Dosar nr. 2456/88/2008
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
SENTINTA CIVILA NR. 264
Sedinta publica din data de 18 februarie 2009
Prin cererea adresata acestei instante, inregistrata sub nr.2456/88/2008 ......... a chemat in judecata Curtea de Conturi a Romaniei, solicitand obligarea paratei la plata contravalorii sporului de vechime pentru perioada ianuarie 2001 - august 2001, actualizata, prin aplicarea coeficientilor de inflatie pentru fiecare luna de la data cand trebuiau acordate si pana la data executarii hotararii judecatoresti.
In motivare, reclamantul a aratat ca in perioada 1.10.1994 - 20.08.2001 a fost angajatul Curtii de Conturi Tulcea, in functia de controlor financiar.
A precizat reclamantul ca sporul de vechime are un caracter permanent si de acest drept beneficiaza toate categoriile de salariati, indiferent de sectorul in care sunt angajati, singura conditie de acordate fiind indeplinirea vechimii in munca potrivit transelor stabilite de lege si urmeaza principiul drepturilor castigate, iar prin OUG nr.160/2000 au fost abrogate expres numai prevederile referitoare la salariul de merit, indemnizatii, stimulente prevazute in Legea nr.50/1995 privind salarizarea membrilor si personalului curtii de conturi, dar nu si cele ale art.24 alin.3 din Legea nr.-154/1998, referitoare la sporul de vechime in munca.
S-a mentionat ca, de acest drept beneficiaza toate categoriile de salariati indiferent de sectorul in care sunt angajati (bugetar sau economic, privat sau de stat). In acest sens este de mentionat ca sporul de vechime este prevazut in toate contractele colective de munca la nivel national, de ramura sau unitate, ca unul din sporurile minimale ce se acorda salariatilor (art.40 din contractul colectiv de munca la nivel national nr.54171/2001, nr.1285/2002, etc.).
S-a invederat ca la data aplicarii OUG nr.160/2000, controlorii financiari erau salarizati in baza anexei 4/2 la Legea nr.154/1998, lege care la art.24 alin.3 prevede ca dispozitiile legale referitoare la alte drepturi salariale printre care este enumerat si sporul de vechime acordate persoanelor ale caror salarii de baza se stabilesc potrivit grilelor prevazute in anexele 3 - 8 (inclusiv deci anexa 4/2 care se refera’ la controlorii financiari), raman in vigoare.
Deoarece prin OUG nr.160/2000 aceasta prevedere nu a fost abrogata, rezulta ca sporul de vechime trebuia acordat in continuare.
Cu toate acestea, de la aparitia OUG nr.160/2000 si pana in prezent, controlorii financiari nu au beneficiat de sporul de vechime, desi aveau acest drept.
A mentionat reclamantul ca prin neacordarea sporului de vechime, s-a creat o discriminare a controlorilor financiari in raport cu celelalte categorii de salariati bugetari, functionari publici sau nu.
Astfel, a subliniat ca prin Hotararea FN din 6 iulie 2006, Colegiul Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii a constatat existenta unei discriminari generate de neacordarea sporului de vechime in munca. Potrivit legii, actul prin care Colegiul Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii constata existenta unei discriminari in exercitarea atributiilor de autoritate publica competenta in materie poate fi supus controlului judiciar pe calea contenciosului administrativ.
Avand in vedere faptul ca aceasta hotarare nu a fost contestata, existenta discriminarii nu mai poate fi repusa in discutie.
In dovedire, reclamantul a depus la dosar adresa nr.925/23.09.2008, extras din carnetul sau de munca, sentinta civila nr.282/30.01.2008, pronuntata de Tribunalul Tulcea, in dosarul nr.2018/88/2007.
In aparare, intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii, in principal ca fiind prescrisa si in subsidiar ca fiind netemeinica si nelegala.
Astfel, a aratat intimata ca art.283 lit.c din Legea nr.53/2003 din Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede ca, in ved4erea solutionarii unui conflict de munca, cererile pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor catre angajator.
Art.166 alin.1 din Legea nr.-53/2003 din Codul muncii dispune: "Dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale [_.] se prescrie in termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate."
S-a precizat ca salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri, (art.155 din Legea mr.53/2003 din Codul muncii cu modificarile si completarile ulterioare).
