Compensarea baneasca a dreptului la concediul de odihna a salariatilor detasati.
Imposibilitatea obiectiva de efectuare a concediului de odihna si conditiile de aplicare a art. 47 alin. 3 si 4 din Legea nr. 53/2003 coroborate cu prevederile Codului Muncii. Necesitatea dovedirii prejudiciului real si a existentei culpei, pentru angajarea unei raspunderi delictuale.
Prin Sentinta nr. 225 pronuntata la data de 30.03.2009 de Tribunalul Mures in dosarul nr.2167/102/2008, s-a respins Incheierea de sesizare nr.22/17.07.2008 introdusa de organul constatator Curtea de Conturi a Romaniei prin Directia de Control Financiar Ulterior Mures in contradictoriu cu partea prejudiciata, Inspectoratul Scolar Judetean Mures, si persoanele raspunzatoare N. N. E., P. M. D., T. I., D. A. si T. L. prin care s-a solicitat angajarea raspunderii juridice pentru suma de 91.320 lei, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie s-a retinut ca, prin incheierea de sesizare a instantei, organul constatator, Curtea de Conturi a Romaniei, prin Directia de Control Financiar Ulterior Mures, a solicitat angajarea raspunderii juridice a inspectorilor scolari generali N. N. E., P. M. D., T. L. impreuna cu D. A., contabil sef, si T. L., referent, pentru prejudicierea bugetului statului cu suma de 86.344 lei, reprezentand plati nelegale cu titlul de "compensare in bani a concediului de odihna cuvenit pe anul 2007 si neefectuat" catre un numar de 9 persoane si la 4.976 lei, reprezentand foloase necuvenite. Cele 9 persoane au intrat in raporturi de munca cu I.S.J. Mures pe o perioada determinata, prin detasari de pe functii didactice de la alte scoli din judet, iar compensare in bani a concediului de odihna cuvenit pe anul 2007 si neefectuat s-a acordat la incetarea detasarii. Conform art. 103 din Legea nr. 128/1997, cadrele didactice beneficiaza de dreptul anual la concediu. Cele 9 persoane detasate la I.S.J. Mures si-au pastrat calitatea de cadre didactice si pentru aceasta perioada iar legea si Constitutia Romaniei le recunoaste dreptul la un concediu platit. Pentru efectuarea lui, angajatorii au obligatia ca la inceputul fiecarui an sa intocmeasca o planificare in scopul asigurarii continuitatii activitatii si pentru prevenirea unor disfunctionalitati. In unitatile de invatamant, efectuarea concediului de odihna are loc, de regula, in perioada vacantelor scolare insa, in cadrul inspectoratelor scolar, tocmai in aceasta perioada au loc diferite activitati specifice legate de inchiderea anului scolar, organizarea examenelor, ceea ce presupune prezenta la serviciu a unei parti din personal si, in special, a celor cu functii de conducere. Toate cele 9 persoane indeplineau asemenea functii, iar aceste activitati i-au impiedicat in mod obiectiv sa-si efectueze concediul de odihna si cum dupa plecarea din unitate acest drept nu se mai putea realiza in natura, se impunea compensarea lui in bani. Conform art. 141 alin. 3 C. muncii, drepturile de concediu se suporta de catre angajatorul care trebuia sa le acorde concediul de odihna, iar, in speta concediul de odihna trebuia acordat de I.S.J. Mures, iar compensarea in bani a dreptului trebuia suportata tot de aceasta institutie fiind vorba de bugete separate. Se arata, de catre instanta de fond, ca, raspunderea juridica angajata in baza controalelor Curtii de Conturi este o raspundere delictuala, bazata pe ideea de culpa, iar in lipsa acesteia, raspunderea nu poate fi angajata. Totodata, prejudiciul sesizat instantei a fost constituit potrivit criteriului formal si nu al celui obiectiv care presupune existenta unui prejudiciu real. O paguba s-ar fi produs bugetului de stat in conditiile in care s-ar fi efectuat o plata dubla a concediului de odihna, nu si cand acest drept a fost compensat din motive neimputabile angajatorului.
