Masuri luate in caz de urgenta. Calculul perioadei. Continutul obligatiilor la care este supusa persoana solicitate pe durata obligarii de a nu parasi localitatea.
Legea nr. 302/2004, art. 7, art. 883, art. 90 alin. 2
C. pr. pen., art. 188
Arestarea persoanei solicitate sau obligarea acesteia de a nu parasi localitatea, dispusa pe baza semnalarii transmise prin Interpol, se ia pe o perioada fixa de 5 zile, calculate pe zile pline, potrivit art. 188 C. pr. pen. si nu pe ore, ziua de la care incepe sa curga termenul fiind aceea a luarii masurii.
Cu toate ca art. 145 aln. 11 C. pr. pen. prevede in mod imperativ instituirea in sarcina persoanei acuzate de savarsirea unei infractiuni a patru obligatii, in raport de specificul cauzei si momentul procedurilor, instanta poate impune persoanei solicitate mai putine obligatii si anume doar pe acelea care pot fi materializate efectiv in cadrul procedurii speciale prevazute de art. 90 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, date fiind in plus si intervalele de timp scurte inlauntrul carora trebuie sa se dea rezolvare solicitarii de executare a unui mandat european de arestare, dupa receptionarea acestui act de catre autoritatile judiciare solicitate.
Obligatiile prevazute in art.145 alin. 12 C. pr. pen. au caracter optional astfel cum rezulta din insasi formularea acestui text legal si pentru realizarea scopului acestei masuri, instanta este suverana sa decida pe care le va impune persoanei solicitate. La data de 4 martie 2010, s-a inregistrat sesizarea parchetului de pe langa Curtea de Apel Tg.Mures prin care se solicita, in conformitate cu art. 89 al.1 raportat la art.881, 883 al.1, 90 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, luarea masurii arestarii pe o perioada de 5 zile fata de persoana solicitata L.C..
In sesizarea astfel inaintata s-a invederat faptul ca aceasta unitate teritoriala a ministerului Public a fost sesizata cu semnalarea Interpol din 3 martie 2010 cu privire la localizarea, retinerea si prezentarea spre arestare a persoanei solicitate L.C. impotriva careia autoritatile judiciare maghiare au emis la data de 18 februarie 2010 un mandat european de arestare.
In semnalarea astfel transmisa se sustine ca in 8 noiembrie 2008 dintr-o locuinta situata in Budapesta, persoana solicitata ar fi sustras bani, aparatura electrica si bijuterii in valoare de 646.400 forinti sau 646,400 forinti. Nu rezulta cu certitudine valoarea exacta a prejudiciului ce ar fi fost produs de catre persoana solicitata prin fapta pentru care pe seama sa Curtea Districtuala din Pesta ar fi emis in 18 februarie 2010 mandatul european de arestare nr.201.B.24680/2010/3.
Se constata faptul ca in aceasta semnalare in Sistemul Informatic Schengen, in baza careia se solicita arestarea persoanei solicitate nu este identificata, in nicio modalitate, persoana care ar fi fost prejudiciata prin aceasta fapta imputata persoanei solicitate. De asemenea se retine faptul ca, in aceasta semnalare, autoritatile judiciare maghiare au indicat faptul ca infractiunea pentru care se solicita arestarea si predarea persoanei solicitate este sanctionata cu pedeapsa inchisorii de cel mult 3 ani.
Instanta constata ca in prezenta cauza, semnalarea transmisa pe canale specifice de catre autoritatile judiciare maghiare corespunde exigentelor Legii nr.302/2004 modificata - titlul 3, in sensul ca persoana solicitata a putut fi identificata si localizata, in cauza este vorba de o fapta penala ce potrivit legii romane constituie infractiune (este vorba de infractiunea de furt incriminata de art.208 C. pen.).
Verificandu-se continutul acestei semnalari si continutul declaratiei date de catre persoana solicitata in fata procurorului la data de 3 martie , se apreciaza ca fata de persoana solicitata, pana la parvenirea la dosarul cauzei, a mandatului european de arestare emis de catre autoritatile judiciare maghiare, este oportuna luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu.
Oportunitatea supunerii persoanei solicitate acestei masuri, mai putin restrictive, se justifica si prin aceea ca aceasta se afla la primul conflict cu legea penala, a manifestat o atitudine constanta de colaborare cu procurorul de caz si cu instanta de judecata, iar masura arestarii se apreciaza ca nu se poate dispune la acest moment datorita insuficientei informatiilor parvenite la dosar referitoare la imprejurarile concrete in care aceasta persoana ar fi comis fapta imputata, valoarea certa a prejudiciului ce l-ar fi produs prin aceasta infractiune, determinarea exacta a persoanei vatamate.
