Recurs Ministerul Administratiei si Internelor. Spor de fidelitate. Respingere.
Art.399 Cod procedura civila.
Potrivit dispozitiilor art.399 Cod procedura civila, contestatia la executare, avand ca obiect lamurirea intelesului intinderii sau aplicarii titlului executoriu, poate fi formulata doar daca nu s-a utilizat procedura prev. de art.281 ind.1 C.pr.civ.
La art.399 Cod procedura civila se prevede faptul ca, contestatia la executare poate fi formulata de catre cei "interesati sau vatamati prin executare". Calitatea de debitor a recurentului si obligatia acestuia de a plati sumele cuprinse in titlul executoriu nu se subscrie notiunii de "vatamare" la care face referire prevederea din art.399 C.pr.civ., ci, dimpotriva, asa cum rezulta din actele depuse la dosar, lipsa fondurilor suficiente a vatamat interesele creditorilor reclamanti si nicidecum a debitorului recurent parat.
Prin sentinta civila nr.1672 din 7 octombrie 2009, Tribunalul Harghita a respins contestatia la executare formulata de M.A.I., prin D.J. Bucuresti, avand ca obiect lamurirea aplicarii titlului executoriu reprezentat de sentinta civila nr.685/23.04.2008 pronuntata de Tribunalul Harghita in dosarul nr.3665/96/2007.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.685 din 23 aprilie 2008, pronuntata de Tribunalul Harghita in dosarul nr. 3665/96/2007, ramasa irevocabila, instanta a obligat paratii M.I.R.A. - prin D.G.J., I.P.J. Harghita, M.E.F. prin D.G.F.P. Harghita, sa plateasca membrilor sindicatului reclamant drepturile salariale reprezentand sporul de fidelitate aferent perioadei 15.11.2004-15.11.2007, precum si pentru viitor. Totodata, instanta a obligat paratii sa plateasca membrilor sindicatului reclamant drepturile salariale reprezentand prima de vacanta aferenta perioadei 15.11.2004-15.11.2007, precum si dobanda legala aferenta sumelor datorate.
Desi prevederile dispozitivului sentintei mentionate sunt destul de clare, M.A.I. prin D.J. a formulat o cerere invocand necesitatea lamuririi de catre instanta a aplicarii titlului executoriu, in sensul stabilirii unei modalitati de calcul a drepturilor acordate si a precizarii bazei de calcul aplicabile.
In acest context s-a precizat ca anterior, la data de 17.09.2008, paratul I.P.J. Harghita a solicitat, sub acelasi aspect, lamurirea intelesului si aplicarea dispozitivului sentintei civile nr.685/23.04.2008, cerere respinsa de instanta.
S-a mai retinut ca dispozitiile art.399 C.pr.civ. prevad ca "impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare; de asemenea, daca s-a utilizat procedura prevazuta de art.281/1, se poate face contestatie si in cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum si in cazul in care organul de executare refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile prevazute de lege".
Din documentele aflate la filele 63-65 din dosarul nr. 714/96/2009 rezulta ca paratii au achitat, pe seama membrilor sindicatului reclamant drepturile solicitate si acordate prin Sentinta civila nr.685/23.04.2008.
Avand in vedere aceste aspecte, tribunalul a retinut ca nu se poate pune problema vatamarii paratilor prin acte de executare, care sa justifice promovarea unei contestatii la executare precum si faptul ca nu este intemeiata o cerere de lamurire cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu, in contextul in care paratii au achitat drepturile solicitate de sindicatul reclamant.
Fata de cele de mai sus, tribunalul s-a pronuntat in sensul aratat.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat recurs paratul M.A.I., solicitand admiterea caii de atac astfel cum a fost formulata.
In drept, recurentul a invocat prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ. si art.304 ind.1 C.pr.civ.
In dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a aratat ca se afla in imposibilitatea de a executa dispozitiile stabilite in sarcina sa prin Sentinta civila 685 din 23.04.2008 pronuntata de Tribunalul Harghita.
In acest sens s-a aratat ca in cadrul M.A.I. isi desfasoara activitatea mai multe categorii de personal salarizate in baza unor acte normative diferite. Din aceasta perspectiva drepturile acordate intimatilor reclamanti, nefiind prevazute expres de lege, ci acordate prin hotararea judecatoreasca nu pot fi calculate.
