Formularea unei contestatii administrative in temeiul art. 205 alin. 1 pct. 1 din O.G. nr. 92/2003, republicata, nefinalizate prin emiterea unei decizii care, potrivit art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicata, sa poata fi atacata la instanta de contencios.
In conditiile in care solutionarea contestatiei a fost suspendata printr-o decizie care nu se dovedeste ca ar fi fost atacata de contestator, acesta nu poate sa se adreseze direct instantei cu o cerere in anularea actelor administrativ - fiscale ce fac obiectul procedurii a carei solutionare a fost suspendata.
Prin Sentinta nr. 322 din 7 mai 2009, Tribunalul Mures, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, a respins ca neintemeiata exceptia necompetentei materiale si a respins cererea de chemare in judecata, formulata de reclamantul T. I., in contradictoriu cu paratii Directia Generala a Finantelor Publice Mures, Autoritatea Nationala a Vamilor, Directia Regionala Vamala Cluj - Biroul Vamal Targu-Mures, Directia Regionala Vamala Brasov.
Reclamantul a solicitat, prin cererea sa de chemare in judecata, anularea actului constatator nr. 405 din 23 iunie 2003, nr. 568 din 9 septembrie 2003 si nr. 586 din 6 octombrie 2004, nr. 86 din 15 februarie 2005 si nr. 129 din 9 martie 2005, si a proceselor verbale privind calculul accesoriilor pentru fiecare act constatator in parte, motivand ca actele prin care s-au stabilit datoriile catre stat sunt netemeinice si nelegale, deoarece autoturismele au fost aduse in decursul timpului in Romania, erau fabricate in UE, astfel ca in mod corect a beneficiat de aplicarea unui tarif vamal preferential, iar faptul ca dupa ani, in baza controalelor "a posteriori" institutiile nu au recunoscut un act de circulatie europeana (certificat EURO 1), nu le indreptateste la calcularea unor alte taxe vamale.
Instanta de fond a retinut ca, potrivit art. 205, alin. 1, pct. 1 din O.G. nr. 92/2003, republicata, impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatii potrivit legii, iar contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii. Astfel, instanta a considerat ca inainte de a se adresa cu o actiune in contencios administrativ, reclamantul trebuia sa conteste actele constatatoare la autoritatea administrativa emitenta, avand in vedere caracterul lor de titlu de creanta. In considerentele pentru care s-a respins actiunea reclamantului s-a precizat ca procedura administrativ jurisdictionala este reglementata ca si o conditie de exercitare a dreptului la actiune in contencios administrativ, iar neindeplinirea, in termenul si conditiile prevazute de lege, a procedurii prealabile administrative, atrage inadmisibilitatea actiunii.
Hotararea primei instante a fost atacata cu recurs de catre reclamantul T. I., care a solicitat modificarea in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
In motivarea recursului se invedereaza ca, desi instanta, dupa ce a redat textul art. 205 alin. 1 pct. 1 din O.G. nr. 92/2003, republicata, constata ca a formulat contestatie ca si cale administrativa de atac, dar contestatiile nu au fost solutionate de catre parate, respinge actiunea ca inadmisibila, desi putea fi considerata, cel mult, prematura. S-a precizat ca solutionarea contestatiilor a fost suspendata prin Deciziile nr. 217 din 30 iulie 2003, nr. 265 din 28 iunie 2005, nr. 323 din 10 decembrie 2004, nr. 44 din 18 mai 2005, nr. 56 din 31 mai 2005, nr. 67 din 19 martie 2004, iar prin Decizia nr. 109 din 12 iulie 2006 a fost desfiintat actul constatator nr. 46 din 19 ianuarie 2004.
Intimatele parate, Autoritatea Nationala a Vamilor si Directia Generala a Finantelor Publice Mures, au formulat intampinare solicitand respingerea recursului reclamantului.
Intimata ANV, prin DRAOV Brasov, a precizat ca impotriva actelor constatatoare care formeaza obiectul prezentei cauze reclamantul a formulat contestatii administrative, toate solutionate de Directia Generala a Finantelor Publice Mures, in sensul suspendarii solutionarii pana la finalizarea dosarului penal, deciziile fiind definitive in sistemul cailor de atac administrative, astfel ca instanta nu se poate pronunta decat asupra acestui aspect, daca sunt sau nu intrunite conditiile legale de suspendare, nu si asupra fondului dreptului, respectiv a legalitatii si temeiniciei actelor constatatoare.
Intimata parata, Directia Generala a Finantelor Publice Mures, a cerut, de asemenea, respingerea recursului, deoarece din moment ce contestatiile nu au fost solutionate, instanta, in mod corect, a respins cererea reclamantului.
Analizand hotararea atacata, vazand si prevederile art. 3041 Cod procedura civila, instanta constata ca recursul reclamantului este nefondat.
Solutia de respingere a actiunii in anularea unor titluri executorii contestate in sistemul cailor de atac administrativ jurisdictionale, dar nefiind solutionate contestatiile prin emiterea unor decizii care, potrivit art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicata, sa poata fi atacata la instanta de contencios administrativ, este o solutie legala.
Imprejurarea ca s-a dispus, prin decizii, suspendarea solutionarii contestatiilor impotriva titlurilor executorii care fac obiectul prezentului litigiu, nu il indreptateste pe reclamant sa solicite instantei anularea respectivelor acte, deoarece nu se face dovada ca deciziile de suspendare a procesului de solutionare a contestatiilor pe cale administrativa, in conditiile art. 214 din O.G. nr. 92/2003, republicata, au fost atacate la instanta de contencios administrativ.
Instanta nu este investita cu verificarea motivelor de suspendare si, cata vreme, respectivele decizii nu sunt contestate, cel putin nu se face dovada, iar in procedura de solutionare a contestatiilor nu s-a pronuntat o decizie pe fondul dreptului, care sa poata face obiectul unei actiuni la instanta de contencios administrativ, solutia primei instante, de respingere a cererii reclamantului, este legala. Instanta de fond nu s-a pronuntat asupra legalitatii si temeiniciei actelor constatatoare, ci pe exceptie, astfel ca reclamantului nu ii este afectat dreptul de a se adresa instantei de contencios administrativ cu o actiune impotriva deciziilor, prin care se solutioneaza, pe fond, contestatiile.
Fata de cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat.