"Litigiu de munca" - plata drepturi salariale.
Prin sentinta civila nr. 1323/14 decembrie 2009, pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul nr. 4634/30/2008, s-a admis in parte actiunea civila formulata de reclamantul A.G. in contradictoriu cu parata S.C. F.R. S.R.L. si, drept consecinta, a obligat parata la plata in favoarea reclamantului a sumei de 5.041 lei cu titlu de drepturi salariale actualizate, cuvenite pentru perioada 09.06.2005 - 31.03.2006, s-a respins restul pretentiilor reclamantului, ca neintemeiate si a obligat parata la plata in favoarea reclamantului a sumei de 1.196 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
In considerentele hotararii, instanta a retinut urmatoarele:
In perioada in litigiu (09.06.2005 - 09.06.2008) reclamantul a fost angajatul unitatii parate, avand salariile de baza inscrise din carnetul de munca.
Conform art. 155 din Codul muncii, salariul cuprinde atat salariul de baza, cat si, pe langa acesta, sporurile salariale.
Potrivit art. 157 alin. 1 din Codul muncii, salariile (deci inclusiv sporul salarial pentru vechime in munca) se stabilesc prin negociere individuala sau colectiva.
Prin actele aditionale la contractul individual de munca incheiate intre reclamant si parata (f. 82 - dosar Tribunal Timis, f. 87 - dosar Tribunal Mures) s-a prevazut ca salariul negociat include sporul de vechime. Aceste acte aditionale stabilesc ca data de aplicare 01.04.2006, respectiv 01.02.2008.
Pentru perioada anterioara datei de 01.04.2006 parata nu a putut face, in conditiile art. 287 din Codul muncii, dovada existentei vreunui act aditional incheiat in forma scrisa (conform art. 16 alin. 1 raportat la art. 41 alin. 3 lit. e din Codul muncii) prin care reclamantul ar fi consimtit, in urma unei negocieri individuale cu parata la stabilirea procentului sporului de vechime si la includerea procentului negociat in salariul de baza. Deci, stabilirea cuantumului sporului de vechime si includerea acestuia in salariul de baza nu a fost stabilit prin negociere individuala.
Ca atare, avand in vedere si dispozitiile imperative ale art. 11 din Codul muncii (potrivit carora clauza salariala din contractul individual de munca nu poate fi interpretata sub nivelul minim stabilit prin contractele colective de munca), si vazand ca salarizarea reclamantului a fost stabilita prin negociere colectiva, instanta a analizat care dintre contractele colective de munca (incheiate la nivel de unitate sau de ramura) este aplicabil si producator de efecte juridice in materie.
In acest sens, instanta a retinut ca potrivit art. 3 raportat la art. 25 din Legea nr. 130/1996, negocierea colectiva la nivel de unitate trebuie sa se finalizeze prin incheierea unui contract colectiv de munca la nivel de unitate, inregistrat la organul de stat competent (directia judeteana de munca si protectie sociala).
Intr-adevar, conform normelor imperative ale art. 25 alin. 1 si alin. 3 din Legea nr. 130/1996, o conditie esentiala de validitate a contractului colectiv de munca la nivel de unitate (conditie in lipsa careia contractul nu produce efecte juridice si nu este opozabil nimanui) o reprezinta conditia inregistrarii acestui contract la directia judeteana de munca si protectie sociala. Insa, contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2001 - 2003 semnat la data de 03.04.2001 (f. 36-41 - dosar Tribunal Timis) si invocat de parata, nu a fost niciodata inregistrat, deci nu este producator de efecte juridice, fiind inaplicabil si inopozabil reclamantului.
Nu au nici o relevanta criticile aduse de parata cu privire la nelegalitatea refuzului de inregistrare a contractului colectiv de munca la nivel de unitate, deoarece aceste critici trebuiau valorificate cu respectarea art. 29 din Legea nr. 130/1996, printr-o actiune in contencios administrativ conform Legii nr. 29/1990 (in vigoare la acea data), actiune pe care parata nu a promovat-o, achiesand astfel tacit la masura refuzului inregistrarii contractului colectiv. Ca atare, din moment ce contractul colectiv de munca la nivel de unitate nu este producator de efecte juridice, rezulta faptul ca sporul de vechime cuvenit reclamantului nu a fost inclus in salariul de baza al reclamantului prin negociere colectiva in sensul si conform cerintelor legii.