Avand in vedere institutia mandatului de arestare european, care intra in sfera de reglementare a art.77, art. 108 din Legea nr.302/2004 modificata, coroborate cu prevederile art.145 C. pr. pen., urmeaza sa se admita in parte sesizarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Targu Mures si in baza art. 85 alin.2, art. 90 al. 2 din Legea nr. 302/2004 modificata, coroborata cu art.145 C. pr. pen., va dispune luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu - comuna Ernei, sat Ernei, fata de persoana solicitata L.C., persoana care face obiectul mandatului european de arestare nr.201.B.24680/2010/3 emis de Curtea Districtuala din Pesta - Ungaria, incepand cu data de 4 martie 2010 orele 14,12, pana in data de 9 martie 2010, orele 9,00 .
Conform 145 al.1 si 11 C. pr.pen., va obliga persoana solicitata ca pe perioada de 5 zile cat este supusa acestei masuri preventive sa se prezinte la instanta de judecata ori de catre ori este chemat, sa nu-si schimbe domiciliul fara incuviintarea instantei, sa nu comunice in nici o modalitate cu persoana vatamata sau cu membrii ai familiei acesteia, sa nu se apropie de persoana vatamata si sa nu se afle in locuinta persoanei vatamate.
Conform art.145 al.22 C. pr. pen., va atrage atentia persoanei solicitate sa respecte intocmai obligatiile instituite in sarcina sa prin prezenta incheiere, incalcarea acestora urmand sa fie sanctionata potrivit legii.
Avandu-se in vedere mentiunile care apar pe inscrisul aflat la fila 12 din dosarul acestei instante, coroborate cu mentiunile de la fila 7 dosar, aliniat antepenultim, se constata faptul ca, la emiterea ordonantei de retinere de catre procuror pe seama persoanei solicitate nu au fost corect aplicate si retinute prevederile art.144 alin.1 teza finala C. pr. pen., respectiv nu s-a avut in vedere intervalul de timp scurs de la momentul la care organele de politie au ridicat de la domiciliul sau aceasta persoana. Acest interval de timp de aproximativ 2 ore - 2 ore si 30 min. va fi luat in considerare de instanta atunci cand va calcula termenul pentru care instituie in sarcina persoanei solicitate obligarea de a nu parasi localitatea de domiciliu (masura care nu trebuie sa se suprapuna decat dupa expirarea celor 24 ore cu masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu, cunoscut fiind faptul ca doua masuri preventive nu pot privi aceeasi persoana acuzata pentru acelasi interval de timp).
Cu toate ca art.145 alin. 11 C. pr. pen. prevede in mod imperativ instituirea in sarcina persoanei acuzate de savarsirea unei infractiuni a patru obligatii, in prezenta cauza, la acest moment procesual se constata ca fata de persoana solicitata se impun a fi instituite in sarcina, doua dintre aceste obligatii cu caracter imperativ, respectiv cea de a se prezenta la instanta de judecata ori de cate ori va fi chemat si de a nu-si schimba domiciliul fara incuviintarea instantei, deoarece acestea pot fi materializate efectiv in cadrul acestei proceduri speciale, dat fiind intervalele de timp scurte inlauntrul carora trebuie sa se dea rezolvare solicitarii de executare a unui mandat european de arestare, dupa receptionarea acestui act de catre autoritatile judiciare de executare. Obligatiile prevazute in art.145 alin. 12 C. pr. pen. au caracter optional, astfel cum rezulta din insasi formularea acestui text legal, si pentru a se realiza scopul acestei masuri dispuse fata de persoana solicitata se apreciaza a fi oportune instituirea in sarcina sa a celor vizand interdictia de a nu comunica in nicio modalitate cu persoana vatamata sau cu membrii ai familiei acesteia, de a nu se apropia de persoana vatamata, de a nu se afla in locuinta persoanei vatamate.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs Parchetul de pe langa Curtea de Apel Tg.-Mures. Prin decizia nr. 1002/16 martie 2010, Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia penala, recursul procurorului a fost admis, fiind casata incheierea atacata numai in privinta duratei masurii obligarii de a nu parasi localitatea, pe care a limitat-o in intervalul 4 martie-8 martie 2010. Nota 1: a) In privinta duratei pentru care, in procedura prevazuta de art. 90 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, persoana solicitata a fost obligata sa nu paraseasca localitatea, momentul de la care aceasta se calculeaza si natura termenului, au existat si alte hotarari ale acestei instante casate de catre instanta de recurs.
