Declaratiile inculpatului. Valoare probanta
C. pr. Pen., art. 69
Legea nu acorda o forta probanta deosebita declaratiilor inculpatului, acestea pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari care rezulta din ansamblul probelor existente in cauza. Prin sentinta penala nr.122/26 noiembrie 2009 pronuntata de Judecatoria Toplita, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. c Cod procedura penala -a fost achitat inculpatul T.Al. pentru infractiunea de furt calificat, prevazuta si pedepsita de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g si i Cod penal.
In temeiul art. 346 alin. 3 si art. 998 Cod civil, a fost respinsa actiunea civila formulata de partea civila M.V.D. impotriva inculpatului.
In temeiul art. 349 si art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare in suma de 740,00 lei, au ramas in sarcina statului.
Pentru a hotari in acest sens instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Toplita, inculpatul T.Al. a fost trimis in judecata pentru comiterea infractiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. g, i Cod penal, retinandu-se ca in noaptea de 22/23 februarie 2006, cu o caruta trasa de cal, s-a deplasat in satul Hagota din comuna Tulghes, la gaterul apartinand S.C. V. S.R.L. Tulghes, administrat de partea vatamata M.V.D., unde cu ajutorul unui levier a indepartat sistemul de incuietori de pe usa din lemn a magaziei cu scule iar din interior a sustras un aparat de sudura avand carcasa de culoare galbena, un robot de ascutit panze, o masina de gaurit manuala si o canistra de 5 litri in care se aflau 3 litri de benzina iar din hala gaterului a luat un motor electric cu carcasa de culoare albastra de 7,5 kw, bunuri pe care le-a pus in caruta si apoi le-a transport la beciul din locuinta sa iar in zilele urmatoare le-a vandut unei persoane necunoscute.
Instanta de fond, in urma analizei tuturor probelor administrate la dosarul cauzei, a constatat existenta unor contradictii care pun sub semnul intrebarii veridicitatea celor retinute. Astfel, inculpatul in declaratiile date sustine ca locul unde se afla gaterul apartinand societatii administrate de partea vatamata era imprejmuit cu gard numai pe partea drumului. Aceasta sustinere este in contradictie cu cele retinute in procesul verbal de cercetare la fata locului in care se consemneaza ca societatea era imprejmuita cu gard din lemn.
In declaratia din 11 februarie 2009, inculpatul sustine ca a sustras un motor electric de culoare gri in timp ce partea vatamata sustine ca motorul electric avea culoarea albastra. S-a retinut de asemenea ca sunt evidente contradictiile si in ceea ce o priveste pe persoana din Maramures caruia inculpatul i-ar fi vandut bunurile sustrase. Astfel, la 11 februarie 2009, inculpatul sustine ca bunurile le-a vandut unei persoane care venise sa-l ia la lucru iar din declaratia din 28 mai 2009 sustine ca bunurile le-a vandut unei persoane din Maramures care a venit in Tulghes sa caute oameni pentru a-i duce la lucru, pentru ca in fata instantei sa declare ca dupa o saptamana a vandut bunurile unei persoane pe care nu o cunostea dar care i-a fost trimisa de catre o persoana din Tulghes.
Instanta a mai retinut ca, din plansa foto-criminalistica, rezulta ca la locul faptei a fost descoperita o urma papilara care nu a fost identificata ca apartinand inculpatului si care sa faca dovada prezentei inculpatului in incinta gaterului.
De asemenea s-a mai retinut ca este surprinzator modul in care organele de urmarire penala, dupa trei ani de la comiterea furtului, l-au identificat pe inculpat ca fiind autorul furtului avand in vedere ca la dosar nu exista un autodenunt din partea lui si nicio alta proba care sa duca la el. De asemenea, declaratia din 11 februarie 2009 a inculpatului a fost data in prezenta unui aparator din Baroul Neamt. Prezenta acestui aparator a convins instanta ca audierea inculpatului s-a facut pe raza judetului Neamt si coroborat cu fisa de cazier a inculpatului cel mai probabil in Penitenciarul Neamt.
Cu privire la valoarea probatorie a declaratiilor inculpatului, s-a apreciat ca legea nu acorda o forta probanta deosebita acestui mijloc de proba, aceste declaratii ale inculpatului pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
Instanta a mai apreciat ca din probele administrate, singura dovada in sensul vinovatiei inculpatului sunt declaratiile date de acesta, declaratii cu continut contradictoriu. S-a apreciat ca in ceea ce-l priveste pe inculpat nu exista probe care sa evidentieze imprejurarile comiterii furtului, sa-l localizeze pe inculpat in timp si spatiu la locul comiterii faptei si nici probe din care sa rezulte ca inculpatul a instrainat bunurile a caror sustragere a fost reclamata de partea vatamata. S-a apreciat ca exista dubii ca inculpatul ar fi autorul faptei astfel ca acesta a fost achitat.