Pe de alta parte, s-a mentionat si faptul ca, potrivit art. 5 alin. 2, art. 6 si art. 85 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate semnat la data de 03.04.2001 (dar neinregistrat), acest contract a fost semnat numai pentru 2 ani (deci numai pentru perioada 03.04.2001 - 03.04.2003), fara a fi prelungit printr-un protocol semnat de parti, deci acest contract ar fi incetat oricum la data de 03.04.2003 (conform art. 245 lit. a din Codul muncii), si astfel nu este incident cu privire la perioada in litigiu (09.06.2005 - 09.06.2008). In plus, de altfel chiar art. 65 din acest contract colectiv prevede expres ca el va produce efecte numai dupa indeplinirea conditiei legale de inregistrare la D.G.M.P.S Timis, fapt care nu a mai avut loc. Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2008-2009, valabil inregistrat la D.G.M.P.S Timis sub nr. 364/13.08.2008 (f. 39-46 - dosar Tribunal Mures), nu are incidenta in cauza deoarece produce efecte doar in afara perioadei in litigiu. In concluzie, negocierea colectiva a salariului reclamantului a avut loc la nivel de ramura, conform art. 241 alin.1 lit. c din Codul muncii, negocieri colective finalizate prin incheierea contractelor colective de munca la nivel de ramura electrotehnica, electrica, mecanica fina, utilaje si aparare (contracte inregistrate la Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale si publicate in Monitorul Oficial), contracte colective care la art. 51 stabilesc si cuantifica sporul de vechime ca si spor salarial minim obligatoriu), care se cuvine reclamantului din moment ce acest spor nu a fost inclus in salariul de baza prin negociere colectiva finalizata printr-un contract colectiv de munca la nivel de unitate.
Ca atare, in baza acestor contracte colective de munca si a art. 155 si art. 165 - 166 din Codul muncii, reclamantului i se cuvin diferentele salariale reprezentand sporul de vechime, diferente cuantificate la suma de 5.041 lei prin raportul de expertiza contabila administrat in cauza (f. 70-82 - dosar Tribunal Timis).
O eventuala critica, in sensul ca nu a mandatat organizatia patronala din care face parte pentru a incheia contractele colective de munca la nivel de ramura (publicate in Monitorul Oficial), nu poate fi primita. Conform art. 14 lit. a si art. 15 din Legea nr. 130/1996, asociatia patronala C. era reprezentativa la nivel de ramura, deci dispunea de mandat legal de reprezentare. Pe de alta parte, parata nu a formulat nicio actiune in anulare, cu respectarea termenului de prescriptie, a clauzelor contractelor colective de munca la nivel de ramura privind aplicarea acestor contracte colective si salariatilor la nivelul societatii parate, deci a achiesat tacit la aceste prevederi.
De asemenea, nu prezinta relevanta procesul - verbal de control nr. 15959/12.12.2005 emis de ITM Timis (f. 26-35 - dosar Tribunal Timis), deoarece constatarile acestui organ nu sunt obligatorii pentru instanta, acest organ neavand calitate de expert legal sau judiciar. Oricum, decisiv este faptul ca imprejurarea includerii sau neincluderii sporului de vechime in salariul de baza este un aspect aflat la suverana apreciere a instantei de judecata, reprezentand o problema de drept, rezultata ca urmare a conflictului normativ aparut intre dispozitiile si aplicabilitatea contractelor colective de munca semnate la nivele diferite (unitate, respectiv ramura), iar nu o problema de fapt. De asemenea, nu au nicio relevanta cresterile salariale acordate benevol de societatea parata (fara negociere individuala sau colectiva valida si legala), reprezentand un procent de doar 20% peste nivelul salariului minim pe economie. Aceasta, deoarece conform art. 51 din contractele colective de munca la nivel de ramura unul dintre procentele obligatorii ale sporului de vechime poate fi de 25% din salariul de baza, insa salariul de baza nu poate fi mai mic decat salariul minim pe economie. Deci, acest procent de majorare benevola a salariului de baza cu doar 20% peste nivelul salariului minim pe economie nu este apt sa acopere toate transele de spor minimal obligatoriu de vechime stabilite prin contractele colective la nivel de ramura (art. 51), aceasta imprejurare dovedind odata in plus si incontestabil imprejurarea ca sporurile de vechime nu au fost incluse in salariul de baza din cadrul societatii parate.
