Suspendarea judecarii cauzei pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art.298 alin.2 ultima liniuta din Legea nr.53/2003, Codul Muncii, prin raportare la prevederile art.1, alin.4 si 5, art.73 alin.3, lit. p si art.79 al... Decizie nr. 699/R din data de 03.06.2010
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Suspendarea judecarii cauzei pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art.298 alin.2 ultima liniuta din Legea nr.53/2003, Codul Muncii, prin raportare la prevederile art.1, alin.4 si 5, art.73 alin.3, lit. p si art.79 alin.1 din Constitutia Romaniei. Prin incheierea din 14 aprilie 2009, Tribunalul Mures a respins exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Mures, precum si, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.298 alin.2 ultima liniuta din Legea nr.53/2003, Codul Muncii, prin raportare la prevederile art.1, alin.4 si 5, art.73 alin.3, lit.p si art.79 alin.1 din Constitutia Romaniei.
Pentru a se pronunta asupra exceptiei de neconstitutionalitate in sensul aratat, tribunalul a retinut ca, potrivit dispozitiilor art.29 alin.1 si alin.6 din Legea nr.47/1992, exceptia este inadmisibila, deoarece dispozitiile art.298 alin.2 din Codul muncii nu au legatura cu solutionarea cauzei, nefiind incidente in speta. Pe de alta parte, competenta teritoriala este reglementata lege organica si prin proceduri speciale si derogatorii (art.284 alin.2 Codul muncii), care au prioritate de aplicare fata de actele normative ordinare la care face trimitere art.298 alin.2 Codul muncii.
In al doilea rand tribunalul a constatat ca actele normative ordinare nu mai sunt in prezent in vigoare.
Impotriva acestei incheieri, in termen legal, a declarat recurs parata SC"P."SA, invocand prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ. si art.312 alin.1 si 3 C.pr.civ.
In dezvoltarea motivelor de recurs, parata a sustinut urmatoarele:
- cu privire la admisibilitatea exceptiei de neconstitutionalitate recurenta a invocat indeplinirea cumulativa a conditiilor prevazute de art.29 din Legea nr.47/1992;
- cu privire la dispozitiile supuse controlului de constitutionalitate, recurenta a aratat ca exceptia de neconstitutionalitate invocata in fata instantei de fond a avut ca obiect prevederile art.298 alin.2 ultima liniuta din Codul muncii, raportat la prevederile art.1 alin.4 si 5, art.73 alin.3 si art.79 alin.1 din Constitutia Romaniei;
- cu referire la temeiurile invocate in fata instantei de fond, in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, recurenta a aratat ca dispozitiile art.72 din Legea nr.168/1999 si dispozitiile art.284 din Codul muncii stabilesc competenta teritoriala diferita a instantelor in judecarea conflictelor de munca; in acest sens se arata ca la stabilirea competentei teritoriale, raportat la textele legale invocate, dispozitiile Codului muncii - dispozitii de drept comun, intra in concurs cu dispozitiile Legii nr.168/1999 - dispozitii speciale.
Exceptia de neconstitutionalitate are in vedere "principiul efectivitatii juridice", dezvoltat in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si jurisprudenta Curtii Constitutionale. In acest sens, s-a apreciat ca legiuitorul are obligatia de a asigura adoptarea unor dispozitii legale eficiente si coerente care sa evite paralelismul legislativ, sa aiba vocatia de a respecta drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, sa aiba o aplicabilitate practica uniforma, in sensul de a evita o jurisprudenta neuniforma.
Legea nr.24/2000 privind Normele de tehnica legislativa nu ofera autoritatii legiuitoare dreptul de a deroga de la prevederile ei fara a contraveni in acest sens prevederilor constitutionale. Astfel fiind, prevederile art.298 alin.2 ultima liniuta din Codul muncii contravin prevederilor constitutionale in sensul in care sunt interpretate ca modificand, implicit, prevederile Legii nr.168/1999, respectiv, art.72.
Intimatul reclamant N.E. a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului si mentinerea in totalitate a incheierii atacate, sustinand ca, sub aspectul modului de solutionare a cererii de sesizare a Curtii constitutionale, aceasta este legala si temeinica, fiind data cu respectarea prevederilor art.29 din Legea nr.47/1992. In acest sens, se arata ca exceptia de neconstitutionalitate vizeaza in fapt rezolvarea unor probleme de aplicare a legii, prerogativa care apartine instantelor de judecata si excede controlului de constitutionalitate. In al doilea rand, s-a aratat ca dispozitiile legale a caror neconstitutionalitate a fost invocata nu au legatura cu solutionarea cauzei in fond.
In fine, reclamantul intimat a invocat imprejurarea ca prin decizia nr.254/2009, Curtea Constitutionala s-a pronuntat intr-o cauza similara, respingand ca inadmisibila aceasta exceptie. In temeiul dispozitiilor art.11 alin.3 din Legea nr.47/1992, aceste decizii pronuntate de Curtea Constitutionala sunt obligatorii.
Recursul este intemeiat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art.29 din Legea nr.47/1992, instanta de judecata in fata careia este ridicata exceptia de neconstitutionalitate are obligatia de a verifica indeplinirea cumulativa a conditiilor prevazute in alin.1 si 2 ale art. sus citat.
