Din examinarea prevederilor art. 6 din OG 6/2007 rezulta ca legiuitorul a acordat competente exclusive ordonatorului principal de credite, in materia acordarii sporului pentru conditii vatamatoare, fara ca instanta sa se poata substitui atributiilor acestuia
Prin sentinta nr.1561 din 03 iulie 2008, pronuntata de Tribunalul Dolj, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii Bucuresti, s-a respins actiunea fata de CNCD Bucuresti, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
S-a admis in parte actiunea reclamantilor B. M., D. L. , G. S., M. G., M. R., M. G., N. C., T. V. si V. M., fata de paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Craiova si Tribunalul Dolj.
Au fost obligati paratii la plata catre reclamanti a sporului de lucru la calculator de 15%, calculat la salariul de baza pe perioada august 2006 la zi si in continuare, raportat la rata inflatiei la data platii efective.
S-a dispus efectuarea mentiunilor corespunzatoare in carnetele de munca ale reclamantilor.
S-a respins capatul de cerere privind acordarea a 3 zile de concediu de odihna in plus.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca, potrivit prevederilor art. 8 lit.a din HG 281/1993, republicata, OG 6/2007, Ordinului comun al MSF si MMSS nr.1132/6366/1993 si Ordinului Ministrului Justitiei nr.910/C/30.03.2007, se poate acorda un spor de pana la 15 % din salariul de baza, pentru personalul din sistemul bugetar, pentru conditii periculoase sau vatamatoare.
S-a apreciat ca locurile de munca in care-si desfasoara activitatea reclamantii se incadreaza in Ordinul Ministrului Justitiei nr.910/C/2007 pct.a si b din anexa si ca urmare nu mai este necesara expertizarea acestor locuri de munca.
Judecatorul fondului a considerat ca potrivit dispozitiilor H.G 1028/2006 privind criteriile minime de securitate si sanatate in munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, reclamantii au dreptul la un spor de 15 %, calculat la salariul de baza, pentru conditiile periculoase si vatamatoare in care isi desfasoara activitatea.
S-a aratat de asemenea in hotarare ca potrivit Ordinului NJ 910/J/2007, tabelele nominale cu personalul care beneficiaza de sporul precizat se aproba de Presedintele Curtii de Apel si ca urmare reclamantilor li se poate acorda sporul respectiv.
In ceea ce priveste acordarea a 3 zile suplimentare de concediu de odihna, tribunalul a retinut ca cererea este neintemeiata, deoarece reclamantii, fiind functionari publici, in legea speciala nu este prevazut un astfel de spor.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul Ministerul Justitiei.
Recurentul parat a aratat in motivele de recurs ca potrivit prevederilor art.16 si 17 din OUG 27/2006 si din OG 6/2007, acordarea sporului de 15% este conditionata de stabilirea, pe baza unei expertize de specialitate, a existentei unor conditii de munca grele, vatamatoare sau periculoase si ca acest spor poate fi acordat numai de ordonatorul de credite.
S-a invocat de asemenea exceptia necompetentei materiale a instantei de contencios administrativ, raportat la prevederile OUG 75/2008, in sensul ca litigiile avand ca obiect acordarea de drepturi salariale formulate de personalul salarizat potrivit OUG 27/2006 sunt de competenta, in prima instanta, a Curtilor de apel.
Analizand recursul, situatia de fapt dovedita in cauza, precum si legislatia aplicabila, Curtea retine urmatoarele:
OG nr. 6/2007 reglementeaza drepturile salariale si alte drepturi ale functionarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici.
In sectiunea a doua a acestei ordonante sunt reglementate sporurile si conditiile, in care se acorda acestea functionarilor publici.
Sporul pentru conditii vatamatoare, de pana la 10 % din salariul de baza este reglementat de art. 16 din OG nr. 6/2007.
Textul precizat prevede acordarea sporului de conditii vatamatoare functionarilor publici care isi desfasoara activitatea in cadrul autoritatilor si institutiilor publice care genereaza campuri electromagnetice de radio frecventa.
Acelasi text prevede dreptul ordonatorului principal de credite de a stabili categoriile de functionari si cuantumul sporului precum si conditiile de acordare a acestuia. Textul conditioneaza asadar acordarea acestui spor de existenta unui act administrativ al ordonatorului principal de credite, cu precizarea ca actul administrativ trebuie sa aiba in vedere incadrarea in cheltuielile de personal prevazute in bugetul aprobat.
Curtea apreciaza ca insasi redactarea textului art. 16 alin. 1 din OG 6/2007 este de natura sa conduca la solutia de mai sus.
Astfel, sporul poate fi de pana la 10 % situatie in care instanta nu poate sa se substituie autoritatii si sa stabileasca procentul concret al cuantumului acestui spor.
De asemenea, prin conditionarea incadrarii in cheltuielile de personal se instituie o alta limitare a posibilitatii acordarii acestui spor.
Din intreaga economie a textului care reglementeaza sporul de conditii vatamatoare rezulta ca legiuitorul a acordat competente exclusive ordonatorului principal de credite, fara ca instanta sa se poata substitui atributiilor acestuia.
Curtea mai arata ca instanta de fond a confundat salarizarea personalului din unitatile bugetare cu salarizarea functionarilor publici.
HG nr.281/1993 modificata reglementeaza salarizarea personalului din unitatile bugetare, iar salarizarea functionarilor publici a fost reglementata pentru anul 2007 prin OG 6/2007.