Impotriva sentintei a formulat recurs Curtea de Conturi a Romaniei. In considerente se arata ca prin prisma dispozitiilor art. 47 alin. 3 si 4 din Legea nr. 53/2003, C. muncii, daca angajatorul la care s-a dispus detasarea nu si-a indeplinit la timp si integral toate obligatiile fata de salariatul detasat, acestea vor fi indeplinite de angajatorul care a dispus detasarea. Cum personalului detasat nu i s-a acordat concediul de odihna la care aveau dreptul, obligatia acordarii acestui drept revine angajatorului care a dispus detasarea si nu celui la care s-a dispus detasarea. Cum unitatile de invatamant preuniversitare sunt finantate din fonduri alocate de la bugetele locale care indeplinesc calitatea de ordonator principal de credite si nu din fonduri angajate de la bugetul de stat, I.S.J. Mures, aflat in subordinea Ministerului Educatiei si Cercetarii i s-a produs un prejudiciu de 86.344 lei. Au fost constatate mai multe abateri generate de nerespectarea prevederilor legale. Astfel, nu a fost intocmita o programare cu privire la efectuarea concediilor de odihna pentru intreg personalul institutiei aprobata prin decizia scrisa a conducerii institutiei, nu exista documente din care sa rezulte solicitarile salariatilor de efectuare a concediului de odihna, rechemarea acestora din concediu prin dispozitii scrise aprobate de ordonatorul de credite. In acest fel, bugetul de stat a fost prejudiciat prin efectuarea unor cheltuieli legate de compensarea in bani a concediilor de odihna, prevazute a fi efectuate in cazul persoanelor detasate din bugetul unitatilor administrativ teritoriale. Sentinta atacata mai este criticata si prin prisma retinerii gresite de catre judecatorul fondului a dispozitiilor art. 141 alin. 3 C. muncii intrucat aceste dispozitii se refera la obligatia angajatorului de a acorda concediul de odihna pana la sfarsitul anului calendaristic tuturor salariatilor si nu la obligatia achitarii dreptului de concediu de catre angajatorul care trebuia sa acorde concediile de odihna, in speta fiind aplicabile dispozitiile art. 47 alin. 4.
Persoanele raspunzatoare N. N. E., P. M. D., T. I., D. A. si T. L. au formulat intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Examinand recursul declarat prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu in raport de dispozitiile art. 3041 C. pr. civ., instanta apreciaza ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Art. 47 din Codul muncii prevede ca, (1) Drepturile cuvenite salariatului detasat se acorda de angajatorul la care s-a dispus detasarea.
(2) Pe durata detasarii salariatul beneficiaza de drepturile care ii sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detasarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este detasat.
(3) Angajatorul care detaseaza are obligatia de a lua toate masurile necesare pentru ca angajatorul la care s-a dispus detasarea sa isi indeplineasca integral si la timp toate obligatiile de salariatul detasat.
(4) Daca angajatorul la care s-a dispus detasarea nu isi indeplineste integral si la timp toate obligatiile fata de salariatul detasat, acestea vor fi indeplinite de angajatorul care a dispus detasarea.
(5) In cazul in care exista divergenta intre cei doi angajatori sau nici unul dintre ei nu isi indeplineste obligatiile potrivit prevederilor alin. (1) si (2), salariatul detasat are dreptul de a reveni la locul sau de munca de la angajatorul care l-a detasat, de a se indrepta impotriva oricaruia dintre cei doi angajatori si de a cere executarea silita a obligatiilor neindeplinite.
Totodata, art. 141 alin. 3 din Codul muncii prevede ca, angajatorul este obligat sa acorde concediu, pana la sfarsitul anului urmator, tuturor salariatilor care intr-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihna la care aveau dreptul.