In consecinta, instanta a obligat parata la plata in favoarea reclamantului a sumei de 5.041 lei cu titlu de drepturi salariale actualizate, cuvenite pentru perioada 09.06.2005 - 31.03.2006, a respins restul pretentiilor reclamantului, ca neintemeiate si a obligat parata la plata in favoarea reclamantului a sumei de 1.196 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata (300 lei reprezentand onorariu avocatial, iar 896 lei reprezentand onorariu expert).
Impotriva acestei hotarari, in termen legal a declarat recurs parata S.C. F.R. S.R.L., care a solicitat admiterea recursului, in temeiul art.304 pct. 9 Cod procedura civila.
In motive parata arata ca la momentul negocierii si incheierii contractului individual de munca, vointa partilor a fost clar exprimata in sensul absorbtiei sporului de vechime in salariu,si neacordarii acestuia in mod aparte, iar aceasta solutie reiese expres din textul contractului individual de munca, text care face referire la salariul lunar si nu la salariul de baza, or, potrivit art.155 din Codul muncii, salariul lunar cuprinde salariul de baza, sporurile, indemnizatiile precum si alte adaosuri. Dispozitiile art. 155 din Codul muncii, fac o distinctie clara intre conceptul de salariu de baza si conceptul de spor, si anume, conceptul de salariul de baza nu reprezinta altceva decat un element care alaturi de sporuri si indemnizatii conduce la conceptul de salariu lunar brut sau salariu negociat.
Din analiza contractului individual de munca al reclamantului, se observa la pct. 4 ca salariul lunar al acestuia este exprimat intr-o anumita suma, mai departe facandu-se referire la sporurile cu caracter intamplator, cum este sporul pentru orele suplimentare sau sporul pentru munca prestata in zile de sarbatori legale, de asemenea, rezulta ca ceea ce partile au negociat in cuprinsul contractului individual de munca cuprinde tot pachetul salarial, adica si indemnizatiile, sporurile si alte adaosuri, in masura in care acestea au caracter permanent.
Aceeasi solutie rezulta in mod identic si din contractele colective de munca, ( art. 37 alin.4 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national, respectiv art. 48 alin. 3 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura ), in cuprinsul acestora salariul fiind definit ca acel element ce cuprinde in continutul sau si sporurile. Astfel, instanta de fond nu a tinut cont de dispozitiile art. 40 alin. 2 din Contractul colectiv de munca la nivel national care prevad ca "Sporurile se acorda numai la locurile de munca unde acestea nu sunt cuprinse in salariul de baza". Din chiar cuprinsul contractului individual de munca al contestatorului intimat rezulta fara nici un dubiu ca partile au negociat si au inclus in prevederile acestuia doar urmatoarele sporuri: spor pentru ore suplimentare, spor de lucru pentru munca in zilele de sarbatori legale, spor pentru munca de noapte, si rezulta ca toate celelalte eventuale sporuri sunt cuprinse in salariul negociat.
De asemenea, instanta de fond a ignorat si dispozitiile art. 40 alin. 1 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national, text conform caruia partenerii sociali din Romania, adica sindicatele si angajatorii vor urmari absorbtia sporurilor in salariu, astfel incat ponderea majoritara in veniturile salariale sa fie reprezentata de salariul de baza, de unde rezulta ca numai in masura in care sporurile nu sunt astfel absorbite in salariu ele se pot acorda in mod aparte si suplimentar, aspect retinut atat in cuprinsul art. 40 alin. 2 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national, cat si in cuprinsul art. 51 alin. 6 din Contractul colectiv de munca la nivelul ramurii.
