Contestatie la executare. Prescriptie creanta.
Dispozitiile art. 16 din H.G. nr.13/2004 in baza carora a fost examinata decizia invocata a presedintelui C.N.A.S., erau abrogate la data emiterii celei de a doua decizii de debit, prin H.G. nr.227/2009. In aceste conditii este evident ca dispozitiile deciziei nu mai erau aplicabile, decizia fiind subsecvent si organic legata de H.G. nr. 227/2000, in aplicarea careia a fost emisa.
(Decizia nr. 218/R din 17 august 2010)
Prin sentinta civila nr. 7248/2009 pronuntata de Judecatoria Bistrita a fost admisa contestatia la executare formulata de contestatoarea FFD in contradictoriu cu intimata Casa Judeteana de Pensii Bistrita si in consecinta a dispus anularea executarii silite ce face obiectul dosarului de executare nr.1685/18.06.2009 al Casei Judetene de Pensii Bistrita-Nasaud si a actelor de executare emise in acest sens, intimata fiind obligata la plata cheltuielilor de judecata catre contestatoare in suma de 554,96 lei.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs intimata.
Tribunalul examinand hotararea atacata prin prisma criticilor din motivele de recurs, constata ca recursul nu este fondat pentru motivele ce succed.
In ce priveste prima critica care se regaseste in motivul de recurs prev. de art.164 punctul 8 din Codul de procedura civila nu a fost motivata si oricum nu-si regaseste aplicabilitatea in speta, prima instanta neschimband obiectul contestatiei la executarea ci a facut aplicarea disp. legale incidente fata de acest obiect, motivand inaplicabilitatea dispozitiilor legale invocate de intimata.
In consecinta aceasta critica nu este intemeiata.
In privinta celei de a doua critici se retine ca prima instanta a facut o corecta interpretare si aplicarea dispozitiilor legale privind prescriptia dreptului de executare silita a debitelor in materia asigurarilor sociale.
Astfel se retine ca dispozitiile art. 16 din H.G. nr.13/2004 in baza carora a fost examinata decizia invocata a presedintelui C.N.A.S., erau abrogate la data emiterii celei de a doua decizii de debit, prin H.G. nr.227/2009. In aceste conditii este evident ca dispozitiile deciziei nu mai erau aplicabile, decizia fiind subsecvent si organic legata de H.G. nr. 227/2000, in aplicarea careia a fost emisa.
Abrogarea actului normativ pentru care a fost emisa decizia lasa fara aplicare si decizia, in acest sens fiind si dispozitiile art. 64 aliniatul 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.
Pe de alta parte, nepublicarea in Monitorul Oficial a deciziei invocate ramane o norma interna, fara efectele recunoscute actelor normative publicate in M.O.
In afara acestor aspecte care lasa decizia invocata fara relevanta, in rezolvarea litigiului, tribunalul constata corecta retinerea aplicabilitatii in cauza a disp. art.187 aliniatul 1 din Legea nr.19/2000.
Se retine in mod just de prima instanta ca disp. art.187 aliniatul 1 din Legea nr. 19/2000 sunt dispozitii speciale in acest sens fiind disp. art.92 din Decretul nr. 167/1958, dreptul comun in materie de prescriptie, astfel ca prin acest caracter special ele sunt cele care se aplica in materia enuntata de textul aratat.
Nu pot fi aplicabile disp. art.131 din O.G.92/2003, intrucat si aceste dispozitii sunt la randul lor speciale , in acest sens fiind disp. art.92 din decretul nr.167/1958 astfel ca si ele se aplica doar in materia speciala pe care o reglementeaza respectiv creantelor fiscale.
Ori, debitul intimatei nu se incadreaza in randul acestor creante asa cum rezulta din art. 1 din O.G.92/2003.
In acelasi timp se retine corecta stabilire a primei instante privind procedeul nelegal al intimatei de a emite doua titluri executorii pentru aceeasi suma, pe de o parte si pe de alta parte emiterea celui de al doilea titlu nu este de natura sa determine inceperea unui nou termen de prescriptie.
De asemenea se constata inconsecventa intimatei in fundamentarea in drept a actelor de executare. Astfel pe de o parte in decizia de debit nr.1689/2009 rezulta ca acest titlu executor a fost emis in temeiul art.187 din legea nr.19/2000 evocandu-se termenul de prescriptie de 3 ani, iar pe de alta parte in somatie au fost invocate dispozitiile O.G.92/2003 evocandu-se termenul de prescriptie de 5 ani.
Evocarea termenului de prescriptie de 3 ani se face si in prima dispozitie de debit nr. 3532/2004 pentru recuperarea intregii sume datorate.
Din aceasta inconsecventa rezulta ca intimata a incercat folosirea in mod nelegal a disp. O.G.92/2003 pentru a justifica neimplinirea termenului de prescriptie.