Este adevarat ca salarizarea functionarilor publici se efectueaza din resurse bugetare alocate in acest scop prin bugetul general sau bugetul asigurarilor sociale, insa acestia sunt salarizati conform actelor normative cu aplicabilitate in domeniul respectiv.
Tot din bugetul statului sunt salarizate si alte categorii de personal din alte domenii de activitate, precum unitatile de invatamant, unitatile de cercetare , informatica, sanitare , etc., asa cum sunt expres prevazute in art.1 al HG 281/1993.
Modul in care se efectueaza salarizarea functionarilor publici, salariile de baza si sporurile acestora sunt prevazute in Legea 188/1999 si in legile anuale de salarizare a functionarilor publici.
Avand in vedere ca HG 281/1993 reglementeaza salarizarea personalului din unitatile bugetare, a categoriilor expres prevazute in acest act normativ, Curtea arata ca nu se pot extinde si aplica prin analogie drepturile salariale ale personalului bugetar si pentru functionarii publici.
Aplicarea prin similitudine a normelor privind salarizarea personalului din unitatile bugetare si functionarilor publici se constituie intr-o adaugare la lege, cu precizarea ca sistemul de drept roman nu permite analogia legii.
In ceea ce priveste aplicarea HG 1028/2006, Curtea arata ca acest act normativ reglementeaza cerintele minime de securitate si sanatate in munca, referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare.
Actul normativ precizat nu prevede acordarea de sporuri pentru personalul care utilizeaza echipamentele cu ecran de vizualizare, ci numai obligatiile angajatorilor in vederea protectiei personalului utilizator.
Ca sanctiuni au fost prevazute raspunderea contraventionala, civila sau penala, fara a se introduce obligativitatea acordarii unui spor salarial.
HG 1028/2006 a transpus directivele nr.1990/270/CEE si nr.30/2007, care obliga statele membre ale Uniunii sa ia masuri de imbunatatire a securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca, fara insa a cuprinde si prevederi in temeiul carora statele membre sa oblige angajatorii sa acorde sporuri salariale pentru utilizarea unor anumite echipamente.
In directivele precizate este instituit beneficiul unui examen oftalmologic al unor dispozitive de corectie speciale, iar protectia ochilor si a vederii lucratorilor poate fi asigurata in cadrul sistemului national de sanatate (art.9 alin.5), intrucat art.9 alin.4 din directiva 270/1990 dispune ca masurile ce se pot lua pentru protectia lucratorilor nu trebuie sa implice costuri financiare suplimentare pentru acestia.
Curtea mai arata ca in expunerea de motive a directivei nr.270/29 mai 1970 se arata pe de o parte, ca, in baza art.118 din Tratat, se impunea adoptarea unei directive in vederea garantarii unei mai bune protectii a securitatii si sanatatii lucratorilor, iar pe de alta parte faptul ca aceste masuri nu trebuie sa impuna constrangeri administrative financiare si juridice, care ar impiedica crearea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii.
Ordinul nr.910/C/2007 al Ministrului Justitiei a prevazut acordarea unui spor de 15% din salariul de baza, proportional cu timpul efectiv lucrat in aceste conditii , insa conform alin.2 al articolului 2 din Ordin, aceste sporuri se acorda in baza buletinelor de analiza, cuprinzand determinarile concentratiilor de noxe la locurile de munca, cu conditii deosebite, efectuate potrivit legii.
Mai mult, in cuprinsul aceluiasi ordin se arata la art.3 alin.1 ca tabelele nominale cuprinzand personalul care beneficiaza de sporul de 15% se aproba de Presedintele Curtii de Apel.
In cauza de fata reclamantii nu au solicitat efectuarea expertizei pentru determinarea concentratiilor de noxe si nici nu s-a facut dovada aprobarii de catre Presedintele Curtii de Apel a tabelelor nominale cu personalul care beneficiaza de sporul de 15%.
Asa cum s-a aratat si in considerentele mai sus expuse, sporul de utilizare a calculatorului nu poate constitui un spor in sine, iar Ordinul 910/C/2007 se refera la sporul pentru conditii grele, vatamatoare sau periculoase.
Aceasta inseamna un ansamblu de conditii si nu simpla utilizare a calculatorului ,care conduce la plata unui spor de 15%.
Referitor la exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Dolj, Curtea arata ca reclamantii sunt functionari publici, salarizati conform Legii 188/1999 si OG 6/2007.
Acestia nu se circumscriu sferei de reglementare a OUG 27/2006, act normativ care reglementeaza salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor, a personalului de specialitate juridica, asimilat judecatorilor si procurorilor, a magistratilor asistenti.
Este adevarat ca OUG 75/2008 se refera si la alte categorii de personal din sistemul justitiei, numai ca functionarii publici , angajati in cadrul instantelor, nu fac parte din personalul din sistemul justitiei, ei avand numai calitatea de functionari publici.
Faptul ca angajatorul este autoritatea judecatoreasca nu determina modificarea statutului acestora.
Ca urmare, in speta nu sunt aplicabile normele de competenta materiale, prevazute expres in OUG 75/2008, asa incat exceptia invocata este nefondata.
Avand in vedere cele expuse in prezenta hotarare, Curtea constata ca recursul paratei este fondat, urmand a se admite, a se modifica sentinta, in sensul ca se va respinge actiunea reclamantilor in totalitate.
1