unul din textele de lege mentionat, acordarea acestui spor si acestora. Adoptarea acestei solutii cu privire la categoria functionarilor publici din care fac parte reclamantii, nu creeaza premisele unei discriminari, in raport de celelalte categorii, intrucat principiul egalitatii de tratament nu exclude, ci dimpotriva, presupune solutii diferite, pentru situatii diferite, justificate pe baza unor criterii obiective si rationale.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, legat de aplicarea art. 14 privind interzicerea discriminarii, a apreciat ca diferenta de tratament devine discriminare in sensul acestui articol, atunci cand se induc distinctii pe situatii analoage fara sa se bazeze pe o justificare obiectiva si rezonabila. Instanta europeana a decis in mod constant ca pentru o asemenea incalcare sa se produca "trebuie stabilit ca persoanele plasate in situatii analoage si comparabile, in materie, beneficiaza de un tratament preferential si ca aceasta distinctie nu-si gaseste nici o justificare obiectiva si rezonabila". In acest sens, Curtea a apreciat prin jurisprudenta sa, ca statele contractante dispun de o anumita marja de apreciere pentru a determina daca si in ce masura diferentele de situatii analoage sau comparabile sunt de natura sa justifice distinctiile de tratament juridic aplicate (CEDH, 18.02.1991, Fredin c/Suedia, paragraful 60; 23.06.1993, Hoffman c/Austria, parag. 31, 28.09.1995, Spadea et Scalambrino c/Italie). De altfel, in cauza Thlimmenos vb. Grecia din 06.04.2000, Curtea a concluzionat ca "dreptul de a nu fi discriminat garantat de Conventie, este incalcat si atunci cand statele trateaza in mod diferit persoane aflate in situatii analoage, fara a oferi justificari obiective si rezonabile, dar si atunci cand statele omit sa trateze diferit, tot fara justificari obiective si rezonabile, persoane aflate in situatii diferite, necomparabile".
Pe de alta parte in contextul in care reclamantii si-au intemeiat pretentiile pe prevederile O.G. nr. 137/2007, invocand tratamentul discriminatoriu in materie de salarizare in raport cu alte categorii de personal din sistemul bugetar, in conformitate cu prevederile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1997, in speta trebuie facuta aplicarea si a deciziilor Curtii Constitutionale (deciziile nr. 818-821/2008, decizia nr. 1325/2008) prin care dispozitiile art. 1, art. 2 alin.3 si art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 au fost declarate neconstitutionale in masura in care din acestea se deprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative. Avand in vedere ca reclamantii au solicitat prin actiunea introductiva beneficiul unor norme legale care nu ii vizau, prin prisma deciziilor mentionate, pretentiile lor nu sunt admisibile.
Potrivit dispozitiilor art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare este definitiva si obligatorie.
Cum, in raport de principiului separarilor puterilor in stat, unica autoritate legislativa a tarii este Parlamentul, instanta de judecata are menirea doar de a pune in aplicare dispozitiile legale adoptate de parlament, neputandu-se substitui organului legislativ pentru a extinde aplicabilitatea unei dispozitii legale si altor categorii de persoane decat cele enumerate in mod limitativ de legiuitor in textele de lege de care se prevaleaza in actiunea formulata reclamanta.
In ceea ce priveste sporul de conditii vatamatoare de munca, Curtea constata dreptul la acordarea acestuia este prevazut in mod expres de art. 14 din O.G. nr. 10/2008 si a fost recunoscut ca atare prin Ordinul nr. 648/11.09.2008 emis de Presedintele C.N.A.S., fiind platit recurentei pana la data de 01.03.2009. Refuzul acordarii acestuia in continuare pe considerentul lipsei de fonduri nu este justificat, intrucat conditia esentiala necesara pentru acordarea acestui spor este existenta conditiilor vatamatoare de munca, institutia publica fiind obligata, pe de o parte de a imbunatati conditiile de la locul de munca, iar pe de alta parte, de a aloca fonduri suficiente pentru compensarea muncii prestate de personalul din subordine.
Imprejurarea invocata de parate si insusita de instanta de fond nu este suficienta pentru justificarea refuzului de a plati in continuare acest spor deoarece lipsa fondurilor nu conduce la stingerea dreptului in substanta sa, orice debitor avand obligatia de a lua toate masurile necesare pentru stingerea propriilor datorii, cu atat mai mult cu cat, buletinul de masuratori emis de autoritatea competenta a confirmat expunerea angajatilor C.A.S. Mures la campuri electromagnetice care depasesc valoarea de referinta prevazuta de H.G. nr. 1136/2006, aspect necontestat de altfel. In acest sens, s-a avut in vedere faptul ca Ordinul nr. 648/11.09.2008 stabileste acordarea sporului pentru conditii vatamatoare conditionat de existenta unor buletine de determinare emise de autoritatile competente, in speta buletinul de masuratori nr. 302/11515/30.07.2008.
Pentru aceste considerente, avand in vedere dispozitiile art. 312 alin. 1 si art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul, va modifica in parte sentinta atacata in sensul ca va admite in parte cererea reclamantei si va obliga paratele sa plateasca acesteia despagubiri banesti echivalente neacordarii sporului de conditii vatamatoare in cuantum de 10% din salariul de baza aferent perioadei 01.03.2009 - 30.09.2009, despagubiri actualizate cu indicele de inflatie. Vor fi respinse restul pretentiilor.