drept de deducere asupra TVA platita prin pret Decizie nr. 1186/R din data de 03.12.2009
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Prin sentinta nr. 183 pronuntata de Tribunalul Mures la data de 20.03.2009 in dosarul nr. _, s-a admis actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta SC. P. P.I. SRL in contradictoriu cu parata DGFP Mures si s-a anulat pct. 2 din Decizia nr. 115/02.10.2007 si Decizia de impunere nr. 1241/08.07.2005 emise de parata pentru suma de 29.132 lei reprezentand TVA si a fost obligata parata sa ramburseze aceasta suma reclamantei, cu cheltuieli de judecata.
In motivare se retine ca reclamanta a achizitionat la data de 25.07.2003 de la SC. C.B.SA prin contract de vanzare cumparare un imobil situat in localitatea Livezeni compus din casa de locuit si teren aferent pentru suma totala de 39.947 EUR din care a achitat la data achizitionarii cu titlu de avans 40% din pret, respectiv, 15.979 EUR la data de 30.07.2003 , diferenta urmand a fi achitata in rate lunare a cate 208 EUR timp de 15 ani. In perioada iunie - noiembrie 2004 reclamanta a exercitat dreptul de deducere pentru TVA in suma de 29.132 lei inscrisa in facturile emise de vanzatoare insa, prin RIF nr. 8/02.03.2005 si decizia de impunere nr. 404/16.03.2005 suma a fost respinsa de la rambursare. In decontul de TVA pentru luna martie 2005, reclamanta a raportat aceasta suma inclusa in suma totala de 30.738 lei prin inscrierea acestei sume in randul 24 din decont insa prin RIF nr. 12/20.06.2005 si decizia de impunere nr. 1241/08.07.2005 s-a respins la rambursare atat suma de 29.132 lei cat si suma de 3869 lei reprezentand TVA aferent aceluiasi imobil. Motivarea paratei pentru respingerea la rambursare a constat in aceea ca bunurile achizitionate de societate nu sunt destinate utilizarii in folosul operatiunilor sale taxabile fiind o locuinta pentru familie. Prin Decizia nr. 115/02.10.2007, solutionand contestatia reclamantei, parata a desfiintat Decizia de impunere nr. 1241/08.07.2005 pentru suma de 3869 lei reprezentand TVA si s-a respins in ceea ce priveste suma de 29.132 lei TVA, 1463 lei reprezentand dobanzi aferente impozitului pe dividende si 458 lei penalitati aferente impozitului pe dividende. Reclamanta a contestat doar suma de 29.132 lei iar instanta de fond a apreciat ca aceasta suma i se cuvine la rambursare intrucat, chiar daca la momentul achizitiei scopul achizitiei nu a fost dovedit pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, acest scop a fost dovedit ulterior, in anul 2005 prin includerea bunului in patrimoniul societatii, acest fapt atribuindu-i caracterul de bun social. S-a considerat ca, bunul fiind achizitionat de catre societate din fondurile sale, avea acest caracter din chiar momentul achizitionarii, urmand ca ulterior, in raport de destinatie, societatea sa stabileasca daca are drept de deducere asupra TVA platita prin pret. In speta, chiar daca bunul obtinut prin investitie in anul 2003 a fost pus in functiune in anul 2004 si nu a fost utilizat pentru realizarea de operatiuni taxabile pana la sfarsitul anului 2005, fapt care a determinat DGFP Mures sa respinga cererea de rambursare, dupa momentul in care societatea a facut dovada inregistrarii la ORC a bunului ca sediu social, i se naste dreptul de deducere, drept care nu pateu fi anulat de organul fiscal pe chestiuni formale care tin de modul de evidenta si raportare fiscala. S-a mai precizat ca acesta este si punctul de vedere exprimat in raportul de expertiza contabila efectuata in cauza.
Impotriva sentintei a formulat recurs parata DGFP Mures criticand-o sub aspecte de netemeinicie si nelegalitate. Astfel, in considerente se arata ca, desi suma de 29.132 lei fusese respinsa la rambursare, ea nu a fost regularizata de societate in evidenta contabila fiind reportata in soldul 4422 "TVA de recuperat" si solicitate din nou la rambursare prin decontul de TVA aferent lunii martie 2005. Se mai arata ca, concluziile insusite de instanta de fond din raportul de expertiza se refera la pct. 1 din decizie necontestat de catre reclamanta.