Impotriva sentintei instantei de fond a declarat in termen legal apel Parchetul de pe langa Judecatoria Toplita iar Tribunalul Harghita prin decizia penala nr.15/9 februarie 2010 a respins ca nefondat apelul.
Pentru a pronunta in acest sens tribunalul a achiesat la argumentele care au stat la baza solutiei de achitare, apreciind ca acuzarea nu a furnizat un material probator care sa poata sta la baza unei solutii de condamnare si aplicare a unei pedepse cu inchisoarea. S-a apreciat ca inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa probeze nevinovatia. Consideratiile parchetului asupra aprecierilor facute de prima instanta cu privire la probele cauzei s-a considerat ca nu sunt argumente suficiente pentru a intemeia o solutie de condamnare.
S-a mai apreciat ca solutia de trimitere in judecata s-a bazat aproape exclusiv pe declaratia inculpatului, declaratie care a fost data in Penitenciarul Neamt, in cauza parchetul nici dupa hotararea primei instante nu a indicat care au fost probele sau indiciile care au dus la identificarea inculpatului.
Faptul ca un pistol de gaurit marca Bosch a fost gasit in pivnita lui T.A., mama inculpatului, nu este de natura sa duca la concluzia ca pistolul ar apartine partii vatamate, in conditiile in care, asa cum rezulta din declaratiile partii vatamate, pistolul predat dupa trei ani nu era in stare de functionare, era partial distrus, ruginit si fara valoare.
De asemenea s-a mai apreciat ca identitatea intre culoarea pistolului de gaurit sustras si cel ridicat nu este nici ea concludenta de vreme ce este de notorietate ca atat cota de piata mare a producatorului Bosch in Romania cat si brandul Bosch este asociat cu culoarea verde.
Impotriva deciziei tribunalului a declarat in termen legal recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita care a solicitat condamnarea inculpatului pentru comiterea infractiunii de furt, in conditiile in care inculpatul a recunoscut fapta iar din declaratiile lui rezulta ca si-a insusit bunurile pe care apoi le-a instrainat unei terte persoane.
Analizand decizia atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului si lucrarilor din dosarul cauzei conform art.38514 Cod procedura penala si prin raportare la art.3859 alin.3 Cod procedura penala se retin urmatoarele:
Inculpatul a fost audiat in fata instantei de recurs si a aratat ca desi a recunoscut comiterea faptei atat la urmarire penala cat si in fata instantelor de fond si apel nu el este autorul faptei. A sustinut ca a recunoscut comiterea faptei la sugestia Politiei Tulghes, ca a recunoscut fapta deoarece i s-a promis transferul din Penitenciarul Bacau la Penitenciarul Miercurea Ciuc, in ideea de a fi mai aproape de casa. A mai aratat ca scopul recunoasterii faptei a fost acela de a fi transferat de la Penitenciarul Bacau in cel din Miercurea Ciuc si ca se intampla destul de des ca in cazul in care inculpatul primeste cateva cartuse cu tigari sa recunoasca fapta chiar daca nu a comis-o.
Sigur ca aceasta declaratie a inculpatului este in contradictie cu celelalte declaratii date de el si nu are rolul de a lamuri situatia din cauza de fata.
In aceste conditii instanta de recurs va analiza, asa cum au facut si instantele inferioare, restul probelor administrate in cauza pe parcursul urmarii penale si cercetarii judecatoresti.
Asa cum au retinut si instantele anterioare in afara de declaratiile initiale de recunoastere a faptelor nu exista alte probe certe care sa duca la concluzia ca inculpatul ar fi autorul faptelor pentru care a fost trimis in judecata.
Astfel trebuie remarcat faptul ca a fost gasita la fata locului o urma care nu a fost de natura sa stabileasca ca autorul faptei este inculpatul. De asemenea trecerea unei perioade de timp de la data comiterii faptei si pana la identificarea faptuitorului (de trei ani) este un element care in nici un caz nu duce automat la banuiala ca inculpatul ar fi autorul faptei.
In ceea ce priveste celelalte probe administrate, procese verbale de cercetare la fata locului, declaratiile partii vatamate de la urmarire penala, de asemenea nu sunt elemente certe care sa dovedeasca vinovatia inculpatului.
In atare situatie si instanta de recurs este de acord cu opinia instantelor inferioare in sensul ca in cauza probele administrate nu sunt de natura sa stabileasca vinovatia inculpatului in comiterea faptei. Se apreciaza ca probele administrate in cauza au fost corect analizate de catre instantele inferioare iar simpla recunoastere a inculpatului, anterior recursului, nu este suficienta pentru a stabili cu certitudine ca inculpatul este autorul furtului.
Ca urmare, fiind de acord cu opinia instantei de apel in sensul existentei unui dubiu in ceea ce-l priveste pe inculpat, dubiu care ii profita, recursul promovat este nefondat si a fost respins in conformitate cu art.38515 pct.1 lit. b Cod procedura penala.