A mentionat parata ca in conformitate cu prevederile art.12 din Decretul nr.167/1958 privind prescriptia extinctiva:"In cazul cand un debitor este obligat la prestatiuni succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare din aceste prestatiuni se stinge printr-o prescriptie deosebita."
Art.1 din Decretul nr.167/1958 privind prescriptia extinctiva prevede ca:"Dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege." Potrivit art.3 al aceluiasi act normativ, termenul general de prescriptie este de 3 ani.
S-a aratat ca in speta de fata nu este incidenta nici una dintre cauzele legale de intrerupere sau suspendare a cursului prescriptiei extinctive, astfel cum sunt acestea reglementate de art.13 - 14 si art.16 din Decretul nr.167/1958 privind prescriptia extinctiva.
Cu privire la Decizia nr.XXXVI/07.05.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite parata a aratat ca exercitarea acestei cai extraordinare de atac urmareste sa fixeze jurisprudenta asupra problemelor de drept, care au fost solutionate in mod diferit de instantele de judecata, in scopul de a asigura o interpretare si aplicare uniforma a legii, cu efecte numai pentru viitor, fara a conduce la intreruperea sau suspendarea termenului de prescriptie extinctiva.
S-a mentionat ca repunerea in termen este o masura exceptionala, recunoscuta titularilor drepturilor subiective, care din motive temeinic justificate, nu au putut declansa actiunea inlauntrul termenului de prescriptie, astfel incat organul de jurisdictie este indreptatit sa solutioneze, in fond, cererea de chemare in judecata introdusa dupa implinirea lui.
Art.19 alin.1 din Decretul nr.167/1958 prevede:"Instanta de judecata sau organul arbitral poate, in cazul in care constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit sa dispuna chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea actiunii [..].
Ori, a precizat parata ca reclamantul nu a aratat si nici nu a dovedit care sunt eventualele motive temeinic justificate, datorita carora, anterior implinirii termenului de prescriptie nu a putut solicita instantei de judecata aceste drepturi salariale.
Aceasta inseamna practic ca instanta de judecata sa recunoasca unele drepturi deja prescrise, desi culpa, constand in inactivitate apartine titularului acestora, fara a se tine cont ca finalitatea institutiei prescriptiei extinctive este tocmai sanctionarea acestei inactivitati.
Raportat la sustinerea reclamantului privitoare la existenta discriminarii savarsite de Curtea de Conturi a Romaniei, prin neacordarea sporului de vechime in munca, parata a aratat ca, in mod clar si concis, in hotararea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii s-a decis: "Colegiul director nu retine nici o culpa in sarcina Curtii de Conturi a Romaniei, care a dat curs hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile, in privinta acordarii sau neacordarii sporului de vechime in munca."
Si, mai mult decat atat, se arata ca:"Statul incalca principiul tratamentului egal atunci cand pre parcursul elaborarii legilor sau a aplicarii acestora distinge intre persoane care sunt in situatii analoage, respectiv atunci cand in procesul de elaborare a legilor sau a aplicarii acestora nu ia in considerare diferentele efective intre persoane."
Astfel, a concluzionat parata ca neacordarea sporului de vechime in munca, controlorilor financiari, nu este imputabila angajatorului, respectiv Curtii de Conturi a Romaniei, intrucat, de la data de 1.11.2000, potrivit art.1 coroborat cu art.3 din OUG nr.160/2000 privind salarizarea controlorilor financiar, indemnizatia este unica forma de remunerare lunara a activitatii corespunzatoare functiei.
De asemenea, intimata a chemat cerere de chemare in garantie a Ministerului Economiei si Finantelor.
In acest sens, intimata a aratat ca potrivit dispozitiilor art.1 al.1 din Legea nr.500/2002 privind finantele publice:"Prezenta lege stabileste principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice [_.]" si, prin urmare, acest act normativ poate sta la baza cererii de chemare in garantie, formulata intr-un litigiu in care se solicita obligarea unei institutii publice la plata unor drepturi salariale.
S-a mai aratat ca, desi, Ministerul Economiei si Finantelor nu este platitorul direct al drepturilor pretinse de reclamant,. Acesta are atributii, potrivit Legii nr.500/2002, de a repartiza fondurile necesare salarizarii si de a lua masuri pentru asigurarea echilibrului bugetar sui aplicarea politicii financiare a statului, precum si cheltuirea cu eficienta a resurselor financiare.