Potrivit art. 103 lit. a din Legea nr. 128/1997 privind Statutul cadrelor didactice, cadrele didactice beneficiaza de dreptul la concediul anual cu plata, in perioada vacantelor scolare, respectiv universitare, cu o durata de cel putin 62 de zile.
In speta, asa cum a retinut si instanta de fond, intimatii s-au aflat in imposibilitate obiectiva de a-si efectua concediul de odihna, atat in cursul anului scolar, cat si in timpul vacantelor. Astfel, volumul si complexitatea activitatilor impuse de locul de munca la care au fost detasati a determinat, in aceasta perioada, o crestere a normei didactice de la 72 ore lunar la 170 ore. Totodata, locul de munca a impus ca numeroase atributii de serviciu sa fie indeplinite in timpul vacantelor scolare. Neregulile constatate de recurenta, respectiv, nu a fost intocmita o programare cu privire la efectuarea concediilor de odihna pentru intreg personalul institutiei aprobata prin decizia scrisa a conducerii institutiei, nu exista documente din care sa rezulte solicitarile salariatilor de efectuare a concediului de odihna, rechemarea acestora din concediu prin dispozitii scrise aprobate de ordonatorul de credite, sunt aspecte formale si nu sunt de natura a anihila substanta dreptului la concediu de odihna.
Invocand cu obstinatie dispozitiile art. 47 alin. 3 si 4 din Legea nr. 53/2003, recurenta face abstractie atat de dispozitiile alin. 1 si 5 ale aceluiasi articol cat si de imposibilitatea practica a punerii in practica a prevederilor alin. 3. Astfel, recurenta nu arata care ar fi fost modalitatea in care unitatile scolare de la care au fost detasati intimatii ar fi putut sa ia masurile necesare pentru ca Inspectoratul Scolar, la care au fost detasati, sa-si indeplineasca la timp si integral obligatiile care ii reveneau fata de salariatul detasat. Mai mult, cata vreme intimatii s-au aflat in imposibilitate de a-si efectua concediul de odihna, nici nu se putea pune problema luarii vreunor masuri.
Trebuie remarcat faptul ca intimatii au fost detasati, ca efect al unui concurs sustinut la Ministerul Educatiei si al incheierii unor contracte de management educational cu acesta (in cazul inspectorului general si al inspectorilor adjuncti), contract incheiat pe o perioada de 4 ani. Asadar, nu unitatile scolare la care acestia aveau norma didactica a dispus detasarea. In temeiul acestor noi raporturi de munca, avand in vedere faptul ca locul de munca presupunea alte atributii si o alta salarizare, suma de bani pentru concediul platit era mult mai mare decat cea pe care acestia ar fi beneficiat ca si cadru didactic in unitatile scolare de la care au fost detasati. Daca s-ar admite incidenta dispozitiilor art. 47 alin. 4 din Legea nr. 53/2003, este evident ca aceste institutii ar fi fost prejudiciate prin plata unui drept intr-un cuantum mult mai ridicat decat al unui salariat al sau, si, mai mult, aceste unitati scolare nici nu aveau prevazute la capitolul “cheltuieli de personal" fonduri pentru achitarea unor drepturi salariale profesorilor care si-au desfasurat activitatea in alt loc de munca, respectiv I.S.J. Mures. Cum doar I.S.J. Mures avea prevazut in buget drepturile salariale ale intimatilor pentru perioada detasarii, unitatile scolare erau nevoite sa solicite acestuia virarea sumelor necesare compensarii in bani a concediului de odihna. Asadar, nu se poate vorbi de vreun prejudiciu real adus bugetului statului, iar prejudiciul invocat de catre recurenta este unul constituit strict pe baza unui criteriu pur formal.
Fata de aceste considerente, Curtea considera sentinta atacata este temeinica si legala, ferita de orice critici, motiv pentru care, in temeiul art. 312 C. pr. civ., recursul formulat de Curtea de Conturi a Romaniei va fi respins ca nefondat.