Nu in ultimul rand, s-a aratat ca pentru angajatii I.P.J. detasati sa indeplineasca functii la serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor salarizarea este efectuata de I.N.E.P., unitate care nu a fost parte in proces.
In aceste conditii in opinia recurentului rezulta fara dubiu ca M.A.I. si I.N.E.P. nu pot executa dispozitiile stabilite prin titlu executoriu motivat de faptul ca inexistenta unui temei legal care sa statueze dreptul personalului civil contractual la prima de concediu si sporul de fidelitate (drepturi prevazute prin legislatia speciala numai pentru politisti) determina imposibilitatea faptica de calcul a acestor drepturi, baza de calcul a acestora, respectiv salariul de baza, fiind in mod evident stabilit diferit pentru personalul civil contractual fata de politisti.
Recurentul a mai aratat ca este eronata sustinerea instantei potrivit careia drepturile au fost calculate si platite cu referire expresa la personalul contractual detasat in cadrul serviciilor publice comunitare de evidenta populatiei de pe raza judetului Harghita, personal fata de care drepturile stabilite prin titlu executoriu nu au fost calculate si nici platite.
Intimatii reclamanti nu au formulat intampinare.
Recursul este neintemeiat pentru urmatoarele considerente:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Harghita la data de 21 aprilie 2009 contestatorul M.A.I., invocand in esenta aceleasi considerente, si-a intemeiat in drept cererea pe dispozitiile art.399 alin.1, 400 alin.2 teza I, 401 alin.1 ind.1 si 404 alin.1 C.pr.civ.
Instanta de recurs constata ca atat din cuprinsul cererii introductive cat si din cuprinsul memoriului de recurs, recurentul parat nu urmareste altceva decat lamurirea intelesului intinderii sau aplicarii dispozitivului hotararii judecatoresti devenita titlu executoriu.
Potrivit disp. art.399 C.pr.civ., contestatia la executare, avand ca obiect lamurirea intelesului intinderii sau aplicarii titlului executoriu, poate fi formulata doar daca nu s-a utilizat procedura prev. de art.281 ind.1 C.pr.civ.
Potrivit actelor aflate la dosarul cauzei, fila 136 dosar nr. 3665/96/2007, procedura instituita de art.281 ind.1 C.pr.civ., a fost urmata de parati, mai exact de paratul I.P.J. Harghita.
In aceste conditii contestatia la executare nu poate fi primita astfel ca solutia instantei de fond este legala si temeinica.
Sustinerile recurentului potrivit carora instanta de fond ar fi retinut eronat plata sumelor cuprinse in titlu executoriu vor fi inlaturate intrucat prin actele aflate la filele 64,65,66, dosar nr. 714/96/2009, depuse de insasi contestator, rezulta ca pentru angajatii I.P.J. Harghita reclamanti in dosarul nr. 3665/96/2007, au fost achitate atat drepturile salariale reprezentand prima de concediu cat si sporul de fidelitate iar pentru angajatii reclamanti in acelasi dosar, detasati sa indeplineasca functii la serviciile publice comunitare de evidente a persoanelor pe raza judetului Harghita, au fost platite din drepturile acordate numai sporul de fidelitate aferent perioadei 01.04. - 30.06.2009. Aceasta plata partiala a fost justificata de fondurile bugetare insuficiente.
Potrivit disp. art.399 C.pr.civ., contestatia la executare poate fi formulata de catre cei "interesati sau vatamati prin executare". Calitatea de debitor a recurentului si obligatia acestuia de a plati sumele cuprinse in titlul executoriu nu se subscrie notiunii de "vatamare" la care face referire prevederea din art.399 C.pr.civ., ci, dimpotriva, asa cum rezulta din actele depuse la dosar, lipsa fondurilor suficiente a vatamat interesele creditorilor reclamanti si nicidecum a debitorului recurent parat.
Avand in vedere cele de mai sus instanta va respinge ca nefondat recursul declarat retinand ca legala si temeinica hotararea pronuntata de instanta de fond.