2. T.V.A. DOCUMENTE JUSTIFICATIVE. DREPT DE DEDUCERE. CONDITII.
Prin decizia 814/2006 s-a respins ca nefondat recursul promovat de reclamanta S.C.C. S.R.L. in contradictoriu cu D.G.F.P. Bacau. Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de recurs a retinut ca prin raportul de inspectie fiscala din 29.04.2005 intimata a stabilit in sarcina recurentei o obligatie fiscala de 69.354.216 lei - 57.517.180 lei TVA, 9.248.763 lei dobanzi aferente si 2.588.273 lei penalitati. Prin acelasi raport s-a propus spre confiscare suma de 367.591.000 lei. S-a retinut ca facturile fiscale privind cantitatea de 123,56 m.c. cherestea in valoare de 360.239.180 lei din care 57.517.180 lei reprezinta TVA a fost emisa de S.C. O.SRL Piatra Neamt, societate care nu este inregistrata la O.R.C. si nici la D.G.F.P. Neamt nefiind intrunite conditiile prevazute de lege pentru deducerea T.V.A. In baza raportului de inspectie fiscala s-a emis Decizia de impunere 38/29 aprilie 2005 care retine retine obligatiile fiscale precum si suma propusa spre confiscare. Impotriva acestor acte administrativ fiscale, recurentul a formulat contestatie potrivit art. 176 din O.G. 92/2003 iar prin Decizia 128/04.07.2005 contestatia a fost respinsa ca neintemeiata pentru suma reprezentand TVA si accesoriile acestuia, iar pentru suma propusa spre confiscare, s-a retinut ca sunt supuse dreptului comun.
Prin cererea inregistrata sub nr. 6388/2005 pe rolul Tribunalul Bacau reclamanta a solicitat anularea actelor administrativ fiscale si exonerarea sa de plata sumei de 69.354.216 lei. S-a sustinut ca textele de lege retinute de organul fiscal nu sanctioneaza faptul ca societatea emitenta nu este legal inregistrata, ca facturile emise de aceasta nu i-ar apartine. Se arata ca au fost respectate dispozitiile legale, iar raspunderea apartine furnizorului.
La 23.11.2005 reclamanta formuleaza o cerere de chemare in garantie a A.F. "F. M." motivat de faptul ca facturile emise de S.C. "O." SRL au fost achizitionate de aceasta.
Prin incheierea din 14 iunie 2006 s-a disjuns cererea de chemare in garantie.
Prin sentinta civila 397/2006 instanta de fond respinge ca nefondata actiunea, retinand ca furnizoarea si beneficiara pretului achitat nu exista si in consecinta facturile nu indeplinesc conditiile de baza ale raportului juridic in baza caruia urma sa achite pretul.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta S.C. C. SRL.
Recursul a fost timbrat cu 19 lei, taxa judiciara de timbru si 0,30 lei timbru judiciar.
In motivarea recursului, recurenta arata ca :
- facturile fiscale apartin unei societati legal constituite ;
- cele trei facturi fiscale nu au fost pierdute, ci fac parte dintr-un top de facturi eliberate unei persoane necunoscute care s-a prezentat ca este delegat al A.F. F.M.;
- gresit s-a disjuns cererea de chemare in garantie, deoarece s-a dorit sa se dovedeasca vinovatia administratorului acestei societati in gestionarea facturilor, existand o legatura de cauzalitate intre sumele stabilite ca obligatii fiscale si persoana juridica responsabila ;
- ca documentele justificative respecta dispozitiile art. 155 pct. 8 din Legea 571/2003, emiterea acestora de catre alte persoane in numele unei societati inexistente nu ii poate fi imputabila.
Curtea, verificand sentinta recurata sub aspectul motivelor invocate, constata nefondat recursul, instanta de fond retinand o situatie de fapt corespunzator probelor administrate si a facut o corecta aplicare a legii, astfel:
Potrivit art. 6 din Legea 82/1991, orice operatiune economica efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind calitatea de document justificativ.
Asadar, pentru ca documentele care stau la baza inregistrarilor in contabilitate sa dobandeasca calitatea de document justificativ, acestea trebuiesc emise pentru o operatiune economica efectiva. Or, in cauza, inexistenta societatii emitente a facturilor - S.C. O.SRL, afecteaza calitatea de document justificativ prin fictivitatea, inexistenta operatiunii economice. Chiar daca recurenta ar fi intrat in posesia cantitatii de cherestea mentionata in cele trei facturi, aceasta operatiune economica nu poate fi dovedita cu facturi emise de un subiect de drept inexistent. Este adevarat, ca, in situatia in care emitentul ar fi existat in fapt in circuitul comercial, existenta informala a acesteia nu poate fi imputabila recurentei. In insa cauza exista o prezumtie puternica a faptului ca aceasta societate este fictiva prin lipsa inregistrarilor la O.R.C. si la D.G.F.P. Neamt, prezumtie care nu a fost inlaturata de recurenta, nici prin probele efectuate la prima instanta si nici in recurs.
In consecinta, primul motiv de recurs nu este intemeiat.
Sub aspectul celui de-al doilea motiv de recurs, este lipsit de relevanta, imprejurarea ca cele trei facturi ar fi fost pierdute sau nu de chematul in garantie sau au fost achizitionate de o persoana necunoscuta in numele acesteia.
In cauza, calitatea de document justificativ nu este determinata de aceasta imprejurare ci, cum s-a retinut, de caracterul fictiv al operatiunilor comerciale care se incearca a fi dovedite cu aceste facturi.
In ceea ce priveste critica adusa hotararii instantei de a disjunge cererea de chemare in garantie, aceasta nu este fondata, instanta de fond retinand corect ca raspunderea delictuala a unei persoane juridice de drept privat este in competenta instantei de drept comun si nu a instantei de contencios administrativ, chiar daca situatia de fapt care a influentat sau determinat angajarea unei astfel de raspunderi ar constitui si un element circumstantial care a fost avut in vedere la emiterea unui activ administrativ fiscal.
Referitor la cel de-al patrulea motiv de recurs, asa cum s-a retinut cand s-a analizat primul motiv de recurs, dispozitiile art. 155 pct. 8 din Legea 571/2003 enumera doar elementele de ordin formal ale documentelor justificative, insa acestea nu sunt suficiente in lipsa corespondentului dintre documentele invocate si operatiunea comerciala pe care tind sa o dovedeasca.
Decizia 814/24.11.2006