Astfel, prin incheierea penala nr. 1/ME/19 februarie 2010, este luata masura obligarii de a nu parasi localitatea fata de persoana solicitata L.G.T., fara sa fie determinata perioada. Prin decizia nr. 748/25 februarie 2010, Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia penala a admis recursul declarat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Tg.-Mures impotriva acestei incheieri, a casat hotararea atacata numai in ceea ce priveste durata masurii restrictive de libertate, pe care a limitat-o la 5 zile.
Prin incheierea penala nr. 1/ME/11 februarie 2009, fata de persoana solicitata P.O.A. se ia masura obligarii de a nu parasi localitatea pe o perioada de 5 zile, incepand cu data de 11 februarie 2009, ora 16,30, pana la 16 februarie 2009, ora 16,30. Prin decizia nr. 517/15 februarie 2009 , Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia penala a admis recursul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Tg.-Mures, a casat in parte incheierea atacata si, in rejudecare, a luat masura obligarii de a nu parasi localitatea pe o durata de 5 zile, incepand cu data de 11 februarie 2009, pana la data de 15 februarie 2009.
b) Asupra posibilitatii instantei de a limita obligatiile prevazute de art. 145 alin. 11 C. pr.pen., incheierea penala nr. 3/ME/4 martie 2010 este singulara pana la acest moment, in celelalte cauze identificate, Curtea de Apel Tg.-Mures oprindu-se asupra instituirii tuturor obligatiilor prevazute de acest text de lege.
Nota 2: a) Potrivit art. 90 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, in cazul de urgenta prevazut de art. 883 din Lege, judecatorul poate dispune, prin incheiere motivata arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu parasi localitatea. Durata acestei masuri prevazuta in legea speciala este fixa de 5 zile, pentru care, de altfel, este amanata cauza, in vederea prezentarii de catre procuror a mandatului european de arestare insotit de traducerea in limba romana.
Obligarea de a nu parasi localitatea prevazuta de art. 90 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 nu are natura unei masuri preventive, intrucat nu se ia pe parcursul unui proces penal desfasurat pe teritoriul Romaniei, ci are un caracter provizoriu fiind instituita in scopul preintampinarii fugii persoanei care face obiectul unui mandat european de arestare. Date fiind continutul masurii provizorii prevazute in legea speciala si restrictiile pe care le arunca asupra libertatii de miscare a persoanei, obligarea d ea nu parasi localitatea prevazuta de art. 90 alin. 2 din Lege se apropie de masura preventiva prevazuta de art. 145 C. pr. pen., fiind guvernata de aceleasi termene substantiale, cu deosebirea ca, in cazul primei, cum aratam durata pentru care poate fi dispusa este una absolut determinata. In absenta unor dispozitii speciale, calculul duratei masurii provizorii se face, pornind de la art. 7 din Legea nr. 302/2004, dupa dispozitiile art. 188 C. pr. pen.
In acelasi timp, masura este prevazuta pe zile, nu pe ore si nici pe zile si ore. Astfel, ziua la care incepe sa curga si cea la care se sfarseste intra in durata de calcul, chiar daca momentul a quo poate sa se suprapuna pentru cateva minute sau ore peste masura retinerii. Practic, intrucat legea nu permite revocarea sau inlocuirea retinerii luate anterior de procuror in baza art. 883 din Legea nr. 302/2004, masura obligarii de a nu parasi localitatea devine executorie la momentul expirarii duratei retinerii.
b) Spre deosebire de art. 90 alin. 11 din Legea nr. 302/2004, care trimite expres la art. 145 C. pr.pen., textul alin. 2 al art. 90 nu mai contine o dispozitie de trimitere la aceasta prevedere din Codul de procedura penala, astfel incat nici art. 7 din Lege nu devine aplicabil. Prin urmare, odata cu dispunerea masurii obligarii de a nu parasi localitatea, intemeiata pe art. 90 alin. 2, instanta nu are indatorirea si, dupa caz, facultatea sa instituie in sarcina persoanei solicitate si obligatiile prescrise de art. 145 alin. 11 si alin. 12 C. pr. pen., fapt firesc avand in vedere perioada scurta pentru care masura este luata, precum si faptul ca aceasta nu serveste la executarea mandatului european de arestare a carei existenta la acest moment este incerta, ci urmareste exclusiv preintampinarea fugii persoanei solicitate.