In ce priveste cuantumul sporului de vechime pretins de reclamant, se arata ca pretentiile formulate sunt neintemeiate. Astfel, dispozitiile art. 40 alin. 3 lit. d din Contractul colectiv de munca unic la nivel national, prevad ca sporul de vechime ce poate fi acordat unui salariat este de minimum 5% pentru 3 ani vechime in munca si maximum 25% pentru o vechime de peste 20 de ani. Insa, in cuprinsul art. 40 alin. 3 lit. d nu se precizeaza expres ca pentru o vechime de 13 ani, spre exemplu, trebuie sa se acorde un procent de 15%, de unde rezulta ca determinarea sporului de vechime urmeaza a fi facuta efectiv prin negociere intre angajat si angajator.
De asemenea, instanta de fond, din eroare, a calculat gresit suma pretinsa de reclamant pentru perioada mentionata, respectiv 5041 lei, in loc de 926 lei (suma actualizata cu rata inflatiei), suma calculata prin raportul de expertiza contabila.
Prin intampinarea formulata de reclamant, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat si tardiv introdus, mentinerea hotararii atacate ca temeinica si legala, cu cheltuieli de judecata.
Examinand hotararea atacata, in raport de motivele invocate si din oficiu, in raport de dispozitiile art. 304 indice 1 si art.306 indice 1 Cod procedura civila, Curtea de Apel retine urmatoarele:
Reclamantul A.G. a solicitat obligarea paratei la plata drepturilor salariale restante pe ultimii 3 ani anterior introducerii actiunii, respectiv pe perioada 09.06.2005 - 09.06.2008, respectiv spor vechime si actualizarea in functie de inflatie.
Instanta de fond, vazand dispozitiile art. 155, 165 - 166 Codul muncii si contractul colectiv de munca negociat printr-un contract de munca la nivel de unitate, a dispus ca reclamantului i se cuvin diferentele salariale reprezentand sporul de vechime, cuantificat in raportul de expertiza contabila si a obligat parata la 5041 lei, cu titlu de drepturi salariale actualizate pe perioada 09.06.2005 - 31.03.2006.
Dar verificand lucrarile dosarului si in special raportul de expertiza, filele 70 - 82, numai pe baza concluziilor unui expert, instanta poate determina in ce masura legislatia in vigoare se aplica corect in litigiul in speta de fata.
Astfel, potrivit contractului colectiv de munca la nivelul unitatii pe anii 2001-2003, in art. 27.2 se prevede expres ca sporul de vechime este inclus in salariul de baza negociat, de altfel recunoscut si prin procesul-verbal de control al ITM Timis nr. 15359/12.12.2005, care in cuprinsul Anexei 1, pag. 7 mentioneaza ca in cadrul societatii Selectron "sporul de vechime este inclus in salariul negociat".
De asemenea, in art. 51 lit. d din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura, se precizeaza ca prin "acordul partilor patronat-sindicat, sporul de vechime poate fi inclus in salariul de baza negociat".
Astfel, din eroare, instanta de fond a retinut gresit cuantumul sumei de 5041 lei, in loc de 926 lei, asa cum bine se poate observa din Raportul de expertiza, anexa 2, ultima coloana, suma actualizata cu rata inflatiei ( filele 77 - 78 ).
Avand in vedere starea de fapt rezumata anterior, precum si textele legale indicate, instanta constata ca hotararea recurata s-a pronuntat cu aplicarea gresita a legii respectiv art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, situatie in care recursul formulat de parata va fi admis, decizia pronuntata va fi modificata in parte, in sensul ca instanta va reduce cuantumul drepturilor salariale actualizate ale reclamantului de la 5026 lei, la 926 lei si va mentine restul dispozitiilor din hotararea atacata.