S-a subliniat ca Ministerului Economiei si Finantelor are ca principale atributii dispunerea masurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal - bugetare, in vederea asigurarii echilibrului bugetar, aplicarea politicii financiare a statului, precum si cheltuirea cu eficienta a resurselor financiare.
De asemenea, s-a precizat ca, sumele aprobate la partea de cheltuieli prin bugetele stabilite la art.1 alin.2 din Legea nr.500/2002 privind finantele publice, in cadrul carora se angajeaza, se ordonanteaza si se efectueaza plati, reprezinta limite maxime care nu pot fi depasite, iar angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai in limita creditelor bugetare aprobate. (art.4 alin.2 si 3 din Legea nr.500/2002).
S-a aratat ca, in conformitate cu prevederile art.28 din Legea nr.500/2002 "proiectele legilor bugetare anuale si ale bugetelor se elaboreaza de catre Guvern, prin Ministerul Economiei si Finantelor", iar potrivit art.35 din acelasi act normativ "Ministerul Economiei si Finantelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite si a bugetului propriu, intocmeste proiectele legilor bugetare si proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern pana la data de 30 septembrie a fiecarui an".
La data de 23 ianuarie 2009 intimata a depus la dosar adresa nr.307/12.01.2009.
La data de 23 ianuarie 2009 reclamantul a formulat precizari fata de intampinarea depusa de Curtea de Conturi a Romaniei.
In acest sens, contestatorul a aratat ca referitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parata, nu a solicitat acordarea sporului de vechime pe perioada mentionata, ci acordarea de despagubiri calculate la nivelul sporului de vechime neacordat.
A mentionat reclamantul ca in cauza nu se poate sustine ca dreptul sau la actiune s-a prescris, intrucat, potrivit prevederilor legale, termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani si curge de la data savarsirii faptei sau de la data la care persoana interesata putea sa ia cunostinta de savarsirea ei.
In acest sens, reclamantul a sustinut ca a luat cunostinta de existenta discriminarii atunci cand Colegiul Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii a constatat-o printr-o hotarare (Hotararea FN din 6 iulie 2006).
Cu privire la Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr.XXXVI/7.05.2007, reclamantul a precizat ca in aceasta se mentioneaza ca instantele care au admis cererile formulate de judecatori, procurori si ceilalti magistrati, respectiv controlori financiari si au dispus sa le fie achitate sumele corespunzatoare sporului de vechime in munca, au procedat corect.
Examinand actiunea, prin prisma exceptiei prescriptiei dreptului la actiune invocata de intimata prin intampinare, instanta urmeaza a retine urmatoarele:
Conform preved. art.283 lit.c din Codul muncii, cu modif.si compl.ulterioare "Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate__, in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat__"
Potrivit prev. art.176 al.1 din Codul muncii: "Dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea in totalitate sau in parte a obligatiilor privind plata salariilor se prescrie in termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Asa dupa cum rezulta din art.155 din Codul muncii: "Salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile precum si alte adaosuri."
In aceste conditii se retine ca drepturile salariale datorate unui salariat cuprind inclusiv sporuri de vechime in munca, acestea fiind datorate pentru munca prestata lunar.
Este vorba asadar de o obligatie succesiva , dreptul la actiune al salariatului pentru fiecare prestatie lunara nascandu-se la data scadentei pentru plata drepturilor salariale.
Potrivit art.12 din Decretul 167/1958:"In cazul cand un debitor este obligat la prestatiuni succesive, dreptul la actiune, cu privire la fiecare din aceste prestatiuni se stinge printr-o prescriptie deosebita."
De asemenea art.1 din Decretul nr.167/1958 prevede ca; "Dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege".
Potrivit art.3 al aceluiasi act normativ:"Termenul general de prescriptie este de 3 ani".
In cauza, nu s-a facut dovada vreunei cauze legale de intrerupere sau suspendare a cursului prescriptiei instinctive.
Se retine ca reclamantul a formulat cererea la data de 26 septembrie 2008, solicitand plata contravalorii sporului de vechime pentru perioada ianuarie 2001 - august 2001, astfel incat, fata de considerentele expuse mai sus, retinand si textele de lege citate, instanta urmeaza a admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune si pe cale de consecinta va respinge cererea ca fiind prescrisa si va respinge cererea de chemare in garantie a Ministerului Economiei si Finantelor, ca nefondata.