Prin intampinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate, tinand cont si de incidenta prevederilor art. 3041 Cod procedura civila, instanta constata ca recursul este fondat.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 5 alin. 1 si 2 din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comertului, inmatricularea si mentiunile sunt opozabile tertilor de la data efectuarii lor in registrul comertului ori de la publicarea lor in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, sau in alta publicatie, acolo unde legea dispune astfel. Persoana care are obligatia de a cere o inregistrare nu poate opune tertilor actele ori faptele neinregistrate, in afara de cazul in care face dovada ca ele erau cunoscute de acestia.
Controlul efectuat de organele fiscale concretizat prin raportul de inspectie fiscala nr. 1241/08.07.2005 a vizat perioada ianuarie - martie 2005 iar pana la data controlului reclamanta nu facuse dovada ca bunul achizitionat prin contractul de vanzare cumparare cu plata in rate nr. 124/25.07.2003 a fost inregistrat la ORC ca si sediu social al societatii. Cum nici din cuprinsul contractului de vanzare cumparare nu rezulta acest aspect, obiectul constituindu-l "casa de locuit" iar inregistrarea ca si sediu social a avut loc doar in noiembrie 2005, in mod gresit instanta de fond a apreciat ca sunt doar chestiuni formale care tin de modul de evidenta si raportare fiscala ce nu pot anula dreptul de deducere a TVA, intrucat doar dupa inregistrarea acestui imobil ca si bun social folosit pentru operatiuni taxabile se naste dreptul societatii de deducere a TVA. Aceasta interpretare este in deplina concordanta cu dispozitiile art. 147 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 50 alin. 7 din HG nr. 44/2004. Prin urmare, altfel s-ar fi pus problema daca societatea isi exercita dreptul de deducere a TVA la sfarsitul anului 2005 dupa ce bunului obtinut prin investitie i s-a dat o destinatie in scopul realizarii de operatiuni taxabile.
Asadar, atat in perioada supusa controlului fiscal cat si la momentul efectuarii acestuia, imobilul achizitionat avea doar destinatia de casa de locuit si teren aferent nefiind utilizat in vederea realizarii de operatiuni taxabile iar sustinerile reclamantei cum ca, inca din momentul achizitionarii a folosit drept sediu social nu pot fi opuse paratei cata vreme acest aspect nu rezulta din nici un document si nu a fost asigurata opozabilitatea fata de terti prin inregistrarea la ORC.
Mai mult chiar, societatea reclamanta si-a majorat nejustificat TVA de rambursat aferenta perioadei ianuarie - martie 2005 cu TVA respinsa la rambursare prin raportul de inspectie nr. 8/04.03.2005 si Decizia nr. 404/16.03.2005. Conform art. 149 alin. 2 din Legea nr. 571/2003, "_se determina suma negativa a TVA cumulata prin adaugarea la suma negativa a TVA rezultata in perioada fiscala de raportare, a soldului sumei negative a TVA raportat din decontul perioadei fiscale precedente daca nu a fost solicitat a fi rambursat_". De asemenea, alin. 5 prevede ca, "_Daca o persoana impozabila solicita rambursarea soldului sumei negative a TVA, aceasta nu se raporteaza in perioada fiscala urmatoare_.". Cu toate acestea, societatea a inscris in decontul de TVA aferent lunii februarie 2005 la rubrica "soldul sumei negative a TVA la sfarsitul perioadei de raportare" suma de 1.606 lei iar in cel aferent lunii martie 2005, la rubrica "soldul sumei negative a TVA raportata din perioada precedenta pentru care nu s-a solicitat rambursare" suma de 30.738 lei, desi suma de 29.132 lei i se respinsese la rambursare.
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat ca in mod gresit instanta de fond a admis actiunea reclamantei de vreme ce, asa cum si constatase, de altfel, doar din momentul in care bunul a fost inregistrat la ORC se naste dreptul acesteia la deducerea TVA aferenta acelui bun. Cum sentinta atacata a fost data cu aplicarea gresita a legii, in temeiul art. 312 alin. 2 Cod procedura civila, instanta a admis recursul paratei si a modificat hotararea in sensul ca a respins contestatia reclamantei.