Potrivit prevederilor art.29 alin.1 si 2 din Legea nr.47/1992, sesizarea Curtii Constitutionale poate fi facuta atunci cand autorul exceptiei invoca neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei, in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acesteia.
Alin.3 al art.29 exclude controlului de constitutionalitate acele prevederi legale cuprinse in legi sau ordonante care au fost constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara pronuntata de Curtea Constitutionala.
Instanta de fond a apreciat in mod gresit asupra cerintei cuprinse in art.29 alin.1 teza a II-a din Legea nr.47/1992, in sensul in care aceeasi instanta si prin aceeasi incheiere a solutionat exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Mures, exceptie invocata de parata SC"P."SA.
Cu alte cuvinte, dispozitiile legale apreciate de instanta de fond ca fiind cele care intemeiaza competenta teritoriala a Tribunalului Mures sunt chiar dispozitiile legale ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate invocata de aceeasi parata.
Rationamentul instantei de fond a pornit de la o premisa gresita, in sensul in care aceasta a apreciat ca cerinta "legaturii cu solutionarea cauzei", cuprinsa in art.29 alin.1 teza a II-a din Legea nr.47/1992, se refera exclusiv la normele legale incidente solutionarii pe fond a prezentei cauze. Textul legal amintit nu face o asemenea distinctie, astfel ca principiul potrivit caruia acolo unde legea nu distinge nici cel care o interpreteaza nu poate distinge, isi gaseste pe deplin aplicarea.
In alta ordine de idei, tribunalul a retinut, de asemenea in mod gresit, ca actele normative ordinare la care face trimitere art.298 alin.2 Codul muncii, nu mai sunt in vigoare, iar din aceasta perspectiva, conditia prevazuta de art.29 alin.1 teza I, nu este indeplinita. Aceste argumente urmeaza a fi inlaturate ca vadit neintemeiate, intrucat obiectul exceptiei de neconstitutionalitate a fost clar determinat de autorul acestei exceptii si se refera la dispozitii legale in vigoare, respectiv art.298 alin.2, ultima teza, sau "ultima liniuta" din Codul muncii.
Prin intampinarea depusa, intimatul reclamant a invocat prevederile art.11 alin.3 din Legea nr.47/1992, in sensul in care a apreciat ca decizia nr.254/2009, pronuntata de Curtea Constitutionala, are caracter general obligatoriu, fiind inadmisibila orice alta cerere avand acelasi obiect.
Argumentele aduse de intimatul reclamant urmeaza a fi inlaturate prin prisma dispozitiilor art.29 alin.3 din Legea nr.47/1992, in sensul in care nu pot face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii. Instanta in fata careia exceptia de neconstitutionalitate a fost invocata este obligata sa verifice, prin prisma caracterului general obligatoriu, existenta vreunei astfel de decizii pronuntate anterior de Curtea Constitutionala. Legea nr.47/1992, in redactarea anterioara republicarii, prevedea in mod expres, in cuprinsul art.23 alin.3, ca nu pot face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate prevederile legale a caror constitutionalitate a fost stabilita, potrivit art.145 alin.1 din Constitutie. In actuala reglementare inadmisibilitatea acestei exceptii poate fi invocata atunci cand, fie nu sunt indeplinite cerintele cuprinse in art.29 alin.1 si 2, fie se refera la prevederi constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara.
Asa cum s-a mai aratat, prin decizia invocata de intimatul reclamant, Curtea Constitutionala a respins ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate.
Avand in vedere cele de mai sus, vazand dispozitiile art.312 C.pr.civ., instanta va admite recursul declarat, va modifica in parte incheierea atacata si, in baza art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992, va dispune sesizarea Curtii Constitutionale, in vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate, a dispozitiilor art.298 alin.2 teza finala - "orice alte dispozitii contrare", din Legea nr.53/2003 (Codul muncii).
Cu referire la exceptia de neconstitutionalitate invocata de parata SC"P."SA, Curtea apreciaza ca aceasta este intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Pornind de la aceeasi premisa expusa de parata in cuprinsul exceptiei de neconstitutionalitate, respectiv premisa ca ambele acte normative, atat Legea nr.168/1999 cat si Legea nr.53/2003, sunt legi organice, trebuie constatata imprejurarea ca acestea reglementeaza, cu forta juridica egala, procedura de solutionare a conflictelor de munca, mai exact competenta instantelor judecatoresti.
Modalitatea in care legiuitorul a inteles sa abroge, prin Legea nr.53/2003 "orice alte dispozitii contrare", vine in contradictie flagranta cu dispozitiile Legii 24/2000, mai exact art.62 din aceasta lege. Intr-un cadrul legislativ astfel creat instantele sunt chemate sa constate o abrogare implicita, respectiv, judecatorul trebuie sa legifereze expres acolo unde legiuitorul a "tacut implicit". Din aceasta perspectiva, norma legala supusa controlului de constitutionalitate contravine prevederilor art.1 alin.4 si art.73 alin.3 din Constitutie.
Vazand si dispozitiile art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992, instanta va dispune suspendarea judecarii cauzei pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.